Linkuri accesibilitate

La sfîrșit de săptămână cu Europa Liberă, Valentina Ursu și invitații lor.

Sărbători fericite vă urez acum, când am păşit în 2016, anul când va fi marcată şi cea de a 25-a aniversare de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. Este momentul potrivit când multă lume ar trebui să se gândească cum poate aduce schimbarea pentru o Moldovă prosperă.

În mesajul de Anul Nou ambasadorul Statelor Unite la Chişinău, James Pettit, spune că, în ciuda problemelor cu care se confruntă, Moldova are un potenţial imens şi că ar putea deveni o ţară prosperă, democratică şi europeană într-o perioadă surprinzător de scurtă. Şi mai sugerează diplomatul american să nu fie lăsaţi o mână de oameni să stea în calea succesului cetăţenilor. Ar trebui cerut ca guvernanţii să acţioneze în interesul poporului. Foaia de parcurs este clară – revenirea la Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, eradicarea corupţiei şi abordarea vulnerabilităţilor economice.

La piaţa din Hânceşti, unde am poposit cu microfonul Europei Libere, oamenii cu care am discutat s-au arătat destul de revoltaţi, ei ar vrea ca politicienii să îi asculte şi să nu le mai ignore necazurile.

– „Părerea mea e să-i strângă de gât moldoveneşte pe cei care au furat şi ce au furat, şi de unde au furat, că lumea acum nu stătea şi strângea pomuşoare de pe deal să le vândă ca să se hrănească. Chiar şi bătrân, chiar şi tânăr, şi eu de exemplu, aștept salariul să achit toate cheltuielile – grădiniţă, şcoală. Moldovenii sunt răbdători. Poate de atâta şi s-au folosit de poporul acesta, că e paşnic şi răbdător, suferă, rabdă – lasă că va fi, poate se va schimba, poate..., poate.... Dar să fi fost alt popor... Uitaţi-vă prin alte ţări ce se face. Numaidecât făceau revoluţie.”

– „Leafa e mititică, pensia tot mititică. Cu ce să trăim? Mai avem noroc că se duc copiii peste hotare şi ne mai ajută. Dar aşa e prăpăd tare.”

Europa Liberă: Văd toată lumea e necăjită, cu oftatul mai mult, cu disperarea, cu deznădejdea. Dar cine schimbă situaţia?

– „Trebuie de schimbat tot sistemul care este, partidele acestea. Au furat o grămadă de bani.”

Europa Liberă: Sunteţi supărată pe politicieni, pe cei care guvernează?

– „Cum nu? Sunt supărată. Ce fac pentru popor? Numai pentru dânşii fac, în buzunarul lor.”

– „Clasa politică a noastră o considerăm foarte proastă.”

Europa Liberă: Dar se zice că naţiunea îşi merită conducerea pe care o are.

– „Moldoveanul nostru e muncitor, unde se duce, munceşte. Pe copiii noştri i-a alungat cine? Nu noi, dar statul moldovenesc. Noi îmbătrânim şi nu avem nicio putere. Copiii spun: „La ce, mamă, să vin eu aici, dacă ei fură totul din toate părţile?”. Pe noi ne lasă cu pielea. 41 de ani a muncit omul meu în colhoz sub soare şi i-au pus o pensie mizerabilă de 500 de lei. Aceasta e viaţă de trăit aici, în Moldova? Nu. Nu-i. Pentru că noi i-am votat ca să se bucure omul de o viaţă fericită, să trăiască la bătrâneţe bine, că noi am muncit. Şi cu rusul tot aşa, ne-au amăgit, cu o copeică lucram pe câmp în soare şi nu-i, aceasta e amăgeală. Ce folos că noi îi votăm pe dânşii, dacă ei fac ceea ce vor ei?”

Europa Liberă: Cum înţelegeţi dumneavoastră dreptatea?

– „Dreptatea noi o înţelegem aşa: ca să fie a poporului, ca poporul să nu sufere în urma fiecărui parlamentar. Noi am votat conştient, pentru că ei s-au exprimat în Parlament: „Noi plecăm spre Europa, ca să ne fie mai bine”. Dar ei fură tot şi minciunesc. Poporul moldovenesc nu mai are încredere în nimeni.”

Europa Liberă: Şi ce trebuie să se întâmple în Moldova ca cetăţeanul să recâştige încrederea?

– „Numai alegeri anticipate. Pentru că pe hoţi noi nu putem să-i dăm jos deloc. Vedeţi că ei nu se dau singuri de pe scaun.”

