Linkuri accesibilitate

Vlad Gribincea: „Judecătorii percep diferit independența lor, în sensul că pot face orice...”


Interviul dimineții cu președintele Centrului de Resurse Juridice.

Cât de uniformă este practica instanţelor judecătoreşti? Ce constatări prilejuieşte o analiză în acest sens a practicii judiciare în cazuri şi domenii concrete? Două documente analitice elaborate şi prezentate de Centrul de Resurse Juridice oferă nişte răspunsuri.

O parte din ele – în discuţia din această dimineaţă cu preşedintele acestui centru, Vlad Gribincea.

Europa Liberă: Dle Gribincea, Centrul de Resurse Juridice din Moldova a elaborat şi prezentat două analize, menite să stabilească pe baza unor exemple concrete cât de uniformă este practica instanţelor judecătoreşti în domenii concrete. Este vorba, deocamdată, probabil de sancţionarea în cauzele de corupţie şi de litigiile legate de majorarea retroactivă a plăţilor vamale. Înainte de referiri punctuale, ce motive aţi scoate, în primul rând, în evidenţă pentru care este necesară o practica judiciară consistentă, care să urmeze nişte standarde de uniformizare consacrate în general?

Vlad Gribincea: „Adevărul are o singură față, la fel ca și dreptatea care trebuie făcută în justiție. Prin urmare, soluțiile date de judecători trebuie să fie compatibile între ele de la caz la caz, indiferent de subiectul care face obiectul examinării în judecată. Cu alte cuvinte, judecătorii nu pot spune astăzi da, mâine ba în cazuri comparabile.”

Europa Liberă: Dar în practică?

Vlad Gribincea: „În practică se întâmplă lucruri diferite de la caz la caz. În acele două documente pe care le-am făcut am examinat un lucru, Curtea Supremă de Justiție în fiecare din acele două domenii a dat niște recomandări referitor la modul de aplicare a legislației pentru diferite categorii de cauze. Și noi am verificat în ce măsură aceste recomandări ale Curții Supreme de Justiție au fost executate, chiar de către Curtea Supremă de Justiție și de către instanțele ierarhic inferioare, adică curțile de apel și judecătorii. Într-un caz, în ceea privește sancțiunile pentru cauzele de corupție am constat că Curtea Supremă de Justiție a urmat recomandările proprii, iar în celălalt caz în ceea privește litigiile cu organele vamale am constat că aproape în 50% din cazuri Curtea Supremă de Justiție urmează recomandarea sa, iar în alte 50% din cazuri nu urmează recomandarea sa.”

Europa Liberă: Cum scrie în lucrările respective și Dvs. sunteți unul dintre autorii acestor note analitice, din 2012 ca să luăm acest an ca reper, Curtea Supremă de Justiție a adoptat peste 30 de hotărâri ale Plenului, peste 80 de recomandări și peste 30 de opinii cu privire la modul de aplicare a legislației. Cum se explică totuși faptul că, aşa cum arată exemplele, aceste îndrumări sunt încă nesocotite în mare parte? Și Dvs. ați remarcat că într-un caz lucrurile stau tocmai așa. Cum se explică faptul că, un judecător sau altul decide în mod flagrant diferit deseori?

Vlad Gribincea: „Am impresia că judecătorii din Republica Moldova percep un pic diferit independența judecătorilor. Judecătorii consideră că independența lor înseamnă că pot face orice în cauze concrete. Independența judecătorilor în opinia mea, înseamnă independența la aprecierea probelor, adică este întemeiată sau nu acțiunea, dar când este vorba de aplicarea legii judecătorii nu pot neglija ceea ce spune Curtea Supremă de Justiție.

În multe cazuri din cele examinate am observat că judecătorii neglijează ceea ce spune Curtea Supremă de Justiție și aceasta se poate datora mai multor fenomene. În primul rând, poate chiar Curtea Supremă de Justiție nu este explicită în ceea ce dorește. În al doilea rând, avem și lipsa de tradiții juridice în care să se respecte cu strictețe ceea ce spune Curtea Supremă de Justiție și al treilea fenomen, am impresia că nu există un control foarte strict asupra respectării jurisprudenței Curții Supreme.”

Europa Liberă: Ce arată, de fapt, gradul înalt, de neuniformizare în practica judiciară sau, altfel spus, aplicarea selectivă a legii probabil? Că o sancţiune sau alta depinde de omul căruia i se aplică?

Vlad Gribincea: „După cum am menționat în una din cele două cercetări am constat că practica judecătorească este uniformă la nivelul Curții Supreme cel puțin, iar în alta am constat că este absolut neuniformă. De ce depinde acest lucru? Mi-e greu să răspund la această întrebare, fiindcă chiar și judecătorii Curții Supreme de Justiție fiind prezenți la lansarea acestor documente nu au putut să vină cu o explicație clară. Am impresia că chiar între judecătorii Curții Supreme de Justiție nu există o înțelegere clară că ceea a recomandat Curtea Supremă de Justiție trebuie să fie respectat. Adică, atunci când Curtea Supremă de Justiție însăși nu-și respectă propriile recomandări, atunci e foarte greu să ceri de la judecătorii de mai jos să respecte recomandările Curții Supreme de Justiție.”

