Linkuri accesibilitate

Promisiunile populiste și visteria guvernului Filip


Premierul Pavel Filip, în timpul depunerii jurământului la Președinție, 20 ianuarie 2016

Premierul Pavel Filip, în timpul depunerii jurământului la Președinție, 20 ianuarie 2016

Opinii de experți despre prioritățile și provocările noului guvern, în lipsa unui acord de colaborare cu FMI.

Guvernul declarat pro-european de la Chişinău şi-a publicat programul de guvernare in câteva ziare și apoi și pe site-ul guvernamental, chiar dacă nu l-a susţinut în Parlament, în cele 30 de minute cât a durat ședința de ieri.

Acordul cu FMI, stabilizarea domeniul financiar-bancar, reformele din justiţie şi păstrarea vectorului de politică externă ar fi, rezumate, punctele principale din programul noului cabinet condus de Pavel Filip.

În schimb, trei priorităţi pomenite de Filip la consultările dinaintea învestirii - revizuirea tarifelor la gaze, a prețurilor la produsele alimentare de bază şi a celor la medicamente – nu au fost trecute în program, dar se pare că la modul serios vor preocupa executivul în viitoarele două luni de activitate.

Numai că, aşa cum crede analistul Veaceslav Negruţa, fost ministru de finanţe, un premier care face astfel de promisiuni dă dovadă de necunoaştere a competenţelor, fie de dorinţa de a merge din start pe un făgaş populist:

„În partea ce ţine de reglementări în energetică, există regulatori independenţi mandataţi în mod exclusiv să fixeze tarifele. Orice promisiune de acest gen generează o aşteptare care ulterior va fi imposibil de realizat.”

„Populismul este în situaţia dată contraindicată. Realismul este cea mai bună cale, iar asta înseamnă plan anticriză, începând cu ziua de azi, pentru că 100 de zile pot nici să nu fie date acestui guvern. Avem exemple destule în acest sens.”

Veaceslav Negruţa

Veaceslav Negruţa

O problemă de care ar trebui, însă, să se preocupe imediat noul executiv ar fi, la părerea analistului, cum să asigure cheltuielile pe următoarele 6-9 luni din resurse interne, în lipsa celor din exterior.

„Cât de capabil va fi guvernul să mobilizeze resursele interne şi câtă voinţă politică va exista pentru revizuirea cheltuielilor neacoperite financiar este o întrebare. Asta nu înseamnă că identificarea acestui pachet financiar pe intern trebuie să lase pentru a doua - a treia lună de guvernare dialogul cu FMI. Imediat trebuie să înceapă un dialog cu FMI, el va fi foarte complicat, va dura, iar finalitatea nu va fi rapidă. Într-un scenariu pozitiv, am putea avea către sfârşitul anului o portiţă deschisă către un pachet financiar pentru 2017.”

Veaceslav Negruţa tratează, de altfel, cu şanse minime capacitatea guvernului Filip de a obţine un acord cu FMI, pentru că aceasta ar însemna ca fondul să închidă ochii la problemele din sectorul bancar de la Chişinău:

„Deocamdată nu sunt şanse. Mă aştept la o încercare, pe filiera diplomatică, de a se influenţa, dar FMI este într-o situaţie destul de proastă acum, aşa că se va abţine să răspundă la indicaţii politice, chiar şi venite de la Washington. Problema cea mare e totuşi pe intern: nimeni din echipa nouă nu are experienţa necesară ca să ducă un dialog cu cei de la FMI. Apoi, în dialogul cu FMI primele poziţii sunt sectorul bancar şi finanţele publice, unde e dezastru. Deocamdată nu am văzut semne de repornire a lucrurilor acolo. Dimpotrivă, senzaţia este că unora le-ar încurca un program cu FMI, pentru că asta ar impune anumite acţiuni, abordări vizavi de sectorul bancar.

Cunoaştem trei bănci în insolvabilitate, dar cunoaştem încă trei bănci aflate sub supraveghere specială, cu probleme similare. Întrebarea faţă de acest guvern e dacă are mandat politic de a intra în aceste negocieri. Sigur că ei au nevoie de bani pentru a supravieţui, dar întrebarea este ce va prevala: interesul unor grupuri financiare, sau agenda de reforme, de europenizare. Încă nu cunoaştem. Primele acţiuni vor arăta.”

