Linkuri accesibilitate

Dezagregarea programatică a Crăciunului e o temă veche și, ca orice poveste repetată anual, o discuție plictisitoare. Iar despre nebunii care dau cu insecticid pe Crăciun? Parcă am mai auzit povestea asta și anul trecut și în anul dinainte. Așa e. Povestea se repetă dar lucrurile nu stau pe loc. Aroganța crește. Legătura cu datele ultime ale identității scade sau dispare. Fostul Crăciun e un gol populat mecanic de persoane obiective și respect pentru tot ce e cît mai străin de lumea - pardon de expresie! - Occidentului creștin. Pericolul e tocmai repetarea tot mai autoritară a acestei dezgoliri. Un număr de personaje decise au decis că sînt în măsură să elimine erorile majorității. Universitarii și luminații mediilor politico-mediatice dovedesc fără prea mare efort o vocație autoritară care ne spune că fanatismul ideologic nu e mort. Că am trecut degeaba prin tragediile secolului XX și că istoria nu slujește la nimic. Încă o dată, o elită o ia razna și se pune pe făcut curățenie între oameni. Sigur, nu curge sînge și nu se construiesc lagăre. Nenorocirea e în altă parte și e, poate, mai întinsă. O sete neînfrînată de negație și evadare lovește din toate părțile la temelia culturii europene. Peste toate, o ignoranță extraordinară șterge orice urmă de cunoaștere. Creștinismul? Ceva legat de cruciade, inchiziție și superstiție. O piedică fără de care am fi avut libertăți sexuale, plus dreptul la contestație permanentă, cu 2000 de ani mai devreme. Demolarea bățoasă a unei culturi pe care nimeni nu se obosește să o cunoască e un sport introdus devreme, încă de pe băncile școlii, spre anularea imediată a reperelor. Tot mai mulți oameni pornesc la drum conduși de o seninătate vecină cu tembelismul. Lumea a început ieri sau ,în cel mai rău caz, alaltăieri și se reduce la cîteva adevăruri incontestabile. În centrul lor stă noua regină a conștiinței europene, legea fundamentală a vieții publice și oficiale care stabilește că Occidentul e tot ce a fost, este și va fi mai rău pe lume. Singurele fapte certe în istoria Occidentului trimit la cruzime, exploatare și injustiția în relațiile cu celelalte, cu toate celelate, culturi ale lumii. Occidentul e vinovat prin definiție și trebuie disprețuit din oficiu. Simpla apariție, fie ea și decorativă, a simbolurilor și tradițiilor occidentale e o insultă care lovește indecent și profund persoane nevinovate venind din alte culturi. Un brad sau un colind de Crăciun pot provoca o suferință cumplită unui musulman care va retrăi pe loc tragedia însumată a generațiilor călcate în picioare de imperialismul occidental. În fața unei asemenea declarații de război, bunul occidental reeducat trebuie să se simtă încă mai vinovat și să își smulgă din inimă și din cap orice posibilă urmă de simpatie pentru lumea în care, din păcate, s-a născut. Numai așa și numai perseverînd, va reuși el să se curețe de păcatele impardonabile ale unei civilizații criminale, singura civilizația care a pătat pămîntul, a devastat culturi inocente și a pus gînd rău naturii.

Cu aceste gînduri, se pregătește de autosuprimare omul occidental, în varianta promovată de cei mai școliți și mai vizibili occidentali. Crăciunul e un detaliu într-o dramă de mari proporții dar e detaliul de la care putem începe să descriem această epocă de nebunie renăscută.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG