Linkuri accesibilitate

Care au fost dezamăgirile noastre în 2015 și cu ce intrăm în 2016?


Punct și de la capăt împreună cu Natalia Morari și invitații ei, Olga Nicolenco și Boris Cremene.

La mulți ani! Sunt Natalia Morari și aici este emisiunea „Punct și de la capăt”, prima din 2016 – un moment potrivit pentru a face totalurile anului care a trecut. 2015 a fost un an trist și nu doar pentru fiecare dintre noi, dar și pentru toată țara. Ce am învățat 2015, care au fost dezamăgirile noastre și cu ce intrăm în 2016? Despre toate acestea vom vorbi cu invitații mei de azi: Olga Nicolenco, comentator politic – la mulți ani și bine ați venit la Europa Liberă, și Boris Cremene, actor și scenarist – la mulți ani!

Boris Cremene: „La mulți ani!”

Europa Liberă: Eu înțeleg că nu e chiar „comme il faut” să vorbim despre lucruri proaste în primele zile ale anului nou, dar, deoarece în anul trecut s-au întâmplat prea puține lucruri bune, haideţi să ne întoarcem puțin înapoi și să facem totalurile. Înainte să enumerăm principalele evenimente ale anului, înainte să facem concluzii și să evaluăm, aș vrea să întreb pe fiecare dintre Dumneavoastră despre un singur lucru: noi, în general, purtăm vina pentru această criză politică în care se află acum toată țara? Purtăm vina pentru faptul că politicienii la modul absolut ignoră poporul și fac ceea ce doar cu câțiva ani în urmă nouă ni se părea invizibil? Fiecare dintre noi este vinovat?

Olga Nicolenco: „Bineînţeles, deoarece nu există o societate în care ceea ce se întâmplă depinde doar de cineva anume sau de un anumit număr de oameni: 75 la sută din societate poartă vina, iar celelalte 25 – nu, au rămas curate. Acest lucru este valabil atât în cazul evenimentelor negative, cât și a celor pozitive. Sunt absolut de acord cu Dumneavoastră, atunci când ziceți că anul care a trecut a fost unul trist. Iar pentru această tristețe fiecare dintre noi, firește, poartă vina. Care este ponderea vinovăției este o altă discuție. Deoarece la politicieni această pondere a trecut pur și simplu orice măsură și este mult mai mare...”

Europa Liberă: Despre vina pe care o poartă politicienii noi astăzi încă vom mai vorbi. Mă interesează vina noastră, cea a cetățenilor...

Olga Nicolenco: „Da, însă vina noastră este una mai mică...”

Europa Liberă: Cum am permis ca toate acestea să se întâmple?

Olga Nicolenco: „Am permis, deoarece foarte des se întâmplă așa că, atunci când se întâmplă ceva rău, aceasta nu te privește personal și nici nemijlocit pe familia ta. Foarte des oamenii speră că toate se vor rezolva cumva de la sine. Știți, ca în acel film vechi, când soția gravidă vine la soțul ei și spune: „Vai, cred că încep să nasc!”, iar soțul îi spune: „Vai, așteaptă, poate se va potoli cumva!” Iată oamenii speră că, poate, se va potoli cumva. De fapt, atâta timp cât fiecare cetățean nu va înțelege că dacă nu va contribui şi el la ameliorarea acestei stări negative sau triste din întreaga societate și din țară, tot atâta timp, desigur, noi nu putem spera la vreo îmbunătățire feerică a situației”.

Europa Liberă: Domnule Cremene, unde am greșit noi în calitate de cetățeni?

Boris Cremene: „Noi mereu comitem greșeli. Mi-am amintit o parabolă: un om beat caută ceva. Se apropie un polițist și-l întreabă: „Ce căutați acolo?”. Și acela îi zice: „Am pierdut cheile de la mașină, în aleea din parc”. „Dar de ce le căutați aici?” „Deoarece aici este mai multă lumină”. Înțelegeți? Noi stăm acolo unde este mai luminos, iar acum, acolo unde este întuneric – în alee, în parc – noi nu intrăm. Eu cred că societatea s-a divizat în trei părți: acei, care sunt apropiați de putere, acei, care dețin vreo funcție...”

Europa Liberă: Conform ultimilor sondaje, doar un procent din populație se bucură de ceea ce se întâmplă în țară.

Boris Cremene: „Un singur procent. Cred că 70 de procente trăiesc din banii părințilorcare au plecat peste hotare. Și pe ei îi doare în cot: barurile sunt deschise și totul e bine. Și în stradă ies acei oameni, care nu mai au încotro”.

Europa Liberă: La limita existenței.

Boris Cremene: „Și noi ne uităm pur și simplu ca la un spectacol frumos și așteptăm ceva, iar acest ceva niciodată nu se întâmplă”.

