Linkuri accesibilitate

Mariana Alexandru (DNA - România) a criticat propunerea ca în procuratura anticorupţie să activeze ofiţeri de informaţie.

Din 3 decembrie, la Chișinău se află o misiune a Uniunii Europene de evaluare a instituțiilor statului moldovean, misiune care va face recomandări în primăvara lui 2016, privind combaterea corupției la nivel înalt și în justiție.

În 4 decembrie, la Chișinău s-a deschis un grup de lucru pentru judecătorii din Republica Moldova despre „Calitatea actului judecătoresc – constrângeri, provocări și bune practici.”

Luni 7 decembrie a avut loc Conferința Naționala Anticorupție organizată de Institutul pentru Politici și Reforme Europene.

În aceeași seară, mai mulți studenți au organizat o dezbatere despre combaterea corupției în universități cu tema „Miturile și realitățile corupției în Moldova”.

În 8, 9 și 10 decembrie, experți anticorupție din România și Republica Moldova organizează la Cahul, Chișinău și Bălți proiecții de film și dezbateri pe tema combaterii corupției.

Miercuri 9 decembrie, Consiliul Național Anticorupție a organizat Conferința Națională Anticorupție.

Noutatea absolută a conferinţei de miercuri a fost raportul Marianei Alexandru, fostă procuroare la Direcția Națională Anticorupție din România, invitată acum două luni de autorităţile de la Chişinău să ofere asistenţă procurorilor şi ofiţerilor anticorupţie pe dosarele de mare corupţie şi cu mare rezonanţă socială.

Este prima apariţie publică a expertei din România român, care a precizat de la bun început că nu a avut acces direct la dosare, ci doar misiunea de a împărtăşi din experienţa sa legată de tactica investigaţiilor.

Comparând DNA din România cu organismele moldoveneşti de luptă cu corupţia - CNA şi Procuratura Anticorupţie -Mariana Alexandru a ajun la concluzia că diferenţele imense care există între aceste agențiile anticorupție din cele două state explică în mare parte rezultatele modeste în lupta cu corupţia din Republica Moldova:

„Dacă în România procurorul ştie foarte clar ce infracţiuni instrumentează şi pe ce criterii, având stabilitate pe segmentul de atribuţii, de rol, de competenţe, am fost surprinsă să constat că în Republica Moldova toate aceste elemente se fixează printr-un ordin al procurorului general, adică un act inferior care oricând se poate schimba, aşa încât procurorul general, aflat ipotetic sub o anumită influenţă, să poată schimba agenda procurorului anticorupţie foarte rapid. Adică să spună peste noapte abuzul în serviciu de exemplu, de astăzi nu mai e în competenţa voastră. Vă imaginaţi ce consecinţe negative poate avea un cadru legal de aașa natură.”

Apoi, cea mai importantă entitate în lupta cu corupţia este condusă de luni bune de un şef interimar:

„Acest lucru nu conferă siguranţă nici conducerii să demareze nişte cercetări fulminante, nici procurorilor”, conchide fosta procuroare DNA.

Un alt factor demotivant: gradul de salarizare al procurorilor:

„În România, toţi procurorii în perioada în care lucrează la DNA sunt asimilaţi unui procuroror din procuratura generală şi primeşte toate drepturile, inclusiv salarizarea aceea. Şeful procuraturii, pe lângă faptul că este autonom funcţional, este asimilat prim-adjunctului procurorului general. Gândiţi-vă ce curaj şi ce stabilitate au oamenii aceştia.”

Mariana Alexandru a analizat şi propunerea de reformă a procuraturii. Concluzia ei e că aceasta va îmbunătăţi mult situaţia:

„Vor activa în procuraturile specializate ofiţeri de urmărire penală. Acesta a fost ingredientul principal care a permis DNA să devină ceea ce este astăzi. Ei vor lucra sub comanda nemijlocită a procurorului. Dar, ceea ce mi se pare un element negativ în actuala propunere e că salarizarea rămâne să se realizeze din bugetele instituţiilor de la care sunt detaşaţi aceşti ofiţeri, ceea ce este o pârghie de dependenţă profesională teribilă. Dacă acest aspect se va menţine pe viitor, practic degeaba îi aduci să lucreze sub comanda procurorilor, dacă ei sunt dependenţi teribil de instituţiile de la care vin sub aspectul salarizării. Vor fi scurgeri de informaţii, informări periodice. Când lucram cu ofiţerii mei, nu am admis nici un moment că vreunul din ei ar putea să-mi disemineze informaţia din anchetă. Or, aici chiar legiuitorul îi creează o relaţie de dependenţă. Acest lucru trebuie să dispară.”

O altă mare problemă pe care o observă fosta procuroare DNA:

„Dreptul instituţionalizat al procurorului ierarhic superior de a-i da indicaţii celui inferior. Adică el îi poate solicita dosarul şi sub anumite pretexte să-i dea indicaţii. Poate că acel procuror, în strategia pe care şi-a format-o, vrea să organizeze un flagrant, iar şeful lui îi va lua dosarul exact în acel moment şi îi va zădărnici ancheta. Cred că procurorul de caz trebuie să aibă o libertate profesională de la bun început, iar legiuitorul să nu adm ită acest tip de control.”

Mariana Alexandru a criticat aspru şi propunerea ca în procuratura anticorupţie să activeze ofiţeri de investigaţie, adică un miniserviciu de securitate:

„Am să vă dau un argument peste care nu aveţi cum să treceţi. În constituţie sunt fixate clar atribuţiile procuraturii. Printre ele nu figurează colectarea, preluarea şi stocarea informaţiilor, adică activităţi specifice unui serviciu de informaţii. Cele două domenii trebuie să rămână separate, fiecare cu controlul ei, fiecare cu funcţionalitatea ei. Ar fi bine să rămână lucruruile aşa cum sunt.”

Observaţiile fostei procuroare de la DNA sînt cuprinse într-un studiu de aproape 50 de pagini trimis autorităţilor moldoveneşti.

Nu se ştie dacă acestea vor fi sau nu luate în calcul.

Noua lege a procuraturii din R.Moldova, elaborată vreme de doi ani, este acum în parlament, unde ar urma să fie supusă lecturii finale, ceea ce nu se întâmplă deocamdată din cauza lipsei unei majorităţi parlamentare capabile să-şi asume această extrem de importantă reformă din domeniul judiciar.

XS
SM
MD
LG