Linkuri accesibilitate

„Trăiesc un vis, iar fiecare zi e o pagină din propria-mi poveste”


Jurnalul săptămânal cu Eudochia Jomir.

Născută pe 7 septembrie 1994 în satul Costești, raionul Ialoveni. Absolventă a Liceului Olimp din localitatea de baștină. A editat o carte de poezie în clasa a II-a. Studentă la ASEM, anul III. A lucrat în Statele Unite și în R.Moldova.

Luni

Trăiesc un vis, iar fiecare zi e o pagină din propria-mi poveste.

Eu îmi scriu scenariul vieții și am grijă să-mi fac fiecare zi una feerică. Pentru că e început de săptămână, mă trezesc cu o avalanșă de idei, dar trebuie să veghez să le pun, în mare parte, și în aplicare până duminică.

Îmi place, încă în pat, să mă răsfăț cu o piesă muzicală, apoi să-mi servesc fără grabă cafeaua, să discut cu buna mea mămică, să-i cer sfaturi, să-i spun ce am visat.

Mă pregătesc și merg la ASEM. E instituția unde fac studii, dar și mă amuz copios cu colegii care între timp mi-au devenit buni prieteni.

În ultima perioadă sunt mai ocupată. Pe lângă studii, sport, întâlniri cu prietenii, am și un serviciu part-time. Și toate astea până la sfârșit de zi îmi aduc multă satisfacție.

Ajung acasă aproape de ora douăzeci și unu. Sunt fericită și obosită. Tata azi își amintește niște bancuri, sora mai mică îmi povestește detaliat întâmplările de peste zi. Eu îi ascult, mă relaxez și realizez din nou cât de norocoasă și împlinită sunt.

Îmi închei ziua navigând pe Internet, citind știri, schimbând impresii cu cei mai buni prieteni și mai că adorm cu cartea în mână. Obișnuiesc să citesc câteva păginuțe în fiecare seară.

Nu-mi pot lua gândul de la atentatele teroriste de la Paris. Și nu pot înțelege de ce e nevoie de terorism într-o lume în care te poți manifesta altfel decât prin explozii și omucideri? Într-o lume în care omul e mai liber ca niciodată să aleagă, de ce ar alege să omoare?

Marți

Mă trezește glasul mamei – nimic mai plăcut pe lume...

Vremea de afară mă duce la ideea că azi va fi ziua amintirilor. Ador toamna, e anotimpul în care m-am născut și care mă inspiră. Amalgamul de culori al acesteia mă fascinează și starea de visare și de romantism nu vor să mă părăsească.

Azi e ziua studentului și, în drum spre ASEM, mă gândesc ce repede trece studenția, în fața ochilor mi se perindă momente unice, de neuitat. Sunt deja în ultimul an de facultate. Mă întreb ce cale să aleg după absolvire.

Îmi doresc mult o afacere, mă văd proprietara unui restaurant, unul deosebit, cu angajați cărora chiar să le pese de clienți. Voi avea grijă personalul meu să fie atent și să dea dovadă de multă bunăvoință, atitudini pe care le căutăm mereu la angajații de la noi, în oameni, dar care ades lipsesc.

Mă gândesc și la master, încă nu m-am decis dacă îl fac aici sau peste hotare. Îmi iubesc mult țara, dar după o vară petrecută în Statele Unite ale Americii, în lista mea de dorințe am adăugat, decisă, încă una – aceea de a călători și a explora lumea, de a cunoaște cât mai multe țări și civilizații.

Îmi aduc aminte cu bucurie de perioada aflării în SUA. Acolo am descoperit o altă latură a universului. A fost o experiență necesară, cu practici noi de viață, o lecție a drumului spre succes pe care ți-l croiești singur, dacă știi și vrei să te motivezi în ceea ce faci.

Seara mă întorc acasă cu dorința de a-i răsfăța pe ai mei cu ceva gustos. Le gătesc lasagna cu carne de pui și brioșe după o rețetă recent descoperită. Uneori e foarte ușor să faci oamenii fericiți. Și pentru că gătitul e una dintre pasiunile mele, mâncarea îmi iese mereu delicioasă.

Mă bucur de timpul petrecut în familie. E o seară lungă, facem concluzii și depănăm amintiri.

Mă retrag în odaia mea să-mi văd de teme, să socializez cu dragele prietene din copilărie pentru că și acum menținem strânsă legătura dintre noi. După care mă duc la somn. Fericită și visătoare.

Miercuri

Caut pe site-uri ce repertoriu se joacă la teatre, în intenția de a merge la un spectacol în week-end. Răsfoiesc o revistă online, citesc sfaturi de frumusețe…

Înainte de ore la facultate mă bucur de o scurtă întâlnire cu o bună prietenă, facem schimb de conspecte, de impresii și trăiri.

Aș fi studentă toată viața. Ador această perioadă captivantă.

Azi nu merg acasă, rămân în Chișinău, la cea mai iubită nană din lume. Mi-e mai mult o prietenă, foarte aproape de suflet. Petrecem împreună timpul util și interesant.

Ajung și la câteva magazine, îmi caut cizme de iarnă. Să-mi cumpăr încălțăminte e una dintre cele mai mari plăceri, dar și o provocare serioasă: greu găsesc încălțările pe care mi le doresc și foarte repede vreau altele.

Seara merg la sport. Închid telefonul. La ieșire din sală văd că sora mea Mihăița m-a tot sunat, evident, pentru lucruri de discutat urgent, ca între surori. Îmi duce lipsa. Deși la sfârșit de săptămână împlinește 12 ani, e ca o enciclopedie, le știe pe toate. O poți întreba orice și are totdeauna răspunsul gata, de parcă cunoaște exact ce ai de gând să o întrebi.

Joi

Toate diminețile îmi sunt la fel. Fericite. Calme. Magnifice.

Îmi savurez cafeaua, meditez și încep să mă pregătesc să ies din casă. Azi merg la serviciu și am realizat iar: cu cât sunt mai ocupată, cu atât îmi planific mai bine timpul și reușesc mai multe.

La ASEM orele au ținut-o într-o goană. După acestea mă întâlnesc în oraș cu o colegă care mi-a devenit și prietenă de nădejde.

E o ieșire planificată de două luni (eh, se întâmplă și așa). Toată seara discutăm despre cum ne-am petrecut vara. Ne încărcăm de energie, ne amuzăm și promitem să ne întâlnim mai des.

Acasă ajung obosită. Îmi găsesc sora nerăbdătoare să mă vadă. A reușit să-și facă conștiincios temele pentru școală. Copiii au foarte mult de învățat după ore și unii dintre ei își pierd și interesul pentru carte din cauza aceasta.

Înainte de somn trec prin universul lecturilor. Citesc „Secretele Succesului” de Dale Carnegie. Mă captivează. Și mă gândesc la cât de mult ne caracterizează motivele pentru care dorim să atingem succesul și cât de necesar e să fii atent și responsabil în activitățile desfășurate.

A propos, de responsabilitate, e calitatea de care politicienii noștri habar nu au. În majoritate acționează de parcă ar avea intenția de a submina statul acesta. Au demonstrat clar că nu le pasă nici de țară, nici de cetățeni, doar de buzunare și ambiții, altfel nu am fi ajuns la situația „triumviratului” Timofti-Candu-Brega, vorba lui Ion Sturza.

Voineri

Suntem cu un picior în week-end. Am avut o săptămână reușită.

Îmi mângâie privirea un pisicuț roșcat, care s-a cerut integrat în familia noastră, chiar de când a venit, numai el știe de unde, să locuiască cu noi.

Merg la Filarmonică să cumpăr bilete pentru concertul de binefacere din 29 noiembrie. De cele mai multe ori e atât de simplu să faci un bine. E suficient să vrei. Și la noi uneori se vrea mai greu, din păcate.

Ajung și la bibliotecă după cărți. Îmi place ambianța de acolo și chipurile senine ale cititorilor.

Ies din Academia de Studii Economice și mă îndrept grăbită spre casă. Mai întâi trec pe la bunica, care mă așteaptă cu nerăbdare și mă întâmpină cu dor. Vreau să o ajut, dar nu mă lasă. Ține enorm de mult la mine.

Ajunsă acasă, împreună cu mami reușim să facem o mulțime de lucruri. Mai târziu ies cu fetele în oraș. Ne organizăm, astfel, o seara de relaxare și comunicare activă, bine meritată. Stăm până târziu într-un club cu ambianță plăcută și muzică bună.

Mai vreau. Mai vreau tot ce-i frumos în viața mea!

XS
SM
MD
LG