Europa Liberă: V-aș întreba și despre o problemă complementară dle Gribincea, am auzit deseori invocându-se că o problemă a sistemului ăsta și a legislației anticorupție ar fi sancțiunile foarte mici. Cum apreciați Dvs. acest punct de vedere?

Vlad Gribincea: „A fost probabil această problemă cu câțiva ani în urmă. Au fost mai multe modificări legislative prin care sancțiunile pentru corupție au fost înăsprite serios. Acum un studiu comparativ a arătat că sancțiunile sunt mult mai dure, iar recomandările Curții Supreme de Justiție privind aplicarea sancțiunilor sunt respectate de către Curtea Supremă. E cu totul altceva că atunci când mergem în jos, adică să vedem cât de uniformă este practica judecătoriilor și a curților de apel acolo am constat că avem probleme destul de serioase.”

Europa Liberă: Ce aţi evidenţia, referindu-ne punctual la lucrările respective, ce ați evidenția în primul rând cu privire la practica instanțelor judecătorești în cazul litigiilor dintre autoritățile vamale și agenții economici legate de majorarea retroactivă a plăților vamale? Și ar trebui poate aici să explicăm ce anume se are în vedere prin aceste litigii, ce se întâmplă și de ce se ajunge în judecată în legătură cu plățile vamale?

Vlad Gribincea: „Când este vorba de plățile vamale vorbim despre o situație în care o întreprindere importă niște bunuri în Republica Moldova, importând niște bunuri trebuie să plătească anumite taxe. Codul Vamal și Codul Fiscal prevede posibilitatea de acordarea de scutiri pentru plata acestor taxe care pot ajunge la 20%-30% din costul bunului. Se pot întâmpla situații în care Serviciul Vamal greșește atunci când cuantifică aceste taxe, deoarece le stabilesc din valoare bunului importat, dar valoarea poate fi stabilită diferit de la caz la caz. Întrebarea este - ce se întâmplă în cazul în care ulterior Serviciul Vamal constată că a comis o greșeală?

Curtea Supremă de Justiție a spus că Serviciul Vamal poate cere încasarea diferenței, adică ceea ce nu a fost plătit statului doar în cazul în care această greșeală se datorează întreprinderii importatoare, adică fie că nu a prezentat toate informațiile, fie că a prezentat informații false, în celelalte cazuri nu este admisibil să ceri de la întreprindere diferența. Curtea Supremă de Justiție a spus acest lucru că este inadmisibil să ceri de la întreprindere diferența deoarece ea nu are nicio vinovăție din greșeala organului vamal. Am constatat că în 53% din cazuri Curtea Supremă de Justiție a spus că da, așa trebuie să fie și 47% din cazuri Curtea Supremă de Justiție a spus că indiferent a cui este vinovăția legea permite încasarea diferenței, adică obligăm întreprinderea să plătească această diferență.”

Europa Liberă: Ce efect prost are aplicarea neuniformă a legii când este vorba, de litigiile legate de vămuire?

Vlad Gribincea: „Are un efect destul de descurajator asupra întreprinderii, are un efect destul de descurajator asupra societății în general. Fiindcă se creează impresia că, de fapt, justiția se face nu în baza legii, ci în baza intereselor din cauza concretă. Și, atunci încrederea în justiție nu mai este.”

Europa Liberă: Revenind acum la analiza privind sancţiunile penale aplicate în cazurile de corupţie şi documentul cuprinde perioada octombrie-decembrie 2015. Ați remarcat deja că practica unor sancţiuni - mai blânde - a rămas oarecum în trecut. Trebuie să amintim că Curtea Supremă de Justiție a formulat în 2013 o Recomandare cu nr. 61 în care se explică ce sancţiuni - mai blânde - nu pot fi aplicate în cazurile de corupţie. Poate insistăm un pic pe felul în care a fost aplicată această recomandare de instanțe. Știm că când e vorba de Curtea Supremă lucrurile stau mai bine. Ce se întâmplă însă la nivelul de mai jos - curțile de apel, al judecătorilor? De ce nu este respectată această recomandare?

Vlad Gribincea: „Într-un sistem judiciar nu poate exista o uniformitate perfectă. Pot exista anumite deraieri de la standarde, ceea ce contează totuși este ca ele să fie nu chiar atât de serioase și să nu fie persistente. Am impresia că atunci când vorbim de consistența soluțiilor date de judecătorii din judecătorii, curți de apel și Curtea Supremă de Justiție avem o problemă foarte mare. Dacă, spre exemplu, judecătorii au dat 23 de hotărâri și până la Curtea Supremă rămân în vigoare doar 6, asta înseamnă că din 23 de hotărâri în 17 cazuri soluțiile au fost incorecte. Acest lucru lasă de gândit asupra calității actului de justiție și asupra modului cum judecătorii înțeleg să respecte ceea ce spune Curtea Supremă de Justiție. Și, aici iarăși ne întoarcem înapoi la calitatea hotărârilor judecătorești și probabil încă ceva respect pe care însăși judecătorii îl au față de ceea ce spune Curtea Supremă de Justiție.”

XS
SM
MD
LG