– „Nu mai votăm pe nimeni de-amu. Nu am încredere în dânşii, spun şi nu fac.”

Europa Liberă: Dumneavoastră i-aţi votat pentru că au promis să facă ceva?

– „Au spus că vor face, dar încă stăm pe loc.”

– „Nu cred de amu în nimeni. Suntem de la ţară şi nu avem niciun ajutor. Prăşim, cosim, ţinem vite şi...”

– „E greu, cam rău. Nu ai unde să lucrezi, totul e închis pe tot locul, fabrici cum erau înainte. Acum unde să te duci la lucru? Nu ai unde să lucrezi.”

Europa Liberă: S-a pierdut încrederea în guvernanţi, în cei care conduc Republica Moldova?

– „În toţi. Ei sunt hoţi, au furat totul. Milioane, miliarde au dat ajutor. Unde-s banii aceia? I-au furat.”

Europa Liberă: Dacă se ajunge la alegeri anticipate, aveţi pentru cine să votaţi?

– „Da. Pentru un om ca să conducă ţara aceasta. Şi aşa e mititică, şi lume a rămas puţină. Să fie un om de gospodărie, să aibă grijă de țară.”

Europa Liberă: „Un om” vă referiţi la şeful statului?

– „Da.”

Europa Liberă: Dar la deputaţi în Parlament?

– „Nu ştiu. Nu pot să vă spun nimic.”

Europa Liberă: Dar ce e mai bine acum: să fie alegeri parlamentare anticipate sau să rămână la guvernare cei care au fost?

– „Mai bine alegeri să fie.”

Europa Liberă: Cum a fost anul 2015?

– „Cum a fost? Secetă a fost, nu prea s-a făcut roada bine.”

Europa Liberă: Dar pe plan politic cum a fost anul?

– „A fost rău, dacă numai sfadă în Parlament, acei mai mari.”

Europa Liberă: Cum credeţi, de la ce s-au certat?

– „De la bani. Au furat banii care mai mult, care mai puţin. Dar noi cu 500-700 de lei pensionarii.”

Europa Liberă: Dar atunci când i-aţi votat pentru Parlament, pentru ce aţi aruncat buletinul de vot în urnă?

– „Am aruncat ca să fie ca lumea, dar dacă ei nu sunt la locul lor. Ei pentru dânşii, dar pentru lume nu au nevoie.”

Europa Liberă: Şi acum, dacă se ajunge la alegeri, aveţi pentru cine să votaţi, cu cine?

– „Vom vedea, vom găsi. Că nu îl ştii: pe deasupra el spune bine tot, e om cumsecade, dar ce face el, numai el ştie.”

Europa Liberă: Dar ce au făcut moldovenii: s-au deşteptat, s-au trezit?

– „S-au mai deşteptat dintre ei, dar nu chiar toţi.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă deşteptarea la moldoveni?

– „Mintea. Până acum nu ştiau ce şi cum, dar amu, dacă s-au răsuflat acestea toate.”

Europa Liberă: Dar cum e mai bine: să ştii mai multe şi să pierzi încrederea sau să nu ştii?

– „Să ştii.”

Europa Liberă: Şi de unde vă informaţi, ca să ştiţi despre toate ce se întâmplă în Moldova?

– „De la televizor. Şi acolo mai spun şi minciuni, şi drept.”

Europa Liberă: Aţi spus că salvarea Moldovei ar fi alegerile parlamentare anticipate.

– „Da.”

Europa Liberă: Ce aduc nou aceste alegeri anticipate?

– „Pot să aducă o schimbare în Moldova.”

Europa Liberă: Şi ce aşteptaţi de la 2016?

– „Trebuie de pus accent pe educaţie, să educi o societate din care să ai ce alege, cei mai buni din cei mai buni. Dar, cu părere de rău, nu ştiu cum la noi se aleg cei care au bani şi au venit şi au dat galoşi sau orez şi numaidecât că înţelepciunea acolo e slabă. Nu pot spune că toţi votează pentru galoşi şi orez, mai sunt şi oameni înţelepţi. Doamne fereşte, nici nu vreau să mă gândesc că lumea votează numai aiurea, cu ochii închişi.”

– „În 2016 aşteptăm sănătate la toată lumea şi la tot poporul, pentru că aceasta e mai scumpă decât toate. Dar restul, bandiţii la puşcărie. Pe puţini i-au închis. Poporul moldav şi-a pierdut încrederea în Parlament, în cei care stau la conducere.”

Europa Liberă: De unde vine salvarea?

– „Salvarea poate veni de la sine. Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi.”

