Linkuri accesibilitate

Vytautas Landsbergis: „Rusia mereu iese învingătoare în fața celor care nu au nimic împotrivă să piardă”


În fața turnului TV de la Vilnius, după atacul sângeros al trupelor sovietice, 17 ianuarie 1991

În fața turnului TV de la Vilnius, după atacul sângeros al trupelor sovietice, 17 ianuarie 1991

După 25 de ani de la evenimentele tragice de la Vilnius despre noul context regional, în dialog cu primul preşedinte al Lituaniei.

Agresiunea sovietică, provocată de declararea independenței de către Lituania, s-a încheiat la 13 ianuarie 1991. Când trupele sovietice au atacat clădirea parlamentului și turnul de televiziune din Vilnius au murit 14 oameni. Liderul lituanian Vytautas Landsbergis a rămas de neînfrânt pe toată perioada crizei. Acum are 83 de ani. El a vorbit despre această turnură a istoriei și despre noile provocări regionale în cadrul proiectului special al Radio Europa Liberă/Radio Libertatea, o serie de interviuri cu 12 lideri post-sovietici, un proiect realizat de Anna Sous, cu denumirea „Rusia și eu”.

Europa Liberă: Dle Landsbergis, ne aflăm acum într-un loc simbolic pentru Lituania – Muzeul comemorării evenimentelor din 1 ianuarie 1991. Atunci, lituanienii au plătit un preț mare pentru independență. Recent, cel de al doilea președinte al Ucrainei, Leonid Kucima, a declarat că pentru independență trebuie să fii gata să plătești, când e nevoie chiar și cu sânge. Ideea a fost continuată și de politicianul rus Grigori Iavlinski, care a spus că libertatea costă scump, iar libertatea față de Rusia costă și mai scump. Cum credeți, prețul libertății față de Rusia rămâne la fel de mare ca și acum 25 de ani?

Vytautas Landsbergis: „Este un preț care se schimbă nu doar ca volum, dar și la culoare. Noi am fost amenințați încă înainte de a ne proclama restabilirea independenței că ni se vor cere plătirea unor datorii atât de mari față de fosta URSS încât nu vom fi niciodată capabili să ne răscumpărăm. De parcă am fi fost niște ostatici care trebuie să se răscumpere. Noi însă vedeam situația altfel – noi am fost cotropiți. Și orice ar fi făcut ei aici, fie că au investit bani în obiecte strategice, în sovietizare, în includerea Lituaniei în toți parametrii sistemului Uniunii Sovietice, toate acestea erau costurile lor, costuri plătite de imperiu, de ocupant. Și nu aveau de ce să ne reproșeze nouă că ei au avut careva costuri. Noi nu le datorăm nimic. Ba chiar din contra, ocupantul ne este dator pentru prejudiciile care ne-au fost cauzate din cauza ocupației.

Acum noi vedem foarte concret ce preț plătește Ucraina - și nu se vede încă sfârșitul acestui preț. Rusia mai că nu cerea la un moment dat ca Ucraina să plătească pentru militanții înarmați, să plătească anumite sume celor din Donbas, lui Zaharcenko și altora. Este ridicol, desigur, Ucraina nu va plăti nimic. Ucraina este supusă unui proces de distrugere. Vă imaginați cu ce costuri va fi aceasta restabilită? Probabil va trebui să plătească tot Ucraina sau democrațiile occidentale – nimeni nu-i va cere Rusiei să facă asta, deși Putin a fost cel care a venit cu aceste distrugeri. Nimeni nu s-a autodistrus în acest caz.”

Europa Liberă: În biroul Dvs. am văzut multe caricaturi care sunt, în mare parte, legate de Rusia – de exemplu, Gorbaciov intră într-un stup pe care scrie Lituania, de acolo ies multe albini și acestuia îi vine foarte greu. Iar pe de altă parte, aveți pe alt perete mai multe fotografii în care apăreți împreună cu liderii occidentali și nu este nicio fotografie cu liderii ruși. Proiectul nostru se numește „Rusia și eu”. Dacă, în calitate de om de creație, ar trebui să alegeți un simbol pentru imaginea Rusiei, a acelei Rusii care era pe vremea dumneavoastră și a Rusiei din prezent, ce imagine ați alege?

