Linkuri accesibilitate

2015 - anul dialogului eșuat dintre politic și societatea civilă?


Antoniţa Fonari

Antoniţa Fonari

Interviu cu Antoniţa Fonari, secretarul general al Consiliului organizațiilor neguvernamentale şi vicepreşedinta Consiliului Naţional de Participare.

Antoniţa Fonari: „Dialogul înseamnă două părţi implicate. Dacă una din părţi nu răspunde, ea poate fi provocată. Guvernul, Parlamentul din Republica Moldova sunt aşa cum sunt, dar şi societatea civilă are o anumită modalitate de a comunica. Sunt foarte puţine organizaţii neguvernamentale, aş spune mai curând lideri de opinie, persoane care militează pentru ceva, persoane care nu neapărat sunt plătite dintr-un proiect sau au o activitate de bază care este răsplătită în bani. Sunt doar câteva persoane de genul acesta care vor insista până în pânzele albe să scoată ceva din guvern sau din parlament. Din acest punct de vedere nu pot să spun că dialogul nu a reuşit şi asta e problema legislativului şi executivului. Este, în primul rând, problema societăţii civile, fie că e vorba de cetăţeni sau de ONG-uri.”

Europa Liberă: A existat o tentativă, probabil eşuată, de dialog. Sub presiunea străzii, Președinția, Parlamentul și Guvernul au organizat convorbiri cu reprezentanți ai societății civile, în vederea semnării unui pact social „Pentru Moldova”. În afară de un exerciţiu de imagine, de ce nu au dus aceste discuţii la vreun rezultat? De ce nu s-a semnat acel pact social?

Antoniţa Fonari: „Sunt foarte autocritică şi cred că calitatea clasei politice este determinată de cerinţele societăţii civile. Nu a existat o mişcare dură de răspuns prin care să se ceară nişte lucruri pe care ţara deja şi le-a asumat. Nu este nevoie să inventezi obiective pentru dialog social. Exista la acel moment un plan de guvernare, există nişte obiective, nişte realizări care ar trebui să se întâmple prin ceea ce ne-am asumat în faţa UE. Există nişte sfori de care ar trebui să tragem. La nivelul Consiliului ONG şi anumite platforme ne-am dat seama că nu putem să cuprindem necuprinsul, nu putem noi, câteva reţele de organizaţii neguvernamentale, să obţinem eradicarea corupţiei şi creşterea bruscă a calităţii vieţii, dar putem să contribuim prin câteva obiective clare. Am avut şapte obiective. Unul dintre care făcea referinţă la politicile de control ale tutunului. În orice faţă este foarte dificil să faci schimbări în acest domeniu. Unde organizaţiile societăţii civile în colaborare cu autorităţile, dar mai mult presând autorităţile şi-au dorit ceva, au colaborat, noi am obţinut, până la urmă, una din politicile de control, care nu că în Europa, dar şi în SUA trebuie să cauţi mult ca să-i găseşti echivalentul. Sunt sigură că dacă vom continua să fim foarte tari pe poziţiile noastre lucrurile vor şi funcţiona, legislaţia va fi implementată. În principiu, dacă ceva nu a reuşit este pentru că avem o guvernare coruptă, dar este şi pentru faptul că noi permitem acestei guvernări să fie corupte. Atunci când apar lideri ai străzii şi la început parcă sunt vocea cetățenilor, iar până la urmă prin gustul şi vor să fie voce politică sunt mai multe cauze.”

Europa Liberă: În acest an expiră termenul de implementare a Strategiei de Dezvoltare a Societăţii Civile pentru anii 2012-2015. Făcând o evaluare a planului de activităţi, a prevederilor Strategiei, ați constatat că multe aspecte au rămas restante. Ce va urma începând cu 2016?

Antoniţa Fonari: „Am discutat acest lucru şi la conferinţa anuală a parlamentului cu societatea civilă, am discutat acest lucru şi la forumul ONG. Vedem restanţele. Am avut o înţelegere şi între noi, între zeci de ONG-uri care au participat la aceste discuţii, dar şi cu autorităţile că ne mai luăm aproximativ un an ca să împingem. De fapt, să nu credeţi că ceea ce e scris în strategie face legislativul sau executivul, sau autorităţile publice locale. În mare parte, fac ONG-urile. De exemplu, la capitolul 3, unde există mai multe progrese, există pentru ca face foarte multe face Coaliţia Voluntariat. Unicul lucru pe care îl putem face e să cerem, să insistăm foarte mult, să se implice, în special, Ministerul Tineretului şi Sportului şi să obţinem nişte bănuţi de la ei, cei drept, din păcate, cu foarte multe probleme cu trezoreria. Sunt nişte bani foarte puţini, ajung foarte greu la organizaţiile neguvernamentale şi o să ne provoace într-o zi să dăm în judecată pentru că nu respectă contractele. Pe bani foarte puţini şi în condiţiile în care noi mai aducem de la organizaţii internaţionale se fac lucruri mari. Altfel, dacă nu ar exista pe Strategia de dezvoltare a societăţii civile implicarea masivă a societăţii civile, cred că de aia nu s-a mişcat nimic până acum.”

