Linkuri accesibilitate

Ceea ce am văzut până acum au fost gesturi populiste, de fațadă, o eficiență amintind de sistemul administrativ centralizat de tip sovietic.

Presată de revendicările societății civile și de cerințele partenerilor noștri externi, responsabili de „dezvoltarea” Republicii Moldova – România, Uniunea Europeană și Statele Unite –, puterea de la Chișinău face eforturi să se conformeze acestor așteptări, mai ales că a marșat, încă de la instalarea guvernului Filip, pe declarații ambițioase: înainte nu s-a putut, dar să vedeți de-acum încolo reforme, să vedeți transformări!

Doar că ceea ce am văzut până acum au fost gesturi populiste, de fațadă, o eficiență care ne-a adus aminte de sistemul administrativ centralizat de tip sovietic, adică… o întoarcere în timp. Carburanții se ieftinesc subit, fără o justificare bazată pe o expertiză de specialitate și fără ca ANRE – instituția cu atribuții de reglementare în domeniu – să aibă ceva de comentat sau de contestat, așa cum o făcea copios sub guvernările Alianței pentru Integrare Europeană. Sunt suspendate, surprinzător, controalele la o serie de agenți economici, pentru a nu-i stresa, a spus premierul, și a spori atractivitatea mediului de afaceri. De ce nu s-au luat mai devreme asemenea măsuri de relaxare, ci tocmai acum când am rămas fără investitori?...

Percepția generală e că această mobilizare pompieristică a guvernului a fost dispusă de un centru ocult de comandă, aflat deasupra guvernului, parlamentului și a celorlalte instituții ale statului, un centru care se numește Plahotniuc – personaj faimos deja în presa occidentală și, mai nou, luat la ochi și de ruși, care suflă în pânzele „opozanților” Dodon și Usatîi.

Guvernarea se străduiește să convingă Occidentul că este pe deplin autonomă și că ia lucrurile în serios. Ministrul de Externe, Andrei Galbur, aflat în vizită la Bruxelles, și-a asigurat interlocutorii – Comisarul pentru extindere și politica de vecinătate a Uniunii Europene, Johannes Hahn, și Secretarul general adjunct al NATO, Alexander Vershbow – că noua putere de la Chișinău menține cursul de integrare europeană și că mizează pe sprijinul Alianței Nord-Atlantice pentru modernizarea armatei naționale. Răspunsul pe care l-a primit în ambele cazuri ar trebui să-l facă pe ministrul de Externe, dl Galbur, întors acasă, să declare chiar la prima ședință de guvern: „dați-mi o politică internă ca lumea și vă voi da o diplomație de succes!”

„Faceți reforme, dacă vreți finanțare, încheiați un nou acord cu FMI. Cum să vă apărăm de ruși, dacă vă țineți numai de minciuni și de furtișaguri?”, spune Occidentul. Corupția reprezintă o problemă fundamentală pentru securitatea Republicii Moldova. Amenințarea rusă este o realitate, însă până la Putin ai de luptat cu un inamic intern, omniprezent și a toate devorator, aidoma cariilor care îți macină lemnăria casei.

Mă întreb dacă există persoane responsabile în angrenajul puterii de la Chișinău care înțeleg cât de gravă e situația. Pentru că, în pofida asigurărilor oferite la Bruxelles și a agitației guvernamentale din ultimele săptămâni, rămânem în aceeași mocirlă. Ieri, la ședința Consiliului Superior al Magistraturii, realegerea lui Mihai Poalelungi în fruntea Curții Supreme de Justiție ne-a demonstrat o dată în plus că sistemul nu vrea să schimbe nimic. Un magistrat care și-a atras numeroase critici pe durata mandatului de președinte al CSJ, fiind considerat unul dintre principalii vinovați de starea deplorabilă a justiției, a fost reales în acest post fără o candidatură de alternativă. Acest detaliu – alegeri cu un singur candidat – l-a șocat pe ambasadorul american de la Chișinău, care s-a întrebat dacă așa arată „reforma” în justiția moldovenească?

Membrii CSM au ignorat problemele de integritate ale lui Poalelungi, despre care a scris presa, și au manifestat o solidaritate de castă demnă de o cauză mai bună. L-au votat pe ascuns, repejor, fentându-i pe cetățenii care protestau în stradă împotriva realegerii lui Mihai Poalelungi. Validarea aceasta, pe furiș, departe de ochii opiniei publice, tinde să devină un stil, un „modus operandi” al actualei puteri, după instalarea la miez de noapte a guvernului Filip. Votul cvasiunanim al membrilor CSM prezenți la ședință – a fost împotrivă doar Tatiana Răducanu – relevă calitatea magistraților moldoveni. Poate că există diferențe de profesionalism și moralitate în această tagmă, numai că asemănările sunt izbitoare: majoritatea judecătorilor din Moldova au vile și case somptuoase, pe care nu știu dacă sunt în stare să și le justifice din venituri legale. Și limuzine luxoase, parcate chiar în curtea CSM, așa cum au constatat ieri reporterii de presă – o adevărată expoziție, demnă de Salonul Auto de la Geneva. Mai vreți justiție corectă, stimați cetățeni?...

Tot marți, 9 februarie, epopeea corupției omnivore din Republica Moldova a mai înregistrat un episod: cei șase consilieri din partea PPEM, în frunte cu Oazu Nantoi, au anunțat că părăsesc majoritatea din Consiliul Municipal Chișinău, protestând față de felul în care este gestionat orașul. O administrație în care domnește corupția, improvizația și clientelismul sub patronajul primarului general Dorin Chirtoacă – susțin consilierii revoltați.

La scrutinul local din vară, mulți locuitori ai Chișinăului au sperat că prezența fracțiunii conduse de Oazu Nantoi, văzută ca o alternativă dinamică și reformistă față de inerția și ineficiența lui Dorin Chirtoacă, va schimba lucrurile la primărie, au sperat că acordul de constituire a CMC va prevede o partajare judicioasă a responsabilităților, cumulând inițiative și sugestii utile pentru redresarea orașului. Din păcate, înțelegem din declarația grupului PPEM, lucrurile au rămas la fel, funcțiile sunt atribuite pe criterii de loialitate partinică, cele mai păgubitoare și mai iraționale proiecte au venit din partea unor anonimi care au împânzit administrația și așa umflată a primăriei.

Adevărul este că orașul se sufocă în mizerie, accidentele stupide se țin lanț, iar vinovații nu sunt niciodată pedepsiți. Primăria Chișinăului nu are o strategie de dezvoltare a urbei bazată pe acorduri de parteneriat și finanțare cu mari capitale din Uniunea Europeană.

Dar poate că așa și-l doresc locuitorii, un oraș în paragină, în degradare? Au trebuit să-și apere capitala de tancurile rusești – aceasta a fost de fiecare dată chezășia victoriei în alegeri a liberalului Dorin Chirtoacă –, dar nu și-au ales un edil capabil să schimbe aspectul îmbâcsit, desfigurat al orașului (când ați mers ultima dată pe trotuarele bulevardului Ștefan cel Mare?) Dacă vreți o imagine a înțepenirii moldovenești, a lipsei de viziune și responsabilitate față de cetățeni, acesta e Chișinăul...

Cum să împaci, așadar, năravurile indigene cu exigențele europenilor? Între teama de a-și compromite sistemul bazat pe corupție, clientelism și capturarea instituțiilor publice, și sprijinul partenerilor occidentali, fără de care corabia statului va naufragia, regimul Plahotniuc are de făcut o grea alegere.

XS
SM
MD
LG