Vytautas Landsbergis: „Bineînțeles, aș alege imaginea acelei Rusii care aspira către libertate. Ar fi ultimii ani ai Perestroikăi lui Gorbaciov, când tot mai mulți și mai mulți oameni care gândeau au crezut în faptul că se poate trăi altfel și că trebuie să fie depuse eforturi pentru a schimba lucrurile.

Atunci când era ales congresul deputaților poporului de la Moscova, deja se putea vorbi despre alegeri, pentru prima dată – poate nu chiar alegeri în sensul deplin, dar totuși unele în care a existat concurență adevărată. Și în Lituania am mers la aceste alegeri ca organizație social-politică – Saiudis, care a avea ca scop libertatea și eliberarea și, bineînțeles, schimbarea, reformele, modificarea modului de viață și a fundamentului acesteia. Noi am mers cu un program deschis, cu dezbateri deschise cu partidul comunist - și am câștigat aceste alegeri.

Noi nu ne consideram parte a Rusiei, dar vroiam să normalizăm totuși relațiile și să aruncăm în neant crima stalinistă a acaparării Țărilor Baltice și restul crimelor care au urmat. Aceasta, având în vedere că Rusia poate, și parțial chiar își dorește, să devină o democrație. Au fost vremuri încurajatoare și eu îmi amintesc de politicienii ruși, mai ales de cei din mediul democraților, cu simpatie, cu un sentiment de regret că aceste lucruri nu s-au întâmplat, că forțele revanșei bolșevice și a imperialismului au fost mai puternice. Acestea au strivit democrația rusească care tocmai se năștea și au întors înapoi posibilul progres rusesc. S-au întors din nou la imperialism, la represiuni și teroare. Vărsările de sânge se produc și continuă și nu se vede sfârșitul acestora. Asta se face în numele așa-zisei măreții a imperiului rusesc, unde omul nu valorează nimic și unde mai presus de toate sunt teritoriile și puterea.”

Europa Liberă: Ați amintit despre unii politicieni ruși. Din punctul Dumneavoastră de vedere, care este diferența cea mai importantă dintre trei politicieni ruși – Gorbaciov, Elțin și Putin?

Vytautas Landsbergis: „Elțin era un om cinstit și avea simțul onoarei și demnității. Am văzut asta la negocierile noastre, în momentele în care apropiații lui încercau să-l împingă către o cale nu foarte corectă. Și era suficient să-i amintești: „Boris Nikolaevici, noi doar ne-am înțeles cu Dumneavoastră!”. Era suficient. Era un om cinstit.

Mai apoi, acesta a fost totuși deturnat de la calea cea dreaptă în legătură cu războiul din Cecenia și apoi, desigur, din cauza anturajului său corupt, inclusiv al celui din familie. El a ajuns sub influența acestor circumstanțe din jurul său și deja nu s-a mai putut opune revanșismului imperiului rusesc. Poate chiar el însuși a ajuns sub influența acestor idei. Deși nu se știe ce s-a întâmplat atunci când el, la o primă etapă, a spus public că „noi niciodată nu vom interveni militar în Cecenia pentru că nimeni nu ne-ar ierta asta”. Iar peste două săptămâni el era deja frânt și a semnat decretul de intervenție militară. Cândva istoricii vor ajunge să afle adevărul despre cine deținea puterea adevărată care îi suprima pe președinte.”

Europa Liberă: Dacă e să vorbim despre alte evenimente, despre alte intervenții din anii mai recenți, am acum în mâini cartea Dvs. „Ucraina – Golgota”. Este vorba despre evenimentele de pe Maidan descrise în cartea Dvs, ați fost pe Maidan…

Vytautas Landsbergis: „Aceste evenimente nu se pot compara cu ceea ce simboliza și ceea ce promova în politică Boris Elțin. Ar fi fost absolut inimaginabilă o intervenție în Ucraina. Dar se pare că acum este posibilă și chiar este salutată de masele prostite de ruși.”

Europa Liberă: În unul din interviuri spuneați că Occidentul se teme să răspundă Rusiei și dacă această atitudine nu se va schimba, Rusia își va continua fărădelegile în Ucraina, iar mai târziu în alte țări învecinate. În Lituania acum a început recrutarea. După cum mi se pare mie, în Lituania se înțelege foarte bine ce se întâmplă în estul Ucrainei și se reacționează adecvat, spre deosebire de reacțiile din Cehia, Slovacia, Ungaria. Cum vă explicați acest lucru? În Lituania subiectul este mai dureros? Lituania simte mai bine ceea ce se întâmplă în Ucraina?

Vytautas Landsbergis: „În virtutea lecțiilor istorice, Lituania este mai deșteaptă. În alte țări unii politicieni își permit o anumită naivitate sau se prefac că nu cunosc foarte bine subiectul, sau pur și simplu se lasă prostiți. Poate că au uitat anumite lucruri, sau s-au lăsat influențați de sugestiile care au fost foarte active o vreme cu privire la faptul că Rusia a devenit o cu totul altă țară, că niciodată nu vor mai fi invazii militare de genul celor care au fost în Cehoslovacia sau în Ungaria, în timpul revoluției democratice maghiare, că aceste lucruri nu au nimic în comun cu noua Rusie. Dar acum vedem că toate aceste lucruri au rămas în adâncuri și acum au ieșit la suprafață.”

Europa Liberă: Ați fost de două ori deputat în Parlamentul European. Dacă ați fi acum în conducerea Uniunii Europene, ce ați întreprinde pentru a opri războiul de pe teritoriul Ucrainei?

Vytautas Landsbergis: „Aș ieși cu o propunere imperativă pentru a desfășura negocieri de pace. Nu negocieri despre un armistițiu temporar, ci despre pace între țările în conflict – Rusia și Ucraina. Pentru că Rusia câștigă în fața celor care sunt de acord să fie învinși și prezintă lucrurile de parcă nu ar lupta împotriva Ucrainei. Este ridicol. Eu presupun că mulți politicieni occidentali râd în privat de aceste minciuni repetitive, însă în mod public sunt rezervați în a spune: „Domnulor, încetați să ne mai mințiți! Voi sunteți cei care luptați acolo, mercenarii voștri, armamentul vostru, chiar și ostașii voștri. Voi îi trimiteți într-acolo și apoi îi ardeți în crematorii pentru ca să nu trebuiască să-i înmormântați în patrie, pentru ca mamele și părinții nici să nu știe unde au dispărut fiii lor și pentru ce”. Trebuie să se spună clar: „E suficient, fără minciună! Trebuie să trăim nu în baza minciunii”, așa cum a spus Soljenițin.”

Europa Liberă: Dacă e să vorbim despre relațiile cu Rusia, care a fost ziua cea mai grea, cea mai complicată, și care a fost, să zicem așa, cea mai bună zi, cea mai fericită?

Vytautas Landsbergis: „Ce să spun? Au fost dificultăți de tot felul. Au fost amenințări, ultimatumuri, au fost blocade, cu miza că poporul va deveni nemulțumit și își va schimba viziunile, atitudinea, susținerea pentru cursul către independență și va saluta revenirea așa-numitei puteri sovietice, adică a puterii de ocupație, centrale, imperiale a Kremlinului. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Era atât de transparent și negativ încât aceste metode nu au funcționat. Atunci, au aplicat forța militară, au mers să omoare, să omoare chiar și în masă, numărul victimelor putea să ajungă chiar și la mii de oameni. Pe loc au fost omorâți 14 oameni, au fost grav răniți cam o mie. Dar oamenii și-au apărat dreptul de a trăi cu demnitate și a avea propria patrie, dreptul de a nu ridica în slăvi o ne-patrie îndepărtată, măreață și hapsână.”

XS
SM
MD
LG