Într-un editorial publicat pe deschide.md, analistul politic român Iulian Chifu îşi prezintă propriile trei scenarii ale evoluţiilor politice de la Chişinău, toate trei extrem de proaste. Republica Moldova parcurge momente delicate ale existenței sale, consideră autorul, în care fiecare gest politic amenință să trimită statul fie într-o confruntare geopolitică majoră, fie spre o capturare de către un singurul partid sau de un singur om, fie în postura de stat falimentar și eșuat. Motivul - actuala clasa politică nu mai atrage încrederea publicului şi nu mai este capabilă să genereze speranța.
Comentatorul consideră că o Republica Moldova plecată spre Est, cu politicieni ce-și iau indicațiile periodic la Moscova, ar merge în fapt spre o nouă jumătate de secol de pierzanie, stagnare și prăbușire. Toate acestea nu înseamnă, continua Chifu, că spectrul instabilității și dubiile privind imposibilitatea guvernului Filip (dacă va trece de Parlament) de a face reforme nu dăinuie. Un guvern cu susținere la limită, privit cu suspiciune și răceală de cancelariile occidentale, cu susținere publică restrânsă și lume în stradă care-l contestă, nu face decât să mai cumpere ceva timp.
Pe de altă parte, decizia PLDM de a nu intra la Guvernare, anunță pe de o parte scindarea partidului, pe de alta o capacitate mai redusă de contrabalansare a PDM și Vlad Plahotniuc și a politicilor sale, cele care ar putea afecta direct capturarea statului, comentează Iulian Chifu. La părerea sa, PLDM a ales să-și asigure supraviețuirea în viitoarea clasă politică de la Chișinău, sperând într-o reconstrucție și relansare pe aceste baze, dar mutând contrabalansarea lui Vlad Plahotniuc și a PDM în opoziție și în stradă, și nu din pozițiile mai eficiente ale deținerii diferitelor funcții în stat.
Vasile Gârneţ vorbeşte în „Ziarul Naţional” despre decizia oligarhului Vlad Plahotniuc de a ieşi „din umbra capitonată a hotelului Nobil Club” folosind o tactică ofensivă „de tip buldozer”, ca despre o mare eroare. Nu mai trec în revistă întreaga epopee ce s-a derulat odată cu lansarea candidaturii lui Vlad Plahotniuc, scrie autorul. Într-un speech de premier cvasi-desemnat, care-și savurează victoria, Plahotniuc a descris în cuvinte simple dar, în viziunea sa, convingătoare, viața noastră într-o Moldovă renăscută sub noua „guvernare proeuropeană”. Însă ceea ce l-a dezavantajat în mod izbitor a fost grupul de bodyguarzi în echipament de luptă (arme în servietă, umbrele antiglonț…) cu care a venit la miting. „Un politician de succes este un comunicator prin excelență: participă la dezbateri, răspunde la întrebările presei (nu o sechestrează în oficiul partidului), face „băi de mulțime”, strânge mâini, își îmbrățișează susținătorii, nu se delimitează de ei prin scutieri cu priviri speriate și bănuitoare…”, scrie Vasile Gârneţ. Lăsând totuşi la o parte „mitologia otrăvită” ce-i însoțește numele, Vasile Gârneţ trage următoarea concluzie: Vlad Plahotniuc mi se pare antimodelul unui om politic într-o țară liberă.
Într-o altă ordine de idei, autorul de la „Ziarul national” scrie că lista de semnatari ai „majorității absolute” și tragicomedia din Parlament cu adeziuni și retractări penibile ar fi revelat impostura șocantă a aleșilor moldoveni. „Rămâi stupefiat să vezi cât de mediocri, cinici și lași sunt cei pentru care au votat moldovenii. Te întrebi ce i-a recomandat pe acești oameni să ajungă în fotoliile parlamentare? Cum se definesc, ce competențe au, ce știu să facă, mai popular spus? Unica virtute care i-a propulsat în Parlament pare să fi fost contribuția bănească la campania electorală și fidelitatea față de șeful de partid. Sunt inși despre care n-ai auzit să se fi manifestat în vreun fel, să ia cuvântul în plen, să inițieze proiecte de legi, să organizeze evenimente de presă și deodată descoperi în acești „slujitori ai poporului”, scufundați într-un profund anonimat sau cunoscuți cel mult în ipostaze de cancan, că au o greutate politică imensă, înfricoșătoare chiar. Asta pentru că semnăturile lor de pe lista majorității lui Plahotniuc pot deturna destinul R. Moldova.”
Dmitri Ciubaşenko, care semnează pe panorama.md un editorial despre evoluţiile politice de data recentă de la Chişinău, avansează următorul scenariu de viitor: „Până pe 29 ianuarie, când la Parlament vor veni zeci de mii de oameni, a rămas timp puţin. Oligarhul care a promis „stabilitate” aruncă Moldova într-o confruntare civilă. El de fapt aruncă în aer o bombă atomică pentru a-şi prăji o omletă. Fie va frânge un întreg popor, fie va fi zdrobit de acest popor.”
