Linkuri accesibilitate

România: despre patriotism sau de ce nu avem dorințe


La parada militară de la București

La parada militară de la București

În România mai e mult de lucru, dacă nu cumva acest tip de mândrie națională sau de patriotism nu se confundă cu naționalismul, șovinismul, xenofobia.

Un detașament 31 de militari moldoveni a participat la parada militară de la București de Ziua Națională a României. Este al doilea an consecutiv când militarii Gărzii de Onoare a Armatei Naționale participă la parada de 1 decembrie, fiind singurii dintr-o țară ne-membră NATO care defilează la București:

Președintele Klaus Iohannis a spus în mesajul său de Ziua Națională că a venit momentul „să redescoperim mândria națională”, dar „nu ca pe un slogan prea des și nepotrivit folosit, nu ca pe o etichetă care acoperă o lipsă de încredere în noi înșine, ci în mod sincer”.

Președintele se referă mai degrabă la curajul soldaților români care participă la misiunile NATO, dar mândria națională despre care vorbește ar trebui să însemne mai mult: de pildă, o educație publică, cel puțin la fel de bună ca cea de acum 25 de ani, impunerea în Europa a unor domenii precum cercetarea și cultura plus un sistem de sănătate, măcar, funcțional. Mândria națională se construiește pe lucruri palpabile, de care beneficiază în mod egal cetățenii unei țări, iar președintele speră probabil ca noul guvern să înceapă ceva în acest sens.

În România mai e mult de lucru, dacă nu cumva acest tip de mândrie națională sau de patriotism nu se confundă cu naționalismul, șovinismul, xenofobia. Chiar și așa schimbările încep cu simbolurile. Astfel, parada militară de 1 Decembrie s-a dovedit în ultimii 10 ani o zi de reevaluare a tricolorului și a discursului patriotic: copiilor li s-au cumpărat steaguri, li s-a arătat fanfara militară, armata cu toate avioanele și mașinile ei uimitoare. Disprețul părinților lor față de toate însemnele în care se îmbracă patriotismul au început să se dizolve încet-încet, cu toate că mulți dintre ei nu pot uita manifestațiile pe care acum le numim de tip nord-coreean, atât de obișnuite în anii ’80, când studenții și muncitorii se pregăteau săptămâni întregi pentru a reprezenta tricolorul sau pentru a scrie cu trupuri Ceaușescu-PCR, marcând în acest fel Ziua Națională, înainte de a merge la sărbătorile câmpenești cu mici și bere.

Cocardele și trecerea bruscă la discursul pozitiv despre România sunt evenimente pentru o zi, care în plan social nu au nicio relevență. Liderii elitelor autohtone nu au enunțat de Ziua Națională obiective majore, nu au trasat termene, nu au exprimat dorințe. Pe 1 Decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la unirea Transilvaniei cu România, dar nimeni nu a avansat un program pentru viitor sau cel puțin câteva ținte care să fie atinse în următorii trei ani: nici clasa politică, nici liderii societății civile și nici măcar strada.

Președintele Klaus Iohannis a spus astăzi că „putem privi Ziua Națională din acest an ca pe un nou început, în materie de practici, comportamente și mentalități” fiindcă „politica este cea care dă direcția unei societăți și prin care se exprimă interesele oamenilor”. Șeful statului român se referă bineînțeles la noul guvern tehnocrat, care până în toamna anului viitor, când au loc alegeri generale ar trebui să demonstreze că e posibil acel „nou început” despre care vorbește Iohannis. Președintele pare să-și dorească doar „stabilitatea și echilibrul” sistemului politic românesc, ceea ce privit în lumina celor 25 de ani de tranziție neterminată ar putea fi un ideal pentru orice președinte român, fără mari ambiții.

XS
SM
MD
LG