Linkuri accesibilitate

Ceea ce urmărim în aceste zile pe scena politică din Moldova nu are nimic comun cu ideea de stat european, cu ideea de clasă politică responsabilă.

Tensiunile legate de desemnarea noului premier par să-și atingă apogeul, după mai multe săptămâni în care partidele angajate în discuții nu au reușit să ajungă la o înțelegere. Și pe măsură ce termenul-limită rezervat formării noului guvern se apropie, luciditatea și măsura îi părăsesc pe unii jucători politici.

PLDM, după ce s-a consultat de mai multe ori într-un format mai larg în cadrul partidului, insistă în continuare pe depolitizarea și eliberarea din captivitate a instituțiilor de drept din Moldova și vrea un premier independent, neafiliat politic. Condiții care îi lasă timorați și inhibați pe ceilalți parteneri din fosta guvernare. Ei nu acceptă aceste schimbări radicale, pentru că ar surpa influența cvasitotală a Partidului Democrat. Blocajul a deschis pistele de șantaj și presiune ale planurilor „b”, „c” și „d”, cu care se laudă trăgătorii de sfori din politica moldoveană.

Vitalie Ciobanu

Vitalie Ciobanu

În ultimele zile a ieșit în prim-plan președintele Nicolae Timofti care, învinuit de pasivitate și neimplicare, nu a avut, din păcate, nimic de obiectat în momentul demiterii guvernului Streleț. Acum domnia sa încearcă să-și repare greșeala, să recupereze terenul pierdut ca moderator al disputelor politice. Președintele trebuie să desemneze un candidat la funcția de prim-ministru, după consultările pe care le poartă cu partidele din fosta alianță. Noutatea bulversantă pentru unii dintre acești interlocutori ai săi este că dl Timofti ar fi gata să nominalizeze o persoană din afara „țarcului politic” moldovean, presa invocând numele lui Ion Sturza.

Activ în media și pe rețelele de socializare, fostul premier critică și taxează dur bâlbâielile actualei guvernări, reproșându-i turpitudinea, jafurile și cinismul. Comentariile sale acide, nelipsite de sarcasm dar și de exasperare, sunt urmărite cu pulsul întețit de toată clasa politică de la Chișinău. Ion Sturza a propus recent câțiva pași concreți pentru redresarea situației dezastruoase din Moldova și tot el a anunțat o listă de beneficii importante, în cazul în care statul ar fi scos de sub influența funestă a oligarhiei, referindu-se la reluarea asistenței financiare din partea Occidentului, la sprijinirea proiectelor strategice absolut vitale pentru independența Moldovei, legate de energie și infrastructură. Toate aceste apeluri și comentarii ale dlui Ion Sturza au fost suficiente pentru a face din el ținta atacurilor celor care vor ca lucrurile să se rezolve numai în cadrul „cartelului”, după pofta celor din „Famiglia” (cum ortografiază unii, italienește, încrengătura de interese patronată de oligarhia aflată la putere).

Ezitarea președintelui Timofti de a nominaliza pe cineva controlat partinic a sporit deodată presiunile asupra șefului statului din zona presei și a bloggerimii subordonate politic, mai ales după ce liderul formal al PD, Marian Lupu, a făcut o serie de declarații scandaloase în urma întâlnirii de luni, 14 decembrie, cu președintele Timofti, pe care îl consideră stingherit în mișcările sale și chiar părând captiv unor grupuri de interese. Citez din interviul acordat de Marian Lupu unei agenții de presă: „Eu pe domnul Timofti niciodată nu l-am văzut în starea asta de surescitare şi e extrem de vizibil că cineva îl presează în mod inacceptabil, sper că nu îl şi şantajează, Doamne fereşte!”.

Este suprarealist, fiți de acord, să-l auzi pe șeful PD vorbind despre captivitatea instituțiilor statului. „Încă puțin, și-l vom vedea, înălțând în PMAN, stindardul luptei cu oligarhia” – au și ironizat deja unii comentatori. Nu degeaba se spune la noi că PD-ul, exponenții săi de vârf, aneantizează, prăbușesc în absurd și ridicol tot ce ating…

Într-un comunicat surprinzător prin directețea sa, președinția respinge categoric insinuările lui Marian Lupu și spune că la discuțiile din 14 decembrie Partidul Democrat a insistat ca șeful statului să-l desemneze candidat la funcția de premier pe Vlad Plahotniuc. Este șocant să constanți că pentru postul de prim-ministru se vehiculează numele politicianului cu imaginea cea mai proastă din Moldova, după cum o confirmă și sondajele, și comentariile analiștilor din țară și de peste hotare. Asistăm la un atac frontal declanșat de Partidul Democrat, hotărât să obțină conducerea guvernului – singura care-i mai lipsea. Propunerea cu Plahotniuc-premier poate fi și o manevră tactică pentru a-l forța pe președintele Timofti să desemneze o persoană mai plauzibilă, dar întru totul convenabilă PD, un candidat care să mențină sistemul de putere care a adus Moldova la faliment.

Așadar, tensiunile escaladează. PLDM nu renunță la principiile pe care le-a enunțat pentru a participa într-o guvernare pro-europeană, iar PD și sateliții săi – PL, PCRM și grupul Leancă – nu acceptă aceste condiții. Partidul lui Marian Lupu nu are „crampe morale”: racolează parlamentari și pretinde, în baza acestui act de corupere politică (ignorate ca de obicei de organele de drept!), că i se cuvine candidatura la șefia guvernului. În paralel, susțin mai multe voci din spațiul public, președintele Timofti este șantajat cu dosare împotriva fiilor săi, pentru a-l obliga să accepte nominalizarea dorită de PD. Ca la ordin, a fost reactivată și „pârghia Usatîi”. Revenit din Rusia, fantasmagoricul primar de Bălți organizează zilnic proteste la sediile președinției de la Chișinău și de la Condrița – activități diversioniste, calificate în comunicatul de presă al președinției ca „elemente de presiune exercitate asupra șefului statului, ca atentat la dreptul său constituțional de a desemna o candidatură la funcția de prim-ministru”.

Ceea ce urmărim în aceste zile pe scena politică din Moldova nu are nimic comun cu ideea de stat european, cu ideea de clasă politică responsabilă, dimpotrivă. Seamănă tot mai mult cu o lovitură de stat, în stilul celei din vara lui 2012, din România, când s-a încercat demiterea lui Traian Băsescu. De altfel, o posibilă acțiune de impeachment în parlament la adresa președintelui Nicolae Timofti a și fost evocată aluziv de Marian Lupu în interviul citat mai devreme. Sub asediu se află nu doar președinția, ci însăși șansa Republicii Moldova de a mai fi un stat democratic. În această situație, președintele Nicolae Timofti va găsi energie și deplin temei pentru acțiunile sale dacă se va sprijini pe prevederile legii care-l desemnează drept garant al drepturilor și libertăților cetățenilor Republicii Moldova. Este ultimă redută în calea dezmățului oligarhic…

Anul politic 2015 poate fi considerat un an pierdut, irosit iresponsabil de actuala guvernare, un an în care totul a fost compromis: reforma, stabilitatea politică, nivelul de viață al oamenilor, securitatea sectorului bancar, finanțarea externă, integrarea europeană… Și cum se întâmplă într-o situație de criză și impas profund, moral și politic, speranțele se îndreaptă spre noii actori de pe centru-dreapta. Mă refer la Partidul „Demnitate și Adevăr” – emanația Platformei Civice cu același nume –, produsul numeroaselor și amplelor proteste ale moldovenilor din acest an nefericit. S-ar putea ca „botezul de foc” al noii formațiuni, văzută ca o alternativă la actuala clasă politică detestată, să fie aproape: alegerile anticipate par azi mai probabile ca niciodată.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG