O ancehtă minuţioasă a stabilit că un ofiţer de marină rus e vinovat de accidenul care a provocat eşuarea şi apoi casarea unei nave de 7000 de tone. Nava plecase din Irlanda spre Norvegia. Ofiţerul a băut o jumătate de litru de rom. Din acest motiv, ofiţerul n-a mai văzut Scoţia şi s-a izbit de ea.
După cum se ştie, Scoţia se interpune între Irlanda şi Norvegia. Cine n-o vede la timp se ciocneşte de ea. Nu există nave care să reziste la asemenea izbitură.
Există însă ceva ce miră, înfurie sau provoacă rîsul de un amar de vreme încoace: băutul la ruşi. Nu e nici o calomnie sau ostilitate la mijloc. Toată lumea ştie că nimeni nu bea ca ruşii. S-au scris cărţi despre asta. Au apărut legi şi pedepse severe.
Nimeni şi nimic nu poate opri boala băutului în neştire la ruşi. Unii dau vina pe climă. Dar nu numai ruşii trăiesc în frig. Alţii vorbesc de necazuri, dar necazurile nu cad numai pe ruşi.
Statistici repetate spun că băutura ucide ruşi din tinereţe şi pe capete. Asta nu descurajază. Ruşii beau mai departe şi cîștigă detaşat în faţa altor naţii cu merite mari: polonezi, irlandezi sau australieni. Marele mister persistă. Pînă la dezlegare e timp de o vodcă. Una mică. Sau, cu o vorbă cunoscută, o sut di grami. Numai să rămînă o sută. Hai două!