Europa Liberă: „Cu toate acestea, Dumneavoastră sunteți un utilizator activ al rețelelor de socializare, al Facebook-ului. Doamna Nicolenco, dacă e să urmărim ceea ce se întâmplă pe Facebook, noi în fiecare zi ne indignăm. Noi ne indignăm de faptul că omul cu cel mai mare anti-rating încearcă cu forța, în sensul direct al cuvântului, să devină prim-ministru. Ne indignăm de faptul că sunt deconspirate scheme noi pentru scoaterea banilor: în sistemul energetic, în „Moldtelecom”. Ne indignăm pentru că în Moldova timp de patru ani s-a spălat cea mai mare sumă de bani pe care noi am văzut-o vreodată. Noi întotdeauna ne indignăm, dar mai departe cumva – nu pot spune că nu se întâmplă nimic, deoarece în anul 2015 au fost protestele, și totuși – mai departe nu se întâmplă nimic. De ce acei oameni care trăiesc într-un oarecare confort sunt de acord cu această fărădelege care se întâmplă la noi?

Boris Cremene: „Eu am propria mea explicație pentru acest lucru. Se adună energia umană care se canalizează în aceste rețele de socializare. Dar ele sunt, de fapt, o deșertăciune, apa care trece. Trebuie să luptăm altfel. Eu aş chema la nesupunere civică față de guvern: să nu plătim facturile kilometrice, să nu facem cumpărăturile în magazinele lor...”

Europa Liberă: În hotelurile și în magazinele lor, să nu le permitemcâștige bani pe seama noastră.

Boris Cremene: „Da, da. Noi le permitem aceasta: în fiecare lună noi mergem și le plătim tribut. Dar trebuie să încetăm odată şi odată acest lucru”.

Europa Liberă: Recent Vlada Ciobanu a scris foarte corect pe blogul său: haideți să facem un pas mic de la postările noastre indignate pe Facebook spre fapte reale, haideți măcar pentru început să nu mai mergem la coffee-brake-uri, ceaiuri, întâlniri, în cluburile, restauranturile, hotelurile lor și așa mai departe...

Boris Cremene: „Iată, concret, da, în saloanele spa...”

Europa Liberă: …Dar aceasta, totuși, se întâmplă. Adică, noi aici ne indignăm, dar ne simțim foarte calm, mergem...

Boris Cremene: „Iar noi mergem, nouă ne place să dansăm, să cheltuim banii noștri”.

Olga Nicolenco: „Știți, mie în acest caz mi se pare că acei care se indignează foarte tare, să zicem, doar pe Facebook, ei fac aceasta, dar indignarea lor nu duce la nimic concret. De aceea noi nu avem nici o schimbare concretă. Putem să ne indignăm și, desigur, cuvântul este un lucru bun, dar dacă nu ai luat în mâini un instrument și nu ai început să faci ceva, atunci nimic nu se va mișca din loc”.

Europa Liberă: Și totuși, anul trecut oamenii au ieșit în stradă. Haideți să fim obiectivi. Acum nici nu mai este important – platforma, partidul, cine, cum – prima dată din 2009 oamenii au ieșit în stradă. În 2011-2012 a încercat Partidul Comuniștilor, dar era un protest organizat de un partid. La începutul anului 2015 Platforma Civică a inspirat încrederea că vor fi proteste curate, și mulți oameni au mers. Au avut loc anumite schimbări: s-a publicat raportul Kroll, șeful Băncii Naționale şi-a dat demisia. Chiar dacă a explicat plecarea sa prin alte motive, tuturor le-a fost clar că este una dintre consecințele protestelor. Vlad Filat a fost arestat, și aceasta, la fel, este o consecință a protestelor.

Boris Cremene: „Nu este puțin”.

Europa Liberă: …Adică, nu este puțin, ceva a început să se întâmple. Noi putem spune că, totuși, am făcut primul pas și începem să învățăm a fi o societate civilă normală, să presăm și influențăm?

Olga Nicolenco: „În viziunea mea, încă nu”.

Europa Liberă: De ce?

Olga Nicolenco: „Deoarece, știți, noi cumva am început să ieșim în stradă, suntem prezenți acolo cantitativ. Într-adevăr, mii de oameni au ieșit pe piață, fiind nemulțumiți, în viziunea mea, anume pentru faptul că anul trecut a fost unul neconfortabil din cauza acestor schimbări și a minciunii absolut deschise. Dar, din păcate, mii de oameni care ieșeau în stradă, această componentă cantitativă, în viziunea mea, încă nu a devenit una calitativă. Adică, noi încă nu am devenit o forță atât de puternică, mare și însemnată, inclusiv pentru guvernanții noștri, ca ei să ne perceapă la modul serios. De aceea, poate să existe o armată întreagă a celor care se indignează pe Facebook, dar aceasta nu va duce spre acel salt calitativ până când...”

Europa Liberă: Dar ce putem face noi pentru acest salt calitativ: să ieșim și să protestăm în piață sau să protestăm cumva altfel, să semnăm petiții, să luptăm pentru drepturile noastre? Ce să facem?

Boris Cremene: „Aceasta nu a dus la nimic. Oamenii chiar au dormit acolo, dar aceasta nu a dus la nimic...”

Europa Liberă: Toți au făcut aceasta: oamenii au dormit acolo, câteva mii de protestatari au semnat petiții privind tarife noi. Ce să facem?

Olga Nicolenco: „În viziunea mea, aceasta depinde inclusiv de noi, deoarece există un factor pe care noi, din păcate, nu l-am exploatat suficient de mult. Noi credem că toate trebuie făcute după alegeri. Când alegerile au loc, noi începem să facem ceva, să ne indignăm, și iarăși ajungem la următoarele alegeri. În cazul acesta, cred, se întâmplă un singur lucru: de fapt, ia naștere conștiința oamenilor care încearcă să facă ceva singuri. Am avut și exemple când, probabil, prima dată după atâția ani, la noi au apărut candidații idependenți. Adică, atâta timp cât lumea nu se va aduna de jos și nu va începe să se promoveze în structurile puterii pe sine sau pe susținătorii lor, atâta timp cât ei nu vor deveni un clan închis, noi, desigur, putem să dormim în piață cât vrem, însă aceasta nu va face ca situația să se schimbe cu adevărat. Dar, din nou, în cazul dat noi avem de a face doar cu un indiciu cantitativ: unu, doi sau trei candidați independenți. Însă cu adevărat avem nevoie de un număr mult mai mare de oameni. Chiar eu nu demult încă credeam că de un candidat independent nu depinde mare lucru, deoarece el nu are un câmp de influență tot atât de mare ca și unul sau mai mulți reprezentanți ai unui partid. Astăzi eu îmi schimb această optică și sunt foarte sigură că avem nevoie de cât mai mulți oameni din păturile de jos. Și nu pur și simplu pentru faptul că este ruda cuiva sau este dependent de cineva – de șeful său, de un angajat al partidului, de un politician – dar pentru că el singur va începe să facă ceva de jos...”

Europa Liberă: Pentru aceasta trebuie să schimbăm tot sistemul...

Olga Nicolenco: „Trebuie să schimbăm tot sistemul politic, trebuie să schimbăm mentalitatea, iar, în viziunea mea, schimbarea mentalității este mult mai complicată decât scimbarea unui sistem politic”.

Natalia Morari

Natalia Morari

Europa Liberă: În ceea ce ține de mentalitate. Eu nu sunt adeptul generalizărilor, însă mi se pare că societate noastră, în principiu, este indiferentă față de tot ce poate fi numit drept fărădelege. Noi ne-am obișnuit să citim, să ascultăm, să aflăm despre noile scheme de corupție. Și ce e nou aici? Și ce nou am aflat noi dintr-o nouă ediție a unui talk-show televizat? Nu ni s-a spus nimic nou, nici mai bine, nici mai rău. Totul se întâmplă ca într-o viață paralelă. Mai mult, când cineva încearcă să protesteze – acum vorbesc, de exemplu, despre protestele din primăvară, când încă nu se vorbea despre crearea vreunui partid, – când mai mulți oameni de vârste și viziuni diferite ieșeau la proteste, au fost și cei care criticau: ei și, ce se va schimba în urma acestor proteste? Ei bine, alegerile anticipate, și ce mai departe? Dodon și Usatâi vor câștiga din nou. Noi mereu punem sub semnul întrebării orice încercare a cuiva de a schimba ceva spre bine. Dacă cineva încearcă să schimbe ceva, înseamnă că el este plătit de către cineva. Dacă îi reușeșete ceva, despre el se fac filmele anonime și așa mai departe. Și la noi tot timpul există o anumită neîncredere în acei care încearcă să lupte cu sistemul. De ce?

Boris Cremene: „Știți, ce, de fapt, mă îngrijorează? Un singur om, despre care noi știm doar legende, pe care nu l-am văzut și nu l-am auzit niciodată, a luat în buzunar elita țării. Cine ne-a adus la acest moment critic sau a creat partidul, dacă ei toți fac parte din aceeași sferă?”

Europa Liberă: Acum i-a rămas un singur lucru – să devină prim-ministru sau președinte...

Boris Cremene: „Și el va deveni!”

Europa Liberă: Dumneavoastră credeți că el totuși va reuși.

Boris Cremene: „Da, cred că îi va reuși”.

Olga Nicolenco: „Cel puțin, aceasta nu este exclus”.

Europa Liberă: Adică, Dumneavoastră credeți că venirea lui la putere nu va stârni nemulțumiri, proteste?

Boris Cremene: „Cred că el i-a cumpărat pe cei mai importanți oameni. El nu este un om zgârcit și știe că banii decid mereu totul. Banii se vor întoarce...”

Europa Liberă: Banii și șantajul. Nu uitați: banii și șantajul.

Boris Cremene: „Sunt instumentele lui”.

Europa Liberă: Situația cu Filat și cunoscutul site porno a demonstrat că, băieți, mai bine calmați-vă, deoarece pentru fiecare poate să apară ceva, dacă trebuie...

Boris Cremene: „Știți, dar eu nu mă tem. Eu sunt unicul care mă aflu aici din toată familia mea. Toți ai mei deja demult sunt peste hotare. Așa că eu am venit aici să lupt”.

Olga Nicolenco: „Dumneavoastră vă este mai ușor să nu aveți frică. Știți, totuși, Dumneavoastă ziceți că noi, din păcate, nu observăm schimbări cardinale spre bine...”

Europa Liberă: „Ba nu, noi observăm, dar atunci când cineva încearcă să o facă, noi cumva nu suntem de partea celor care încearcă să schimbe sistemul. Noi întotdeauna apărăm sistemul, chiar dacă acesta nu ne place. Puterea e rea, dar pentru ce să ne opunem, oricum nu va fi nici un rezultat. La ce bun să protestăm, la ce bun ne trebuie alegeri anticipate? Oricum unii și aceeași se schimbă cu locul. Așa ceva sună foarte des.

Olga Nicolenco: „Sunt de acord, dar știți la ce idee aș vrea să ajung? Noi trebuie să urmărim nu doar ceea ce la noi nu este mai bine. Poate, ar trebui să observăm că la noi se face tot mai rău? Iată aici noi trebuie să ne lămurim. Știți, de ce? Deoarece pentru mine, de exemplu, anul 2015 a fost nu doar unul neconfortabil, dar și unul nesigur în propriile puteri pentru popor. Ce am eu în vedere? Știți, la ce eu mă refer în asemenea cazuri: la respectarea și încălcarea drepturilor omului și a dreptului la exprimare liberă. Chiar recent, în ajunul Anului Nou...”

Europa Liberă: Da, cu cât mai departe, cu atât mai rău.

Olga Nicolenco: „…Da, cu atât mai rău. Chiar în ajunul Anului Nou am citit o postare pe Facebook a actorului Durbală. Dumneavoastră citiți?”

Europa Liberă, Boris Cremene: „Da”.

Olga Nicolenco: „…Unul din reprezentanții echipei lui Plahotniuc s-a apropiat de el și...”

Europa Liberă: L-a amenințat în mod deschis.

Olga Nicolenco: „…L-a amenințat deschis. Mai mult ca atât, aș vrea să vă spun că dintr-o parte aceasta se citește foarte ușor...”

Europa Liberă: Vreau să vă mărturisesc, că și mie personal zilnic îmi vin mesajele din partea, nici nu știu cum să-i numesc, troll-ilor...

Boris Cremene: „Pentru așa ceva există oameni...”

Europa Liberă: …Oameni plătiți, știu acest lucru...

Olga Nicolenco: „Exact”.

Europa Liberă: Nu sunt neapărat amenințări directe, în sensul că se va îmtâmpla ceva cu mine. Însă în fiecare zi ești scăldat în noroi, și acest lucru se face în mod special ca să te demoralizeze. Cred că oricine care astăzi încearcă să critice și să exprime o poziție civică fermă este sută la sută supus unui atac.

Olga Nicolenco: „Eu personal m-am ciocnit cu aceasta după o emisiune din 22 decembrie. Se pare că emisiunea a deranjat mult pe cineva din politicieni...”

Europa Liberă: Nu mă tem să fac aici publicitate colegului nostru: este vorba de emisiunea lui Viorel Pahomi.

Olga Nicolenco: „Da, Viorel Pahomi. A doua zi după acea emisiune, la ieșire din scara blocului în care locuiesc, în ogradă pe bancă stătea un tânăr care brusc s-a sculat în picioare în momentul când eu am ieșit afară, s-a uitat la mine, s-a convins că l-am văzut și a început să plece. Eu m-am oprit, m-am uitat la el. Apoi el s-a uitat încă o dată în urmă și a dispărut. În aceeași zi mi-a fost spartă poșta electronică. Bineînțeles, eu nu cred în astfel de coincidențe, și de aceea aș vrea să atrag atenția asupra acestor lucruri. Noi, desigur, vrem ca totul să fie mai bine, însă mai întâi ar trebui să avem grijă ca măcar să nu fie mai rău”.

Europa Liberă: Este adevărat: să nu fie mai rău.

Olga Nicolenco: „Da, știți, cum am ajuns eu la această concluzie? În cei aproape 25 de ani de independență a Republicii Moldova noi aproape că nu am reușit să creăm democrație. Însă în ultimele aproape 25 de zile cât durează dorința cuiva de a deveni prim-ministru, la noi, din păcate, au apărut primele semne ale dictaturii”.

Boris Cremene: „Centrul lucrează”.

Europa Liberă: Da.

Olga Nicolenco: „Și aceasta mă îngrijorează cu adevărat”.

Europa Liberă: Tot ceea ce spuneți Dumneavoastră despre spargerea poștei electronice și așa mai departe, aș putea să confirm și eu: în anul 2015 mi s-a întâmplat același lucru de cinci ori. Haideți să ne amintim despre proiectul RISE Moldova, al cărui site a fost atacat imediat după apariția investigației „Țara de raket”, „Țara lui raket” despre domnul Țuțu și autoritățile criminale. Asemenea cazuri au fost foarte multe pe parcursul acestui an, și mulți din acei oameni care încearcă să critice, au fost atacați.

Olga Nicolenco: „De aceea eu și spun despre încălcarea drepturilor omului”.

Europa Liberă: „Și cel mai grav este faptul că noi deja începem să ne obișnuim cu aceasta. Adică, aceasta devine o parte a activității noastre profesionale”.

Boris Cremene: „Dar există și un alt fenomen care îmi amintește de piesa lui Ionesco „Rinocerii”. Mă întâlnesc cu un om. Comunicăm, totul este normal. Dar peste o lună el e altul, e un rinocer. Gata. L-am pierdut”.

Europa Liberă: Trebuie să-i verificăm contul în bancă: a crescut sau...

Boris Cremene: „Din păcate, noi nu o putem face”.

Europa Liberă: Deocamdată nu o putem face.

Olga Nicolenco: „Nu aș vrea să justific pe nimeni, dar Dumneavoastră, totuși, ați întrebat, de ce anumiți oameni stau atât de calm? Ei au un loc de muncă sau un anumit venit...”

Europa Liberă: „Nu mă privește” – aceasta este lozinca…

Olga Nicolenco: „Dar de ce așa se întâmplă? Știți, inclusiv în acest sens, eu dau vina pe politicieni. De ce? Amintiți-vă, cât de mult noi criticăm poporul în timpul campaniilor electorale – de ce voi luați un kilogram de orez sau un kilogram de macaroane! Dar știți, ce se întâmplă? În cazul dat eu iarăși dau vina pe politicieni. Ei vin la putere, aduc poporul la așa o stare când oamenii pur și simplu nu mai pot supraviețui, iar după aceasta ei încă mai dau acest kilogram de orez. De aceea și apare un astfel de cerc vicios. La urma urmelor oamenii sunt nevoiți să se țină de ceea ce au, chiar dacă la acel moment – credeți-mă pe cuvânt, am auzit mărturisirile unor oameni – ei urăsc partidul lor și pe liderii lor. Cunosc oamenii din toate partidele care mărturisesc același lucru. Ei înțeleg cât de rău acționează liderii acestor partide, cât de departe sunt ei de orice...”

Europa Liberă: Doamna Nicolenco face training-uri cu partidele politice...

Olga Nicolenco: „…Da, iată de ce îi cunosc foarte bine pe acești oameni...”

Europa Liberă: Am o întrebare: chiar dacă au început să apară semnele dictaturii, acest sfârșit de an s-a remarcat, după părerea mea, prin două evenimente importante. Este întoarcerea lui Ion Sturza în politica publică – nu se știe încă cu ce se va solda mâine alegerea sau nealegerea lui. De fapt, se știe, aproape toți știu aceasta, dar, faptul că domnul Sturza deja câțiva ani la rând făcea declarații critice, fără să treacă totuși de o anumită graniță, faptul că el s-a întors spune că întoarcerea lui este pentru mai mult timp. Cred că este doar un început al carierei sale, chiar dacă el nu va deveni prim-ministru. Și Maia Sandu, în sfârșit, a anuțat că intenționează să creeze un partid politic. Până atunci, Platforma Civică „Demnitate și Adevăr”, ne place sau nu ne place, conform tuturor sondajelor, a acumulat deja 12 de procente din încrederea cetățenilor țării. Este un rating înalt, mai înalt chiar decât la oricare dintre partidele aflate la guvernare. Adică, pe harta politică încep să apară anumite puncte de alternativă. Ei au măcar o șansă pentru afirmare?

Boris Cremene: „Părerea mea proprie: Maia Sandu ar fi un candidat ideal. Aș merge în politică împreună cu o astfel de personalitate, deoarce eu cred în ea. În Sturza – nu știu, chiar dacă el era foarte...”

Europa Liberă: Un avion doborât?

Boris Cremene: „Da, acum el iarăși este chemat la armată pentru serviciul militar. Dar nu știu. El a fost prim-ministru timp de opt luni. Trebuie să recunoaștem: el nu a reușit să facă mare lucru. Dar eu știu că în acele timpuri guvernul era controlat de bandiți. Dacă el nu...”

Europa Liberă: Poate, faptul că el nu a rezistat mult, spune despre aceea că el...

Boris Cremene: „Da, da. Ivan Turbincă s-a întors. Adică, nu știu, sincer să vă spun. Totul aici seamănă cu o telenovelă mexicană unde totul se știe din timp. Eu deja știam că va fi implicată Curtea Constituțională, și va fi acest candidat, că totul va fi ca în Mexic”.

Europa Liberă: Dar Dumneavoastră aveți speranța că va apărea o alternativă?

Boris Cremene: „Deocamdată nu am nici o speranță, dar cred că dacă ei sunt atât de puternici, lor le va fi foarte greu să se afirme în politică. Adică, lor nu li se va permite aceasta atât de ușor. Dacă nu se implică și factorul extern”.

Europa Liberă: Haideți să trecem în revistă evenimentele anului. Care sunt, în viziunea Dumneavoastă, primele trei evenimente ale anului trecut, care au marcat foarte puternic viața fiecăruia dintre noi, dar și a întregii țări. Nu contează: pozitive sau negative. Cred că cele pozitive sunt mai puține. Domnule Cremene?

Boris Cremene: „Primele trei? Jumătate de an eu nu eram în Moldova, dar urmăream tot ce se întâmplă aici. Demisiile una după alta sunt, cred că, cel mai important factor. Aceasta oferă o perspectivă clară că statul este falimentar și nu poate să se autoguverneze. Fără să se ridice salariile, la noi au crescut tarifele care sunt, practic, cele mai înalte în Europa...”

Europa Liberă: Aceasta se întâmplă deoarece s-a depreciat leul, deoarece cineva a furat miliardul – totul împreună...

Boris Cremene: „Este o reacție în lanț, dar nu și Top-3. Putem zice că e un Top-10. E groaznic. Eu mă îngrozesc când primesc astăzi facturile pentru electricitate! Am trăit în toate țările acestei lumi, în cele mai scumpe țări, dar nu am întâlnit așa ceva”.

Europa Liberă: Adică, la noi e mai scump decât la New-York?

Boris Cremene: „Cu mult mai scump. La New-York este scumpă chiria, dar serviciile acolo nu sunt scumpe”.

Europa Liberă: Totodată, ce salariu mediu este acolo!

Boris Cremene: „Așa este”.

Europa Liberă: Care sunt Top-3 evenimente, în opinia Dumneavoastră?

Olga Nicolenco: „În cazul dat eu nu-mi fac top-uri. Știți, de ce? Deoarece pentru mine în acest caz concret este important nu atât un eveniment anume, ci felul în care acesta s-a reflectat în viața oamenilor. Și ce dacă noi am semnat atât de frumos Acordul de Asociere?”

Europa Liberă: Dar aceasta s-a întâmplat cu doi ani în urmă.

Olga Nicolenco: „Oricum. Am în vedere un exemplu de eveniment care, la prima vedere, are un mesaj pozitiv, nu-i așa? Și ce dacă cineva a dat importanță unui anumit eveniment? În cazul dat o privesc doar din perspectiva impactului asupra oamenilor. Poate, cuvintele mele vor suna ca o metaforă. Să zicem, omul își pune pe deget un inel cu diamant sau cerceii cu diamante în urechi. Această piatră sau acest metal strălucește și atunci când omul zâmbește, deoarece el se bucură, și atunci când omul plânge. Adică, în viziunea mea, atunci când el începe să plângă, iar diamantele strălucesc, lipsește acea concordanță dintre frumusețea acestei străluciri și lacrimile de pe obraji. În cazul nostru se întâmplă același lucru. Se pare că au loc evenimente frumoase care strălucesc în viața noastră, însă situația noastră și expresia fețelor noastre, mai mult chiar, starea noastră sufletească, nicicum nu corespund evenimentelor pozitive. De aceea pentru mine este indiferent, dacă unu, doi sau trei oameni vor numi aceste evenimente drept bune sau rele. Pentru minte este important cum aceasta se va răsfrânge asupra oamenilor”.

Europa Liberă: Dar măcar ceva a avut un efect bun asupra noastră sau, în sensul acesta, anul a fost cu totul rău?

Olga Nicolenco: „În viziunea mea, nu prea. Ce putem să numim noi drept bine? Noi, probabil, putem fi introduși în cartea recordurilor Guinness, deoarece am avut o premieră mondială: cinci prim-miniștri într-un an. Este acest lucru bun sau rău? Cum trebuie noi să apreciem aceasta? Și apoi, mai ales sfârșitul anului a fost pentru mine un fel de bătălie a surprizelor. A fost, în viziunea mea, o surpriză nu atât de rea din partea președintelui, atunci când el a ieșit și totuși a anunțat numele unui candidat pentru postul de prim-ministru. Și peste câteva zile încă o surpriză, mai puțin clară pentru mine, din partea Curții Constituționale”.

Europa Liberă: De ce mai puțin clară? Totul aici este foarte clar.

Olga Nicolenco: „Neclară în sensul că am așteptat o surpriză pozitivă, dar până la urmă, poftim, a fost o surpriză negativă pentru mine. Eu nu m-am așteptat că, de exemplu, președintele nostru, care a tăcut toți patru ani, să depună totuși un efort pentru ca noi să ieșim din criză. Iar Curtea Constituțională, din partea căreia am așteptat o surpriză pozitivă, din contra, vine cu niște concluzii după care eu cu mare regret trebuie să constat că, din păcate, Curtea Constituțională a pus umărul pentru a păstra în țară oligarhia, corupția, clanurile. În acest sens, și nu odată am repetat acest lucru, mie nu-mi place că toate partidele noastre, oricare ar fi denumirea lor, tind să repete modelul Partidului Comunist și să ia totul într-o singură mână”.

Boris Cremene: „În mâinile unui singur om”.

Europa Liberă: El finanțează totul, lui i se închină...

Olga Nicolenco: „Și gata. Și atunci, mie nu-mi este deloc clar de ce voi aveți denumiri diferite, dacă vreți tot așa să fiți singurii stăpâni ai acestei țări. În cazul acesta se păstrează sistemul de clanuri...”

Europa Liberă: Dacă un an sau doi ani în urmă noi puteam vorbi despre câteva clanuri, atunci astăzi a rămas unul singur... Un singur clan mare și câteva clanulețe mici.

