Linkuri accesibilitate

„Dacă reușim să ne conducem după ea, vocația cu care ne naștem duce la cea mai remarcabilă performanță”


Jurnalul săptămânal cu Angela Gladei.

Născută la 03.08.1972 în s. Pietrosu, r. Falesti. Absolventă al facultăților de istorie și finanțe. Studii postuniversitare în MBA (Grenoble). Directorea generală a companiei Total Leasing and Finance.

Luni

Sunt încă sub impresia celor două carți citite în scurta vacanță avută saptămîna trecută: „Prea mîndra, prea fragilă” de Alfonso Signorii și „Sămînța de muștar” de Osho. Dacă reușim să ne conducem după ea, vocația cu care ne naștem duce la cea mai remarcabilă performanță, iar dragostea este ceva fără de care omul nu poate trai. Împărăția lui Dumnezeu este ca și sămînța de muștar, foarte mică, dar dacă nimerește în sol fertil dă naștere unui copac mare, în care pot sălășlui toate păsările cerului...

După fiecare carte citită mi se deschide un orizont nou, am și inspirație și creativitate, mai și găsesc soluții pentru situații dificile apărute la muncă. Cred că totuși mă conduc de vocația mea: m-am născut din dragoste si cu drag de oameni, îmi place sa comunic, chiar și de cele mai neplăcute experiențe de comunicare avute nu m-aș dezice așa cum m-au învațat lecțiile cele mai prețioase.

Pentru că încă nu am „bătut bilele” și nu am încheiat anul financiar, la birou domină forfota de dezghiocare a cifrelor și comunicare activă cu clienții care înregistrează întîrzieri la plăți. Sunt implicată... nu este tocmai plăcut să duci astfel de conversații, dar sunt necesare și dau rezultat.

…seara, în jurul mesei, noi cei trei membri ai familiei rămași acasă (Camelia, fiica mai mare, este studentă), ne împărtășim impresiile despre cum a trecut prima zi după vacanță. Mezina Francesca: „Vreau să ningă cu fulgi mari de nea, căci iarna a venit pe furiș, tocmai când noi eram la munte”.

Marți

Ziua bună se vede de dimineață: negocierile pentru o nouă finanțare străină a companiei pe care o conduc s-au finalizat cu succes, vom primi credit în lei moldovenești, am spart gheața. Vom putea deci sprijini financiar producătorul autohton care își realizează marfa pe piața locală, în condițiile unei deprecieri masive a leului, fără a-l expune la riscul valutar. Deci finanțatorii străini nu se sperie de incertitudinea politică din Moldova, și atunci de ce Guvernul nu se poate înțelege cu FMI? A, am uitat că nu avem Guvern, vreau să deschid internetul să văd ce se face în politica moldovenească, dar.. am lucruri mai importante (și mai pozitive) de făcut.

La masă iau prînzul cu unul din clienții mei foarte buni: are afacere de producere în Moldova, anul trecut și-a extins producerea, adică a inaugurat o nouă încăpere industrială dotată la cele mai înalte standarde, are credite, nu întîrzie la plăți și îi merge bine. Se confirmă zicala preferată a tatălui meu: ”omul sfințește locul”. „Dacă vrei să faci, găsești cum, dacă nu – găsești de ce”, aș adăuga eu.

Miercuri

Orașul forfotește. Autobuse cu numere de înmatriculare din toate raioanele au împânzit orașul. Cineva a ieșit în stradă pentru a sprijini investirea unui nou guvern, alții pentru a-și exprima îngrijorarea față de un eventual pericol la adresa libertății și democrației. Copilul vine îngrijorat de la școală: ”mamă, pe stradă înjură și se numesc cu cuvinte urâte”. ”Oamenii au obosit, puiule, nu prea stau să aleagă cuvintele, dar mâine va fi altfel”, e tot ce pot să-i răspund.

Merg la prânz cu vechile prietene. Suntem șase la număr, fiecare foarte diferită, dar avem valori personale care ne unesc. Îmi place să mă văd cu ele ori de cîte ori am ocazia, suntem pe aceeași lungime de undă. Mulțumesc Domnului că le am...

Joi

Intrăm în ședință de dimineața. Toți colegii mei sunt bine dispuși, se comunică deschis la noi, fiecare este apreciat pentru ceea ce face și este în drept să vină cu propuneri, obiecții la ceea ce fac alții. Împreună cu un coleg de-al meu am prezentat noul proiect întregii echipe și am și agreat planul de măsuri întreprinse de fiecare în parte. Avem o echipă de temerari.

În pauză de masă ies la magazinul din preajma oficiului să-mi iau ceva de-ale gurii. Nu departe de intrarea în magazin stă o bătrânică care vinde o grămăjoară de mere și alta de pere. Întreb cât costă, plătesc, strâng în grabă merele și perele, las restul.

„Ai oferit unei femei în vârstă o bucurie. Mulţumesc.”, mi-a zis bunicuța, care seamănă leit cu mama mea.

Da, dar n-am făcut nimic deosebit, mă gândesc, câțiva lei pe care i-am lăsat nu sunt nici măcar în plus, fac așa de fiecare dată la piață, oamenii merită mai mult decât prețul care-l pot cere. Un înțelept spunea recent: „Ai nevoie de avocat sau arhitect poate odată în viață, iar de fermier - de trei ori pe zi, deci respectă-l”. Am un respect profund pentru domnii țărani.

La finele zilei, în urma conversației cu doi clienți diferiți ai companiei mi-am adus aminte de povestea a doi barbați care aşezând cărămidă peste cărămidă la fundaţia unei noi clădiri au fost întrebați ce fac. Unul iritat a răspuns: „Ce naiba crezi că fac? Aşez cărămidă peste cărămidă!” Cel de-al doilea zîmbind a spus: „Construiesc o catedrală.” Este foarte important să te simți mîndru de cine ești, împlinit și să ai respect față de sine, astfel cultivi și altora respectul fața de tine.

Vineri

Cu 166 de ani în urmă la Botoșani răsărea Luceafărul poeziei românești. Toată suflarea românească comemorează această zi, politicienii noștri tot, în felul lor... avem nominalizat un candidat nou la funcția de prim ministru de către Președintele țării, încă unul - înaintat de către majoritatea parlamentară... Am ieșit cu totul din tipare, toată lumea stă cu ochii pe noi... Versurile poetului sunt încă actuale: ”Viitorul si trecutul, Sunt a filei doua fete, Vede-n capat începutul, Cine stie sa le-nvete.”

Diseară mergem într-un local cu toți colegii de serviciu pentru a premia într-un mod solemn pe cei care s-au dovedit a fi cei mai harnici și loiali în anul care a trecut, combinînd utilul cu plăcutul, așa cum viața unui colectiv bine sudat are parte atât de muncă asiduă, cât și de clipe plăcute de distracție.

Sunt cu gîndul la week-end, care este rezervat familiei, am și câte o surpriză pentru cei de-acasă, ei încă nu știu, doar e surpriză. ...

…Fiecare anotimp are splendoarea sa, mie și Moldovei mele insă ne este dor de soare și multă lumină.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG