Povestea asta e adevărată şi a avut loc miercuri, cînd în Chişinău se adunaseră susţinătorii şi adversarii majorităţii parlamentare. Într-un sat uitat din nordul republicii, un prieten de-al meu s-a întîlnit cu un omulean pragmatic care era niţel descumpănit.
„Ce ai?” l-a întrebat amicul meu.
Şi omuleanul pragmatic şi-a vărsat pe loc amarul. În opinia omuleanului pragmatic, miercuri au existat cetăţeni care au plecat la un miting în capitală primind în schimb cîte 150 de lei. Fireşte, informaţia asta era nesigură. Dar omuleanul pragmatic era convins că unii cetăţeni din satul lui au primit bani pentru a pleca la Chişinău. Iar marele său regret era că lui nu i-a propus nimeni să plece şi, prin urmare, omul suferea din cauză că ratase 150 de lei!
„Ehhhh! Ce bine ar fi fost dacă m-ar fi invitat şi pe mine să merg la miting! Ce neşansă! Aş fi cîştigat şi eu o capică! Păi, eu aş fi mers şi aş fi strigat acolo cel mai tare!” a strecurat printre dinţi, plin de amărăciune, omuleanul pragmatic.
„Dar puteai să mergi şi fără bani…”
„Nuuuu! Fără bani, nu mă duc nicăieri! Sau crezi că sînt prost?”
Situaţia asta nici nu necesită prea multe comentarii. Oameni asemănători poţi găsi oriunde în Moldova. Şi asemenea personaje ne arată foarte bine cît de mare e decăderea morală şi sărăcia în Moldova.