Olga Nicolenco: „Știți, ce este cel mai grav în acest caz? Faptul că acest sistem de clanuri treptat trece la nivel de stat. Adică, noi devenim un stat de clanuri. Aceasta, în viziunea mea, este cel mai grav”.

Boris Cremene: „Eu am studiat clanurie în Italia, în Corsica. Acolo sunt cele mai renumite clanuri. Însă acolo clanurile se mențin datorită tradițiilor de familie, dar la noi ce le meține?”

Europa Liberă: Afacerile corupte.

Boris Cremene: „Banii”.

Olga Nicolenco: „Foarte corect”.

Boris Cremene: „Și atunci, totul aici se duce de râpă...”

Europa Liberă: Iată unul din totalurile anului...

Olga Nicolenco: „Știți ce este cel mai grav în toate acestea? Acolo unde Dumneavoastă ați studiat clanurile, în Italia și în alte țări, tot există corupție, dar știți care este diferența? Ea constă în aceea că statul acolo controlează acea corupție...”

Boris Cremene: „Și aceasta nu-l afectează pe omul simplu”.

Olga Nicolenco: „Iar la noi se întâmplă exact invers: la noi statul este controlat de corupție. Aceasta este problema”.

Boris Cremene: „Da”.

Europa Liberă: Desigur. Conform definiţiei Băncii Mondiale, noi avem toate semnele unui stat captiv, în care grupurile de interese folosesc instituțiile de stat în interese proprii, și nu în interesul cetățenilor. Putem subscrie sub fiecare din aceste cuvinte. Una din concluziile anului, am numit-o deja, a fost dorința declarată de Vlad Plahotniuc să devină prim-ministru. Cred că dumnealui nu se va întrista dacă va reuși să devină președinte de țară. Adică, important este una din două – președinte sau prim-ministru. Nu va reuși să se facă prim-ministru, urmează alegerile șefului statului...

Boris Cremene: „Sau încă o demisie”.

Europa Liberă: Sau încă o demisie. Adică, domnul Plahotniuc nu va mai avea puncte problematice precum președintele Timofti...

Boris Cremene: „Ca un atrenor care joacă”.

Europa Liberă: Ce credeți Dumneavoastră despre teoria susținută de anumiți blogeri, analiști, experți, precum că am avea nevoie de o mână puternică, că Vlad Plahotniuc ar putea deveni acea mână puternică, deoarece este un manager talentat. A venit timpul să spunem: gata, și el va veni la putere, va băga pe toți la pușcărie, va ridica pensiile. El este acel om de care am avea nevoie. Ce credeți despre aceasta?

Boris Cremene: „Știți, ei confundă mâna de bandit cu o mână puternică. Sunt mâini diferite, sunt lucruri diferite. Mă tem că dacă el va veni la putere, eu voi vedea cu ce instrumente el operează. Mâine el va veni și va spune: aveți trei camere, să mai luați cu voi încă două persoane. Și nu mă va întreba mai mult nimic, fiindcă legea pentru el nu înseamnă nimic. Mă tem de aceasta. Mă înțelegeți?”

Olga Nicolenco: „Referitor la mâna puternică, am mai vorbit despre aceasta ieri sau alaltăieri, deoarece viața politică la noi nu se oprește nici măcar pe o clipă...”

Europa Liberă: Nici revelionul nu l-am putut sărbători fără griji...

Olga Nicolenco: „Însă ceea ce ține de candidatul Sturza: știți, ce a observat lumea? De exemplu, o profesoară la pensie care urmărește tot procesul politic îmi spune că nu a crezut că Sturza va demonstra atâta voință, că el chiar așa și vine și cu o mână puternică are de gând... Înțelegeți, mi se pare...”

Europa Liberă: Adică, este posibil că el știe că nu va deveni prim-ministru și aceasta i-a dat o anumită libertate. Într-o săptămână de un fel de campanie preelectorală el a spus mai mult decât toți prim-miniștri până la el.

Olga Nicolenco: „Absolut. De aceea mi se pare...”

Europa Liberă: Una este să spui, iar alta să lupți cu aceasta când deja ești prim-ministru...

Olga Nicolenco: „În țara noastă nu este doar un singur om pe care am putea considera capabil să facă niște reforme. Mai ales că în cazul dat îmi place ca oamenii să fie deschiși, să apară în public, ca noi să-i vedem, să le adresăm întrebări, să discutăm împreună, să-i spunem ce ne place și ce nu ne place. Eu prefer asemenea oameni. De aceea, foarte bine că au mai apărut proiecte suplimentare: proiectul Sturza, indiferent dacă mâine el va fi votat sau nu, sau proiectul Maia Sandu, sau proiectul Platformei „DA”. Mă bucur foarte mult pentru faptul că ele apar. Știți, de ce? Deoarece la noi foarte repede a apărut o altă sperietoare...”

Europa Liberă: Pericol.

Olga Nicolenco: „...Un pericol: că va veni Dodon și Usatâi și nu se ştie ce va fi. Foarte bine, vom avea o alternativă, posibilitatea să alegem pe altcineva în locul acelor partide care ne-au dezamăgit definitiv”.

Boris Cremene: „Dar știți, eu însă aștept altceva. Aș vrea să le văd echipa lor. Noi îi cunoaștem pe liderii lor. Însă mie îmi este importantă echipa, cu cine ei vor merge. Dacă acolo vor fi oamenii care toată viața lor au fost miniștri sau directori – gata, voi pune cruce pe ei. Eu aștept oameni noi, o echipă nouă. Pe acei care au făcut studii peste hotare, care deja au lucrat acolo. Ei sunt curați, privesc altfel lucrurile. Eu cunosc mulți tineri care propun diferite scheme, desenează ceva în fiecare zi – ei și ce? Adică, ei vor rămâne aceeași, dar...”

Europa Liberă: Adică, tinerii reproduc sistemul și regulile de joc...

Boris Cremene: „Da, și aceasta este teribil”.

Europa Liberă: Anul trecut a avut loc un eveniment important în lumea jurnalistică din Moldova. La înmânarea premiilor jurnalistice anuale premiul pentru jurnalism politic l-a luat nu un jurnalist din Moldova, ci secretarul general al Consiliului Europei Thorbjørn Jagland. Cred că a fost o decizie foarte interesantă și chiar... corectă din partea Centrului pentru Jurnalism Independent. Dumnealui a luat premiul pentru celebrul articol din „The New York Times” în care el, în calitate de funcționar european de un astfel de nivel, pentru prima dată a numit Moldova drept un stat captiv. De aceea, aici noi trecem la concluzii și la lecții pentru anul 2016. Ultima întrebare: Dumneavoastră credeți că în 2016 la noi va începe procesul eliberării Republicii Moldova din starea ei de captivitate? Nu spun că acest proces va fi încheiat. Întreb doar dacă, în viziunea Dumneavoastră, procesul eliberării va începe. Domnule Cremene?

Boris Cremene: „Nu, cred că vor trece încă vreo cinci ani...”

Europa Liberă: Turbulente...

Boris Cremene: „…După un accident puternic, mușchii încep cumva să tresară și apoi revin. Nu cred că se va întâmpla atât de repede. Totuși, în 25 de ani noi nu am făcut nimic. Dă Doamne ca în cinci ani să vină o altă generație care să schimbe ceva spre bine”.

Europa Liberă: Dă, Doamne

Olga Nicolenco: „Dă, Doamne. Știți, la trecerea dintre anul vechi și cel nou, pesimistul este foarte dezamăgit, deoarece, se vede, anul trecut a fost mai rău decât cel dinaintea lui. Iar optimistul este dispus ceva mai bine, deoarece știe că anul trecut a fost ceva mai bun decât cel care va veni. Din păcate, în cazul dat, cred, noi vom repeta aceeași situație, mai ales dacă oamenii care cu tot dinadinsul tind să devină prim-miniștri sau președinți de țară, până la urmă nu se vor lăsa de această idee chiar și având un rating de minus 95 de procente. De aceea, dacă va fi la noi un început al unor schimbări, inclusiv în sfera luptei cu corupția, domeniul respectării drepturilor omului și așa mai departe, aceasta depinde, desigur, în mare parte de rezultatul elementar al alegerii celui de-al șaselea la număr prim-ministru. Totul va depinde direct de aceasta. De asemnea, eu retrăiesc pentru faptul cine va fi prim-ministru, dar eu absolut nu sunt împotriva alegerilor anticipate. Deoarece, în viziunea mea, reținerea guvernării înseamnă reținere în dezvoltare. Reținerea la putere a acelor oameni care astăzi ne guvernează fără îndoială ne duce la o reținere în dezvoltarea noastră. Și apoi, mai este o vorbă: atunci când trosnește din toate încheieturile, aceasta încă nu este un semn al creșterii. Iată la noi totul trosnește din încheieturi. De aceea trebuie așa: cu cât mai repede va fi găsită încheietura afectată, cu atât mai repede ea va fi tratată. Nouă ne trebuie ca această încheietură fie să plesnească într-un fel sau altul, fie, în viziunea mea, va avea loc o ciocnire directă a maselor cu guvernanții în general și cu politicienii noștri. Fie acea încheietură trebuie să plesnească și noi vom fi nevoiți să alegem un nou prim-ministru care va trebui să înceapă dezvoltarea economică, politică, socială și așa mai departe. Deoarece de aceasta depinde inclusiv armonia noastră morală și pur și simplu dezvoltarea individuală a fiecărei persoane și a fiecărui cetățean în această țară”.

Europa Liberă: Eu vă mulțumesc pentru această discie. Încă o dată: La mulți ani! La mulți ani urez spectatorilor și ascultătorilor noștri. Vă dorim cât mai multă libertate în acest an – libertate personală, materială şi politică. Și dă Doamne ca Moldova, în sfârșit, să se elibereze. Din ce ea trebuie să se elibere, Dumneavoastră știți mai bine decât mine. Toate cele bune. Ne vom întâlni peste o lună pe undele Europei Libere.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG