Linkuri accesibilitate

„Ar fi de mult cazul să urmăm exemplul Europei şi să oferim liceenilor ocazia să aleagă ce vor să înveţe”


Jurnalul săptămânal cu Laurenţiu Ciocan.

Născut în 6 iulie 1998 la Chişinău. Elev în clasa a XI-a la liceul Spiru Haret din acelaşi oraș.

Luni

Fiecare zi de luni e specială pentru orice licean. Anume luni începe vîrtejul de emoţii, fericire şi stres, care ne urmăreşte apoi toată săptămîna. E bine ştiut faptul că şcoala poate fi stresantă, dar mă veţi întreba de unde apar la şcoală clipe de fericire. Simplul fapt că poţi socializa cu semenii tăi face şcoala mult mai interesantă. O transformă dintr-o simplă instituţie unde se fac studii într-o mică societate unde interacţionezi zilnic cu zeci de oameni. Acesta este, probabil, cel mai mare avantaj al şcolii, ne învaţă să ne încadrăm într-un grup şi să ne aducem contribuția la dezvoltarea acestuia în continuare, fie că e vorba doar de grupul tău de prieteni, de clasă, sau chiar de întreaga şcoală. Alte motive care ar stîrni fericirea elevului la şcoală ar putea fi o notă de 10 luată la un test pentru care nu a învăţat foarte mult, o laudă din partea profesorului preferat sau chiar un simplu meci de fotbal bine jucat la lecţia de sport.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:06:00 0:00
Link direct

Spun aceste lucruri fiindcă mulţi văd şcoala ca pe o închisoare groaznică unde elevii sînt asupriţi şi chinuiţi. Dar, să fim sinceri, şcoala e o parte din viaţa noastră şi nu e atît de rea. Majoritatea momentelor plăcute pe care ni le amintim sunt din perioada şcolii.

Astăzi am avut şi eu un astfel de moment, din pacate însă, nu unul ce ţine de planul academic. Dar nu asta e important, important e că merg mâine la şcoală cu entuziasm.

Marţi

Ziua de marţi e foarte obositoare. Două lecţii de limba şi literatura română, urmate de două lecţii de matematică, reuşesc să te istovească bine de tot, mai ales daca tot ce studiem din literatură la lecţie sînt poeziile lui Eminescu şi ale lui Blaga care, sigur, sînt nişte scriitori foarte importanţi şi valoroşi, dar mă gîndesc că ar fi niţel mai interactiv şi mai interesant să facem şi nişte proză din cînd în cînd. Încă am impresia că oamenii care se ocupă de sistemul nostru educaţional nu realizează că acesta necesită nişte reforme radicale, ce ar ţine cont de faptul că aproape o bună jumătate din ceea ce învăţăm nu e util, iar cealaltă jumătate nu este optimizată eficient. Ar fi de mult cazul să urmăm exemplul Europei şi să oferim liceenilor ocazia să aleagă ce vor să înveţe, astfel scutindu-i de un volum enorm de muncă ce oricum nu aduce multe foloase.

Să revenim însă cu picioarele pe pămînt. Aceste schimbări nu vor fi implementate cu una, cu două, iar noi sîntem nevoiţi să ne adaptăm şi să muncim dacă vrem rezultate. Aşadar, mâine mă întorc la lecţiile de română lipsite de proză, un gen mai apropiat de cotidian.

Miercuri

Miercuri e mijlocul săptămînii, iar mijlocul săptămînii e de obicei cea mai grea zi. Acest miercuri, de fapt, a fost greu nu numai din cauza orarului supraîncărcat.

Astăzi am avut parte de o serie de evenimente care încă o dată m-au facut să mă gîndesc la societatea în care trăim şi la cît de important este să menţinem o atmosferă placută pentru toţi membrii acesteia. O să aduc doar un exemplu care mi se pare foarte reprezentativ pentru societatea noastră. Eram într-un maxi-taxi, în drum spre şcoală, iar undeva pe strada Armenească urcă un copil de vreo 7 ani care îi intinde şoferului o bancnotă de 10 lei şi se duce în fundul microbuzului. Şoferul, neştiind dacă acesta merge în oraş sau în suburbie, fiindcă se achită mai mult pentru suburbie, începe să se răstească la el, întrebîndu-l insistent unde merge. Copilul nu ştia ce să spună, iar şoferul continua să strige la el, facînd spume la gură, în timp ce era înjurat de alţi şoferi, fiindcă se oprise chiar în mijlocul drumului.

Această situaţie sigur ar fi putut avea o altă rezolvare, fără scandaluri şi intimidarea copilului. Ar fi fost nevoie doar de o atitudine un pic mai prietenoasă din partea şoferului şi un pic de răbdare din partea celorlalţi conducători. Oare e atît de greu să fim mai înţelegători?

Joi

Azi am realizat că nu mă implic suficient în activităţi extraşcolare. Şi această revelaţie am avut-o cînd am auzit spusele unui coleg despre organizaţiile de voluntariat din care face parte şi activităţile sale în cadrul acestor organizaţii. Să fiu sincer, nu m-am gîndit niciodată să fac voluntariat. Mulţi elevi o fac pentru certificatul care le se înmînă şi care este după asta adăugat la CV, alţii o fac din simplă dorinţă şi mărinimie. Se pare că societatea noastră a ajuns la etapa cînd - dacă instituţiile guvernamentale nu pot gestiona problemele ce apar în localitate - ONG-urile şi organizaţiile care se ocupă cu voluntariatul le rezolvă în locul statului. De exemplu, recent, organizaţia Oraşul Meu s-a ocupat cu amenajarea parcului Valea Trandafirilor şi a cerut ajutor de la “Spaţii Verzi”, întreprindere care a refuzat să-i ajute. Nu e normal. Societatea în care voluntariatul se ocupă de responsabilităţile statului, iar statul stă cu mîinile în sîn, se va duce cel mai probabil de rîpă.

Am decis, deci, să fac şi eu niţel voluntariat. E sarcina fiecărui cetăţean cu simţul apartenenţei la societate să o ajute să se dezvolte. Iar acesta e scopul voluntariatului.

Vineri

Ziua de vineri, fiindcă este ultima zi din săptămână, e foarte relaxantă, iar o zi în care îţi poţi permite să te relaxezi e vitală la şcoală. De multe ori, avem nevoie de ceva care să ne scape de stres, care să ne elibereze de grijile rutinii şcolare. Fiecare elev are modalitatea sa de a se relaxa, iar eu o am pe a mea - sportul.

Sportul e util şi chiar necesar, iar practicarea regulată a oricărui tip de sport sau joc sportiv aduce un beneficiu imens sănătăţii, din mai multe puncte de vedere. Sînt microbist de cînd mă ştiu, mai joc volei şi îmi place să mă uit la liga americană de baschet NBA. Însă, din păcate, la noi în ţară nu prea ai cum să-ţi faci o carieră de succes în sport, asa că sporturile rămîn pentru mine un simplu Hobby.

Hobby-urile sînt şi ele foarte importante, indiferent de vîrstă. Activităţile care ne aduc plăcere şi ne ocupă timpul liber sînt esenţiale în lupta cu stresul. Anume de asta există weekend-ul, o pauză menită să ne scape de oboseala acumulată în timpul săptămînii şi să ne reseteze pentru o săptămînă nouă. Weekend-ul e cea mai bună parte a săptămînii, iar eu tind să o valorific la maximum de fiecare dată, printr-un meci de baschet cu prietenii şi filme sau cărţi de calitate.

XS
SM
MD
LG