Finanţele în guvernul Filip au fost încredinţate unui manager de companie privată, iar economia – celui care a participat activ la negocierile pe acordul de liber schimb, cu mari restanţe în ceea ce priveşte punerea în practică însă. Nu sunt cele mai fericite alegeri, crede Veaceslav Negruţa, şi iată de ce:

„Avem rapoarte, şi interne, şi externe, care arată foarte clar întârzierile care sunt de peste 60 la sută, restanţe care sunt atribuite anume acestui ministru al economiei, până acum vice-ministru responsabil de acest domeniu. Din acest punct de vedere, porneşte de pe o poziţie nu tocmai reuşită, dar să vedem reuşitele. Ce ţine de ministrul de la finanţe, este un specialist în domeniul finaţelor private, dar e una să fii în domeniul privat, unde prevalează interesul profitului şi dezvoltarea afacerii şi alta este să convingi contribuabilii, prin politici fiscale adecvate, să-şi onoreze angajamentele faţă de buget şi să asiguri că bugetul îşi onorează obligaţiile faţă de cei ce depind de el.”

În lipsa unui acord cu FMI, care ar putea fi totuşi sursele din care să obţină bani guvernul Filip? l-am întrebat pe fostul ministru de la finanţe:

„Putem acum doar face anumite presupuneri: o bună parte din mijloacele care aparţin cetăţenilor Republicii Moldova au fost scoase din ţară, în regimuri off -shor, în locuri sigure. Nu exclud că o parte ar putea să revină sub formă de investiţii directe, prin procurarea unor active din proprietatea statului. Cunoaştem o listă de active pe care statul o făcuse publică în 2013 - Poşta Moldovei, Calea Ferată, Modtelecom, RED-urile, Tutun CTC – ele urmau să se ducă după modelul BEM către aşa numiţi alţi investitori, aşa că ar putea să se întâmple ca banii scoşi anterior să se reîntoarcă în aceste întreprinderi.”

***

Igor Munteanu

Igor Munteanu

Priorităţile de politică externă care ar sta în faţa noului guvern le-a descris pentru noi directorul de la IDIS Viitorul, Igor Munteanu, fostul ambasador în SUA al Republicii Moldova:

„În primul rând, acest guvern, dacă va sta şi nu va fi plecat, ar trebui să dea semne de recredibilizare, semne că este capabil să menţină un dialog susţinut şi sustenabil cu statele partenere de care avem nevoie. Să dea semnale că este pregătit de semnarea unui acord cu FMI, chiar dacă e de natură economică acest obiectiv, guvernul e obligat să repornească motorul relaţiilor externe cu acest semnal.

În al doilea rând, trebuie să dea semne că este capabil şi înţelege care sunt priorităţile din agenda de asociere, din obligaţiile de punere în aplicare a acordului de liber schimb comprehensiv cu UE.

La fel, guvernul ar trebui să demonstreze că ia în serios parteneriatele strategice existente cu SUA, UE, România, Ucraina, şi evident normalizarea unor aspecte fondamentale în relaţiile cu Federaţia Rusă care influenţează problemele de securitate ale RM.

Apoi, guvernul trebuie să pună accent pe diplomaţia economică. Haosul care a existat în ultimul an şi jumătate a creat panică printre investitori, unii şi-au scos deja banii, alţii sunt în proces şi acest lucru creează probleme în dezvoltarea economică. Miniştrii trebuie să demonstreze nu doar că ştiu să vorbească frumos, ci că pot reduce corupţia, că pot minimaliza costurile statului, a guvernării centrale şi pot să creeze avantaje pentru cei care se uită la Moldova şi văd că este nu stat extrem de corupt.

Ministerul afacerilor externe are în general o povară foarte dificilă, pentru că trebuie să convingă partenerii externi pe subiecte ce ţin de politică internă şi în care Chişinăul şi-a pierdut credibilitatea, iar aceste probleme precum se ştie bine sunt plutocraţia şi corupţia.”

XS
SM
MD
LG