Linkuri accesibilitate

Motoare într-un număr nedefinit de timpi, care fac o muzică impecabilă ca ritm, structură, idee.

Bass, ghitară, tobe e una din formulele instrumentale clasice ale muzicii rock, așa cum era ea cântată și ascultată pe la sfîrșitul anilor ’60, începutul anilor ’70 ai secoului trecut, în special în tărîmul anglo-saxon al muzicii acelor ani, unde a fost de fapt și inventată.

Două trupe mari îmi vin în minte acum, Cream și Jimi Hendrix Experience, dar lista e infinit mai lungă, cum aproape infinit de divers a devenit și genul de muzică rock, mai ales după ce tehnologia a luat-o razna în toții anii care au trecut de atunci.

Bass, ghitară, tobe, așadar, dar nu rock, ci techno - asta sînt și asta fac trei băieți de la Viena, Bernhard Hammer, Bernhard Breuer și Jakob Schneidewind, care își spun Elektro Guzzi.

Aluzia e clară: Moto Guzzi e o faimoasă marcă italiană de motociclete, iar metafora are sens - cei trei sînt ca niște mașini de mare precizie, un fel de „motoare” într-un număr nedefinit de timpi, care fac o muzică impecabilă ca ritm, structură, idee.

Nu folosesc instrumente digitale, totul e cântat live din instrumente analogice, cu respectarea strictă a pariturii, într-un continuum fără improvizații, și fără overdubbing, adică fără suprapuneri - puteți vedea asta în secvența video din varianta de pe internet a Dicționarului de sunete, la EuropaLiberă.org

Bass, ghitară, tobe. Elektro Guzzi. Eine techno-tanzband.

XS
SM
MD
LG