Linkuri accesibilitate

Azilul și bijuteriile de familie


Charleroi, un oraș din Belgia sărac și cu o importantă comunitate imigrată.

Charleroi, un oraș din Belgia sărac și cu o importantă comunitate imigrată.

Belgia a decis să limiteze statutul de refugiat la cinci ani.

Decizia a fost luată de Consiliul de miniștri al guvernului de dreapta și, deși în mod tehnic ea nu are nimic ilegal la prima vedere și nu încalcă drepturile omului, ea marchează totuși sfârșitul unei epoci.

Cei cinci ani vor fi calculați începând din momentul introducerii cererii de azil, iar nu începând din momentul primirii statutului. Dacă, după cinci ani, se consideră că persoana nu mai este în pericol la ea acasă, atunci organismul federal care se ocupă cu acordarea statutului de refugiat poate decide să îl suprime și să ceară persoanei, sau familiei, să părăsească teritoriul Belgiei. Dacă, în schimb, se decide că persoana e în continuare în pericol dacă va fi forțată să se întoarcă în țara de origine, atunci azilul se menține și poate fi acordat pe termen nedefinit.

Limitările dreptului la azil sunt pe cale de a declanșa o avalanșă de modificări legale în Europa de astăzi. Marea Britanie, care va organiza anul viitor un referendum pentru a decide dacă sau nu va rămâne în Uniunea Europeană, a cerut ca până și cetățenii UE care se stabilesc acolo să fie excluși în primii patru ani de la dreptul de a avea acces la serviciile sociale.

În Danemarca se discută legea confiscării bijuteriilor refugiaților care doresc să beneficieze de serviciile sociale. Propunerea de de lege vorbește de confiscarea a tot ce depășește valoarea de 400 euro. Celor care au vorbit de discriminare și au făcut o analogie cu naziștii care confiscau bijuteriile evreilor, ministra integrării Inger Støjberg le-a răspuns că și cetățenii danezi care dețin bijuterii în valoare de peste 1.340 euro vor fi excluși de la posibilitatea de a beneficia de serviciile sociale.

Ministrul danez al justiției Søren Pind a mers până la a spune că Danemarca nu poate permite ca "cineva să vină cu o valiză plină de diamante și să ceară azil". Alti politicieni de dreapta au dat asigurări că nu vor fi confiscate jucării sau bijuterii cu valoare afectivă pentru azilanți, însă nimeni nu a putut explica în cel polițiștii vor putea judeca valoarea sentimentală sau comercială a unui obiect anume și cum se poate face pentru ca asta să nu aducă cu o spoliere.

Sigur, și alte state state limitează dreptul la azil. Franța limitează acum dreptul de ședere în țară la 10 ani.

Revenind la cazul Belgiei, rămâne această incertitudine căreia îi vor fi supuși vreme de cinci ani azilanții.

Există o uriașă contradicție în această modificare a regulilor. Pe de o parte, li se impune azilanților să se adapteze, să se insereze în societate, să învețe limba, să devină parte a țesutului social al țării în care ajung…, dar, pe de alta, ei trebuie să știe că la capătul a cinci ani, chiar dacă s-au integrat, au făcut copii, și-au schimbat personalitatea și participă la economia țării gazdă, ei pot fi expulzați.

Știu foarte bine, personal, pe pielea mea, cât de importante sunt aceste nuanțe. Ajuns în Belgia în 1988 din România lui Ceaușescu și primind azilul politic în același an, am așteptat un deceniu înainte de a cere cetățenia belgiană. Aș fi putut să o primesc foarte rapid, dar nu m-am grăbit, căci la vremea aceea statutul era acordat pe termen nedefinit. Mai eram chiar și un pic nepăsător...

Am avut așadar la dispoziție un sfert de secol ca să devin belgian, rămânând în același timp român, ceea ce nu s-ar fi întâmplat poate dacă ar fi trebuit să trăiesc în precaritatea permanentă a imigrantului de azi, cum e cea pe cale de a deveni de acum înainte regula.

XS
SM
MD
LG