– „Eu în guvernul nostru mare nădejde nu pun. Eu mai mult am nădejde la Dumnezeu şi ne va ajuta să supravieţuim. Acesta nu-i trai. Decât aşa haos ca acum, mai bine anticipate, cred.”

*

Anul nou a adus dezastru în portofele, dar şi raze de lumină în inimi. Există speranţă că nu totul este pierdut, crede Lilia Ţîcu, o moldoveancă stabilită de 20 de ani în Grecia, dar care deseori revine la baştină.

Lilia Țîcu: „Îmi este foarte greu să mă despart de Grecia, dar îmi este şi foarte greu să mă despart de ţara mea. Adică, practic, acum am două patrii, pot spune – patria mea Moldova şi patria mea Grecia.”

Europa Liberă: Cum a fost 2015?

Lilia Țîcu: „A fost un an foarte greu pentru mine. Criza economică s-a adâncit, relaţiile dintre oameni s-au înăsprit. Greu pentru mine, ca pentru toată lumea.”

Europa Liberă: Cine e de vină?

Lilia Țîcu: „Clasa politică din Moldova. Şi mai ales că nu mai ai încredere în nimeni, nu mai există oameni curaţi ca lacrima.”

Europa Liberă: Şi de ce s-a risipit această încredere în clasa politică, în guvernanţi?

Lilia Țîcu: „Sunt toţi coruptibili şi şantajabili. De exemplu, eu plec în Grecia şi las un deputat „Y” sau „Z” într-un partid şi când revin din Grecia de acum îl găsesc în alt partid, care are o platformă politică diametral opusă de platforma precedentă. Adică nu există oameni curaţi în politică.”

Europa Liberă: Cum îţi explici tu că un deputat ajunge să fie traseist, adică să-şi abandoneze formaţiunea care l-a adus în Legislativ şi să treacă de partea altor parlamentari?

Lilia Țîcu: „Cred că sunt două motive – banii şi faptul că a făcut lucruri nu prea curate şi acum este şantajabil.”

Europa Liberă: Acum lumea strigă „Jos!” sau „Să fie măturaţi cei din Parlament de la 1 până la 101!”. Cum se curăţă clasa politică?

Lilia Țîcu: „Măturaţi, dar cine să vină în locul lor?”

Europa Liberă: Şi răspunsul?

Lilia Țîcu: „Cine vine în locul lor, pentru că ei toţi sunt corupţi, Și aceiaşi procurori, şi aceiaşi judecători. Parcă posturile lor sunt prinse cu piuneză în cui, nu-i mai scoţi de acolo. Adică suntem nu republică de banane, dar o republică de cucuruz, unde fiul merge pe urmele tatălui. Nu există un echivalent.”

Europa Liberă: Şi atunci revolta cetăţeanului din Republica Moldova la ce duce şi la ce trebuie să aducă, dacă această schimbare a clasei politice se va produce nu atât de uşor?

Lilia Țîcu: „Desigur că nu se va produce atât de uşor, pentru că nu sunt cadre, nu există mentalitate, s-au deformat. Eu cred că totuşi ar trebui să vină specialişti din Europa. Eu nu văd altă cale afară decât unirea cu România şi spălarea tuturor miniştrilor corupţi, a deputaţilor, a funcţionarilor. Şi a doua la mână, restructurarea unei serii de ministere, departamente, instituţii, care nu aduc niciun venit în bugetul statului şi sunt ca nişte lipitori care iau, numai ştiu să profite de stat. Parcă cineva le-a dat statul de pomană şi ei fac ce vor.”

Europa Liberă: Deocamdată Republica Moldova rămâne profund divizată, începând de la preferinţele lingvistice, de identitate, și problema vectorului politicii externe mai scindează societatea. Întrebam cum se clădeşte această Moldovă, când mai degrabă e povestea personajelor din fabula lui Donici „Racul, broasca şi o ştiucă”?

Lilia Țîcu: „Atunci când se vor limita şi mai mult locurile de muncă spre Rusia, moldovenii vor pleca mai mult în Europa şi vor avea alt contact cu civilizaţia europeană, cu toleranţa europeană. Este foarte multă lume la Moscova care lucrează, dar care are tendinţe europene. Diaspora este pro-europeană. Este o chestiune de mentalitate, acum toată lumea discută despre politică, nu e neapărat nevoie să fii cetăţean moldovean în Canada sau Belgia. Începând cu moş Gheorghe de la ţară şi terminând cu prim-ministrul, oamenii discută. Şi mă bucură faptul că într-adevăr în segmentul acesta suntem o ţară democrată şi nimănui nu-i este ruşine să-şi spună gândurile, aspiraţiile.”

Europa Liberă: Dar excesul acesta de politizare tot nu duce la bine.

Lilia Țîcu: „Din păcate, nu duce nicăieri. Pentru că puterea este apărată de oameni cu bani, oamenii cu bani, care joacă restul populaţiei ca pe nişte marionete, îi trage de o frânghie. Aceasta e realitatea.”

Europa Liberă: Sunt ţări unde cetăţenii aproape că nu cunosc cine e şeful statului sau cine e în fruntea executivului, dar cetățeanul ştie că are loc de muncă, ridică un salariu decent, nu există, dar îşi trăieşte viaţa. Aici, în Republica Moldova, economia nu se dezvoltă, corupţia nu se stârpeşte, reformele nu se fac.

Lilia Țîcu: „Este valabilă teoria leninistă. Noi încă nu am pus mâna pe putere, iar ei încă nu au lăsat puterea. Puterea este în mâinile procurorilor, judecătorilor, deputaţilor. Prin ce metode să lupţi, ca să dai pe cineva jos, care e corupt până în măduva oaselor? Să vii de la ţară cu furca, cu hârleţul, cu sapa şi cu ghioaga, așa, mioritic? Toţi vor schimbare în colectiv, dar este foarte greu să se schimbe pe sine.”

Europa Liberă: Ce speranţe pot lega moldovenii de anul 2016, mai ales cei din diasporă? Lilia Ţîcu ce aşteaptă de la 2016?

Lilia Țîcu: „Să ieșim din criză. Să avem un guvern nou, echitabil, să se facă reforme, să fie mai multe femei în politică. Femeia întotdeauna este mai blândă, mai înţeleaptă.”

Europa Liberă: Deci, Moldova are viitor. Cu cine făureşte acest viitor?

Lilia Țîcu: „Cu tinerii, generaţiile de tineri şcoliți în Europa. Eu cred cu aceştia are viitor.”

*

Am discutat şi cu Gheorghe Cojoc, reprezentantul oficiului teritorial al Cancelariei de Stat din raionul Basarabească, despre motivul neîncrederii în partide şi politicienii nepăsători faţă de oamenii care aşteaptă un trai mai bun, despre redobândirea încrederii electoratului în clasa politică. Iată cum vede el importanţa istorică a anului 2015.

Gheorghe Cojoc: „Eu aş spune că a fost un an de cotitură. Noi oricum mergem pe o spirală. Şi când la ţară omul mai are ceva pe masă, trage nădejde că va fi mai bine. Altceva e cu clasa politică unde fierbem toţi. Avem iarăşi incertitudinea aceasta totală că nu ştim ce va fi cu Parlamentul, cu guvernul, cu alegerile.”

Europa Liberă: Dar ce trebuie să fie cu aceste instituţii ale statului, executivă, legislativă?

Gheorghe Cojoc: „Eu am auzit mai multe păreri. Unii vor anticipate acum, alţii vor alegeri anticipate din doi în doi ani, alţii vor să rămână aşa cum este, cei care se ţin la putere. Oricum progresul şi le ia pe ale sale.”

Europa Liberă: Ce e mai bine pentru Moldova şi cetăţenii statului?

Gheorghe Cojoc: „Pentru Moldova şi cetăţenii statului acum ar fi mai bine să fim coagulaţi în jurul unui ideal că există Republica Moldova, că mâine-poimâine va fi / nu va fi unirea cu România, cum se vorbeşte acum mai pe larg, sau cum ne trag aceştia de alde Usatîi, Dodon în soiuzul cela.”

Europa Liberă: În Uniunea Euroasiatică?

Gheorghe Cojoc: „Da. Noi ca şi cum am sta pe loc între una şi alta, cum spunea Voronin despre viţelul cu două vaci. Dar eu totuşi mă gândesc, dacă există Republica Moldova şi dacă noi în statul acesta înconjuraţi de atâta lume care ne priveşte sub lupă şi ne analizează zdreanţă cu zdreanţă, cred că trebuie să ne luăm în mâini şi să ne facem viitorul.”

Europa Liberă: Omul simplu zice că el munceşte din zori şi până în noapte ca să-şi câştige bucata de pâine. Şi că s-a produs această ruptură între interesul cetăţeanului şi interesul politicianului. Şi că acest deputat, care e sluga poporului, nu mai trăieşte cu necazurile, durerile, bucuriile votantului său.

Gheorghe Cojoc: „Sluga poporului nici nu poate trăi cu durerile poporului. El, când e încadrat în biroul permanent şi în secretariat, şi în fracţiunile parlamentare şi în fabrica de făcut legi ş.a.m.d., acolo e ca la fabrica de cireşe şi vişine: îmi iau şi eu o cireaşă. Adică este momentul acesta. Dar azi un ou, mâine un bou ş.a.m.d… Băieţii au ajuns prea departe. Băieţii politicieni, băieţii deştepţi, cum se spune la noi, au ajuns prea departe cu furtul miliardului. L-au făcut ţap ispăşitor pe Filat, adică au paratrăsnet: că uite cine a furat. Dar lumea de la ţară ştie, vede, simte că nu sunt bani, vin facturi, lemnele sunt scumpe, cărbuni nu sunt, a dat gerul. E o chestiune unde omul se gândeşte: „Dar oare noi am făcut drept la 30 noiembrie 2014?”. Apare întrebarea, întrebarea fundamentală este: ori noi ieşim la alegeri, ori nu ştim pe cine alegem. Omul priveşte televizorul, omul se gândeşte: „Poate e mai bunişor acesta, poate e mai bunişor acela”, dar uite ce au făcut. La ţară omul se gândeşte: „Oare cine ar putea să ne ajute?”. Omul nu poate face efortul acesta să meargă singur. Au încercat să vină la Chişinău. Au încercat o dată, a doua oară.”

Europa Liberă: Vă referiţi la protestele din Piaţa Marii Adunări Naţionale?

Gheorghe Cojoc: „Da. Au nutrit nişte speranţe colosale. Eu am mai fost la mişcări de acestea de 100 de mii de oameni, de 70 de mii de oameni.”

Europa Liberă: La mitinguri?

Gheorghe Cojoc: „Da. E o treabă să poţi aduna lumea aceasta. E altă treabă să ştie lumea pentru ce vine. Şi mai e altă treabă să ştie omul că se duce încolo, nu să-l aduci, dar el ca să nu poată să nu se ducă încolo. Cu toate problemele noastre pe care le avem acum la intersecţia dintre ani, din o parte din butoiul acesta de vapori care să răbufnească au ieşit aburii.”

Europa Liberă: Şi atunci provocările pentru anul 2016 care vor fi?

Gheorghe Cojoc: „Lumea mizează totuşi undeva în subconştient să se mai adune o dată şi să dea o lovitură prin presing, să facă presiuni la adresa parlamentarilor, clasei politice de vârf care s-a detaşat complet de popor şi care îşi face mendrele deschis. Deja se joacă cu cărţile pe faţă. Cineva dintre experţi spunea că noi pe o perioadă de 10-12 ani să pregătim tineretul pentru o altă viaţă în Republica Moldova. Dar mă tem că nu se va aştepta până atunci, evenimentele derulează pe zi ce trece. Noi ne gândim aşa, cei care ne adunăm şi mai vorbim: dacă nu se mai alege guvernul Sturza şi se declanşează anticipate, lumea atunci rămâne total dezamăgită în clasa politică de dreapta. Lumea e foarte disperată. Eu vreau mesajul acesta să-l transmit politicienilor: dacă nu fac pasul acesta acum de salvat Moldova în termenul acesta, lumea e foarte disperată şi nu se ştie ce va fi. Să o luăm pe Maia Sandu, să-l luăm pe Sturza, au demonstrat ceva şi acum vin într-o situaţie foarte grea, unde ar mai face nişte paşi înainte şi ar încerca să ne salveze. Lumea vrea idoli, lume vrea un pumn de al lui Stalin, lumea vrea şi o Maia Sandu să rupă în toate, lumea vrea şi un Sturza să rupă musteaţa cuiva în piaţă.”

Europa Liberă: Lumea vrea lideri naţionali, modele de politicieni, oameni integri, oameni care să pună în capul mesei interesul statului.

Gheorghe Cojoc: „Dacă nu se alege guvernul Sturza, eu nu văd altceva decât alegeri anticipate, coagularea dreptei şi mergem în front comun. Aceasta o văd.”

*

Rodica Jardan este profesoară de engleză. Am cunoscut-o la Lozova, Străşeni, dar de ceva timp este lector la Universitatea Liberă Internaţională. Ea vrea ca schimbările în bine să capete contur şi consistenţă. Dar aşa cum spune ea, mai este mult până se va face din Moldova o ţară pe care şi-o doresc cetăţenii. Despre anul 2015 afirmă că a fost unul dificil.

: „S-au întâmplat multe din punct de vedere politic, multe schimbări care ne-au afectat pe noi, profesorii, pe noi, tinerii. Ne-au afectat prin faptul că s-au mărit preţurile, că au crescut anumite cheltuieli pe care noi trebuia să le suportăm şi prin faptul că am avut prea multe aşteptări şi nu s-au îndeplinit.”

Europa Liberă: Aşteptările le-aţi legat de anumite persoane, de formaţiuni politice, de guvernanţi?

Rodica Jardan: „În primul rând, depindem de guvernanţi, de ceea ce presupune schimbarea aşteptată de la miniştri, de la deputaţi, vrem legi mai bune, legi care funcţionează. Am vrut o mărire de salariu reală, care ne-ar putea ajuta să ne depărtăm de aşa-zisa corupţie din învăţământ. Din păcate, nu s-au întâmplat, s-au schimbat doar persoanele, scaunele au rămas şi îi tentează pe mulţi.”

Europa Liberă: Mersul reformelor, cum e înţeleasă această noţiune? Şi de ce este atât de important ca reformele adevărate să fie promovate?

Rodica Jardan: „Este important pentru că ne dorim toţi să trăim mai bine, ca să avem oportunităţi aici în ţară şi să nu fim constrânşi de situaţii pentru a pleca în străinătate. Pentru că acolo lucrurile merg mult mai bine, acolo e mai uşor să deschizi o afacere, acolo mai uşor poţi aplica la studii. Acolo mai uşor poţi să-ţi găseşti o gazdă destul de ieftină, chiar dacă eşti impus să te ajustezi unui orar, ceea ce moldovenii nu prea preferă, dar ai cumva o viaţă planificată. Aici nu ştii ce se va întâmpla mâine. Te porneşti cu anumită sumă astăzi la magazin, la piaţă şi, din păcate, socoteala de la târg nu este ca cea de acasă. Şi este dureros.”

Europa Liberă: Cetăţeanul Republicii Moldova, cel care alege o dată la patru ani, pentru ce aruncă buletinul de vot în urnă? Pentru o promisiune, pentru persoană, pentru partid, pentru programul electoral, pentru ideologia formaţiunii?

Rodica Jardan: „Noi credem în persoane, credem că vor avea grijă de noi, că vor face legi mai bune pentru noi. Să fim sinceri, oamenii votează pentru Lupu, oamenii votează pentru Filat. Nu ştiu dacă se votează partidul. Se votează omul totuşi. Noi asociem partidul cu omul. Eu, fiind de la ţară, realizez. Şi de multe ori se votează în baza pachetului pe care îl primeşti.”

Europa Liberă: Deci, pomana electorală deocamdată mai este decisivă în campania electorală?

Rodica Jardan: „Este decisivă în momentul când ai pensie de 600 de lei sau, Doamne fereşte, de 89 de lei, cum am auzit, caz real.”

Europa Liberă: Şi te bucuri o dată de această pomană electorală, ca după aceasta să blestemi clasa politică patru ani că nu mai are grijă de cetăţeni şi nu mai trăieşte cu interesul naţiunii?

Rodica Jardan: „Da. Este păcat, se întâmplă ce se întâmplă, bătrânii nu cred că ei au o viziune pe atât de lungă durată. Ei votează omul, dar ei nu se gândesc ce se va întâmpla patru ani. Tinerii rămaşi în ţară nu ştiu dacă sunt conştienţi de ceea ce se întâmplă, de votul lor, de votul bunicilor lor. Iar cei plecaţi în străinătate, din păcate, ei simt, dar nu prea fac nici ei multe.”

Europa Liberă: Vorbesc cu o tânără, Rodica Jardan, profesoară tânără. Acum se fac auzite tot mai multe voci care cheamă tinerii să se implice în politică şi chiar insistă pe această idee de a fi schimbat sângele în politică, să vină cât mai mulţi tineri. Credeţi în această şansă? Şi cine sunt acei tineri care sunt chemaţi să vină la cârma ţării?

Rodica Jardan: „Eu cred în şansa tinerilor care au făcut studii în străinătate, care au învăţat lucruri noi, care au învăţat într-un mediu nonformal, nu formal ca la noi, care au trăit bine acolo şi sper că binele acesta ei vor veni şi îl vor implementa la noi. Eu nu cred că tinerii care au studiat la noi sunt gata, ei nu au văzut nimic decât corupţie: este ok dacă nu mergi la ore, poţi să chiuleşti şi să plăteşti sau să te descurci destul de bine. Şi atunci nu ştiu dacă un tânăr format aici are atât de multe competenţe şi viziuni.”

Europa Liberă: Dar cei şcoliţi peste hotare nu se grăbesc să revină.

Rodica Jardan: „Şi eu cred că la fel aş face, nu m-aş întoarce, pentru că acolo sunt mai multe oportunităţi şi acolo este mai bine. Dar trebuie să o facem.”

Europa Liberă: Dar toţi au cerinţe faţă de statul acesta. Şi cine să îndreptăţească aceste aşteptări din partea celor care investesc încredere? Pentru că se ruinează statul, întrucât a dispărut această încredere în clasa politică şi în instituţiile statului.

Rodica Jardan: „Efortul trebuie să fie comun. Tinerele familii, care au plecat şi care şi-au format un viitor acolo, ar trebui să discute cu părinţii lor de aici să-i convingă să se gândească la viitorul nepoţilor, când votează. Tinerii, care au făcut studii acolo şi au decis să rămână, la fel trebuie să-şi motiveze părinţii şi bunicii rămaşi să se gândească la ei, pentru că posibil, ajungând la o vârstă, se vor întoarce acasă aici. Pentru că pâinea e mai dulce totuşi acasă. Şi să-şi motiveze colegii, să-şi motiveze vecinii. Altă şansă nu este. Dacă ei nu se pot întoarce, atunci trebuie să schimbe viziunea vecinilor, prietenilor, rudelor. Şanse nu avem, dacă nu facem aceasta.”

Europa Liberă: Sondajele de opinie arată că respondenţii, cetăţenii Republicii Moldova ar avea cea mai mare frică de corupţie, de sărăcie, de creşterea şomajului. Cine a acel care nu că ar trebui să manifeste numai curaj să vină la guvernare, dar într-un fel să fie înţeles şi de către populaţie? Pentru că, aşa cum ai spus şi tu mai devreme, împreună ar trebui să se facă lucruri măreţe pentru a se ajunge la prosperare şi bunăstare. Pe cine vedeţi voi concret că s-ar înhăma la jugul carului numit Republica Moldova?

Rodica Jardan: „Cineva care să-şi iubească poporul, cineva care să-şi iubească ţara, să nu se gândească la buzunarul lor.”

Europa Liberă: Eu vreau nişte nume concrete.

Rodica Jardan: „Din păcate, tot ce avem noi acum pe arenă şi la televiziunile noastre, nu sunt dintre aceia. Pentru că ei au afaceri, ei trăiesc bine şi nu ştiu ce înseamnă să supravieţuieşti dintr-o pensie de 600 sau 800 de lei sau dintr-ul salariu de 2000 de lei. Eu aş vrea să mă înveţe. Eu vreau foarte mult să mă înveţe cineva.”

Europa Liberă: Tu cum te descurci cu salariul tău?

Rodica Jardan: „Foarte greu. Încă sunt susţinută de mama mea. Îmi pare rău, dar de multe ori ea mă ajută.”

Europa Liberă: La ce ai renunțat?

Rodica Jardan: „La haine glamouroase, la make-up, la coafor. La foarte multe, în favoarea hainelor confortabile.”

Europa Liberă: Şi a mâncării din grădina mamei?

Rodica Jardan: „Da. Şi nu doar acesta. Dar ne limităm. Pentru că am înţeles că altfel nu putem supravieţui, altfel nu putem acoperi cheltuielile.”

Europa Liberă: Şi ziceam că vreau câteva nume de oameni credibili, oameni integri moral, aşa cum se cere astăzi din partea opiniei publice.

Rodica Jardan: „Eu am văzut în Maia Sandu o doamnă care are experienţă. Nu ştiu despre domnul Sturza, nu pot spune nimic, nu-l cunosc atât de mult, când dumnealui era prim-ministru, nu eram în ţară. Domnul Leancă la fel mi s-a părut un domn nobil şi cu bun simţ. Dar, din păcate, a semnat nişte acte care i-au pierdut din prestanţă. În rest, nu prea văd.”

Europa Liberă: Rodica Jardan îşi dă prea bine seama că atât la Lozova, satul de baştină, cât şi în întreaga Moldovă puţină lume e care gândeşte ca ea. Pentru că cetăţenii acestui stat au fost divizaţi, începând de la ce limbă vorbesc şi terminând cu încotro ar trebui să meargă Moldova: cu Estul, cu Vestul. Această dezbinare a societăţii lasă o amprentă asupra dezvoltării statului acesta. Întrebarea mea, pe care şi-o pun mulţi e cine solidarizează populaţia? În jurul cărei idei ar mai putea să se unească oamenii acestui stat?

Rodica Jardan: „În jurul valorilor. Tinerii nu cunosc atât de multe lucruri şi atunci dacă valorile ar fi încă o dată chemate în clasă la lecţiile de istorie, la orele de dirigenție, la activităţile care se fac în instituţiile noastre publice, eu cred că aceasta ne-ar salva. Pentru că bani niciodată nu ne vor fi suficienţi şi oricât de mult am vrea noi să fim tineri, nu putem să fim veşnic tineri. Şi atunci valorile sunt cele care ne salvează, care ne ajută, tradiţiile şi obiceiurile, la fel. Şi de aceasta eu cred în profesori, eu cred în colegii mei, care au o muncă titanică, dar care nu trebuie să uite, zi de zi, trebuie să lupte cu stereotipul că, dacă ai bani, trăieşti bine. Trebuie să le amintim copiilor că dragostea este mai importantă şi credinţa la fel.”

Europa Liberă: Dar goana aceasta după material e foarte vizibilă.

Rodica Jardan: „Este vizibilă pentru că avem nevoie de anumite lucruri, necesităţile sunt în haine, mâncare, dar viaţa omului nu e făcută doar din aceste lucruri. Viaţa unui om este un cumul de activităţi, evenimente. Şi viaţa, dacă nu

Copiii noştri trebuie să fie educaţi. Dacă nu le vom spune noi, cine le va spune? Eu văd o generaţie măcinată de nevoi. Eu văd o generaţie care suferă, suferă că nu sunt înţeleşi, suferă că nu sunt promovaţi, suferă că trebuie să muncească foarte mult ca să-şi poată plăti anumite cheltuieli.

ar avea probleme, nu ar fi atât de interesantă. Şi atunci la aceasta trebuie să ne gândim. Copiii noştri trebuie să fie educaţi. Dacă nu le vom spune noi, cine le va spune? Eu văd o generaţie măcinată de nevoi. Eu văd o generaţie care suferă, suferă că nu sunt înţeleşi, suferă că nu sunt promovaţi, suferă că trebuie să muncească foarte mult ca să-şi poată plăti anumite cheltuieli. Şi atunci ei găsesc o salvare să plece. Şi, din păcate, generaţia noastră tânără ne părăseşte în favoarea Americii, în favoarea Canadei, în favoarea Europei. Și eu îi înţeleg perfect.”

Europa Liberă: Şi a Rusiei.

Rodica Jardan: „Sau a Rusiei. Dar tinerii cu care eu am contact majoritatea vor să plece pese ocean. Şi dacă pleacă peste ocean, dacă ei acolo găsesc o viaţă mai bun fiind ilegali, noi trebuie să ne punem problema de ce? Ce nu este suficient aici? De ce ei acolo găsesc mai multă dragoste, înţelegere, suport decât aici? Iată la aceasta ar trebui să gândească şi acelaşi Plahotniuc, şi acelaşi Marian Lupu, şi restul – de ce acolo este mai bine? Poate lor aceasta le este convenabil – tinerii să plece şi să rămână cei care vor primi pomană politică şi vor crede în ei orbeşte? Poate aceasta este o strategie?”

Europa Liberă: Şi câţi ani îi trebuie Moldovei să arate altfel decât arată astăzi?

Rodica Jardan: „Cred că ne trebuie 100 de ani să ajungem la ceea ce Europa a construit în secole.”

Europa Liberă: Ce sacrificiu e gata să facă Rodica Jardan să aibă încredere că nu peste 100 de ani e posibil de schimbat lucrurile, dar există şansă şi în zece ani ceva să se mişte din loc?

Rodica Jardan: „Sacrificiul deja l-am făcut, întorcându-mă acasă şi lucrând aici, chiar dacă îmi este greu. Păcat că lumea nu înţelege că pentru mine e un sacrificiu foarte mare, pentru că eu am fost educată în alt mediu.”

Europa Liberă: Peste hotare, în România?

Rodica Jardan: „Da, în România. Şi eu admir lumea de acolo. Şi, poate cineva nu este de acord cu mine, dar eu am crescut bine acolo, am crescut frumos. Şi aș vrea ca din efortul pe care îl fac eu şi din jertfa mea să înveţe noile generaţii. Pentru că este uşor să laşi totul şi să fugi, dar este mai greu să te întorci. Mie îmi este frică: dacă voi merge acolo, nu mă voi întoarce.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG