La Chişinău, Amnesty International a lansat maratonul scrisorilor pentru drepturile omului, încurajând oameni din peste 200 de ţări să semneze scrisori de susţinere pentru un şir de persoane cărora le sunt încălcate drepturile şi care se află în detenţie. În Republica Moldova sunt organizate peste 80 de locaţii, în special în şcoli şi universităţi, unde pot fi colectate semnăturile.
În Republica Moldova maratonul scrisorilor pentru drepturile omului se organizează al cincilea an, iar iniţiativa are parte de tot mai multă popularitate. În 2014 au fost expediate aproape opt mii de mesaje de încurajare, iar în acest an, speră organizatorii, numărul se poate dubla.
Amnesty International Moldova colectează în prezent semnături pentru şase cazuri de încălcare a drepturilor omului, din şase ţări diferite. Printre activiştii pentru care se adună scrisori se numără şi doi tineri din Congo care în martie au fost arestaţi după ce şi-au îndemnat semenii din ţara lor să meargă la vot. Aceştia se află acum în închisoare, în aşteptarea unui proces de judecată, fiind acuzaţi, fără vreo dovadă, de crime împotriva statului. Un alt caz este cel al jurnalistului Muhammad Bekzhanov din Uzbekistan care a petrecut ultimii 16 ani în penitenciar în rezultatul unui proces de judecată inechitabil, fiind acuzat în baza mărturiilor sale după ce a fost bătut, sufocat şi electrocutat. Cristina Pereteatcu, directoarea executivă la Amnesty International Moldova, explică pe ce criterii se bazează organizaţia când alege persoanele pentru care se adună semnături:
„Pentru noi, fiind în Republica Moldova, unde, din cauza sărăciei, solidaritatea internaţională este greu de educat, a fost un prim pas destul de important, pentru că noi am convins cetăţenii că, uite, semnătura ta face diferenţa. Oamenii se întreabă: de ce vă ocupaţi de cazuri peste tot în lume şi mai puţin de Moldova? Nu este adevărat. Maratonul înseamnă solidaritate internaţională, pe când Amnesty Moldova, spre exemplu, probleme grave, încălcări ale drepturilor omului în Moldova în cadrul unor acţiuni urgente. Ceea ce ne convinge an de an este că această mişcare internaţională reuşeşte să salveze vieţi şi chiar dacă acestea sunt cinci persoane, este o schimbare foarte mare”.
Studentul Vadim Eşanu, originar din Zaim, raionul Căuşeni, este un tânăr activist care îşi îndeamnă semenii să nu rămână indiferenţi faţă de acest maraton al scrisorilor. De la începutul acestei zile, spune el, a reuşit să adune peste două sute de semnături:
„Sunt tineri care vin deschis spre asta, sunt unii puţin mai timizi care refuză, Alţii, în genere, nu vor să audă nimic. Îmi spun: a, eu am auzit că Amnesty apără minorităţile sexuale, persoanele care au fost vătămate în anumite drepturi, care au fost torturate de poliţie. Deci, reacţiile sunt diverse.”
Europa Liberă: Şi ce le explici când vezi că sunt mai sceptici? Ce spui? Bănuiesc că nu laşi mâinile jos?
Vadim Eşanu: „Nu, nu las mâinile jos, evident. Încerc să-i motivez prin propriul exemplu. Le spun: nu fi indiferent, or, mâine-poimâine, cineva din rudele tale poate nimeri în asemenea situaţie şi, într-adevăr, este o campanie puternică, care poate să intervină pentru dreptate.”
Pe scepticii care cred că semnătura lor nu contează, Irina Druţă, coordonator în cadrul Amnesty International Moldova, îi convinge cu cifre: din cele 12 persoane pentru care anul trecut s-au colectat scrisori, trei au fost eliberate, iar în cazul celorlalte cazuri, condiţiile de detenţie au fost îmbunătăţite. Şi asta pentru că guvernele care au încălcat drepturile omului, pur şi simplu au primit mormane de scrisori:
„Când zic multe scrisori mă refer la sute de mii de scrisori pe care o persoană le poate primi în decurs de o săptămână. Deci, efectiv, vorbim despre saci mari, grei şi plini cu scrisori, care vin din peste 200 de ţări simultan.”
Europa Liberă: Pot guvernele să ignore aceste scrisori?
Irina Druţă: „Este greu să le ignori, dar ne-am convins dup exemplul Chinei, care foarte uşor se prefăceau că nu au primit aceste pachete cu scrisori. Strategia de expediere a scrisorilor spre ei a fost să le punem în pachete a câte 200 de scrisori. Ei se pot preface o dată, de două ori că s-au pierdut pachetele şi nu au ajuns, dar nu pot pretinde că nu au ajuns o mie de pachete a câte 200 de scrisori sau şi mai multe.”
Libertatea de exprimare se numără printre drepturile pe care le apără Amnesty International în condiţiile în care guvenele din trei pătrimi din statele lumii, în 2014, au închis forţat ziare sau au ameninţat jurnalişti. Pe lista persoanelor care au nevoie de asistenţa Amnesty International este şi jurnalista Hadidjia Ismailova, de la serviciul azer al Europei Libere. Ea a fost eliberată în această săptămână din motive de sănătate, după ce a petrecut un an în detenţie. A fost condamnată într-un proces pe care organizațiile ce apără drepturile omului îl consideră răzbunare pentru articolele în care a scris despre corupția din ţara ei.