Europa Liberă: Până acum, dialogul cu autorităţile a funcționat în baza Consiliul Național pentru Participare (CNP), creat în 2010, care monitoriza inițiativele guvernării și intervenea cu propria evaluare a proiectelor. În 2016 se va forma un nou Consiliu pentru participare?

Antoniţa Fonari: „De fapt, iniţiativa de a avea un Consiliu al societăţii civile în dialog cu guvernarea este mult mai veche. A fost instaurată această tradiţie pe timpurile demult apuse ale comunismului. S-a încercat şi atunci. Nu este vorba neapărat despre cât este de deschis executivul. Guvernul perceput ca pro-european sau care şi-a făcut această publicitate, a folosit această manevră pro-europeană, şi-a dorit acest Consiliu ca o demonstraţie pentru cei din afară că, uite, cât de deschişi suntem noi, cât de transparenţi suntem noi, cât de mult ne susţine societatea civilă. Vreau să vă spun că această euforie a societăţii civile că într-un fel au venit „ai noştri” şi această guvernare care nu a fost una tocmai cinstită a făcut că în primii doi ani ai Consiliului de participare noi, de fapt, să lucrăm enorm nopţile şi să contribuim cu opinii, sugestii pentru documentele aflate pe ordinea de zi în guvern şi aceste opinii erau din partea prim-ministrului ca fiind opinia sa, se făcea la sfârșit un fel de referinţă „noi am discutat cu CNP şi am decis aşa”, dar erau interpretate aşa cum convenea prim-ministrului. A trebuit doi ani ca să schimbăm situaţia. Colegii mei foarte mult timp au considerat că cineva care vine din CNP în guvern poate doar să asiste. A trebuit să avem aceste dispute interne ca să demonstrăm şi colegilor, dar şi opiniei publice, guvernului şi mass-media că de fapt dacă eşti acolo trebuie să te implici, să te faci auzit. Au fost subiecte pe care a trebuit să le repet de 3-4 ori în aceeaşi şedinţă, să insist. Ştiu că am fost pentru mulţi „baba cloanța” în special pentru miniştri şi pentru cei câţiva prim-miniștri care s-au perindat. Eu, personal, mi-am asumat acest rol de „baba cloanţa” pentru ca vocea puținilor colegi din societatea civilă care au contribuit foarte profesionist chiar să fie auzită, ca expertiza lor să schimbe ceva. Probabil aţi observat că CNP aşa cum a funcţionat în ultimul său mandat nu a fost pe placul guvernării pentru că nimeni din cabinetul prim-ministrului nu şi-a imaginat că CNP va începe să vină cu luări de poziţii în timpul şedinţelor executivului.”

Europa Liberă: Ce aşteptări aveţi de la anul 2016 în ce priveşte atitudinea autorităţilor faţă de societatea civilă, dar şi o schimbare de atitudine, poate, în interiorul societăţii civile, inclusiv la nivel de cetăţeni?

Antoniţa Fonari: „Mi-aş dori ca mai mulţi cetăţeni lucizi să se simtă provocaţi să intervină, să se simtă obligaţi să-şi ducă lucru la bun sfârşit. Să înţeleagă că nu întotdeauna vom fi plătiţi din proiecte sau la serviciu pentru schimbările majore care influenţează ţara, viitorul copiilor noştri, care influenţează mediul în care trăim. Aceste schimbări nu se fac decât prin efort neremunerat imediat, pentru că câştigurile pe termen lung sunt pentru toată lumea. Mi-aş dori ca oamenii care înţeleg acest lucru să se adune împreună fie în societatea civilă, fie în guvern, fie în Parlament. Mi-aş dori ca opoziţia în Republica Moldova să nu fie cei care fac spectacol şi instalează brad la cort şi cort la brad ci să fie o societate civilă care are o poziţie.”

XS
SM
MD
LG