Linkuri accesibilitate

„Dacă pe pământ există iadul, eu trăiesc în el”


Poster la Groznîi în 2005

Poster la Groznîi în 2005

O anchetă despre situația cecenilor deținuți în închisorile Rusiei.

Așa zisa fază activă a celui de-al doilea război cecen s-a sfârșit în vara anului 2000. În următorii nouă ani, a urmat un proces anevoios de instaurare a controlului rus asupra republicii, care a culminat cu încheierea operațiunilor de luptă împotriva terorismului în Cecenia. Au trecut șase ani și astăzi situația din republică e controlată în întregime de administrația lui Ramzan Kadîrov, susținută de Kremlin.

Chiar și după 15 ani de la conflict, închisorile ruse sunt pline cu mii de ceceni care au fost implicați doar indirect, iar uneori chiar deloc, în confruntarea sângeroasă dintre insurgenții locali și forțele armatei ruse. Condițiile în care trăiesc sunt inumane, sunt torturați și umiliți, iar șansele să fie eliberați sunt minime.

„Dacă pe pământ există iadul, eu trăiesc în el”, a spus un deținut de 47 de ani pe nume Movsar – unul dintre personajele investigației despre situația cecenilor în închisorile din Rusia, realizată de jurnalista Amina Umarova de la biroul georgian al Europei Libere.

„Întâia conversație cu un prizonier cecen a avut loc în 2012”, își amintește autoarea în nota sa introductivă. „Totuși, nu au uitat chiar toți de noi…” i-a spus un deținut dintr-o închisoare din orașul rus Arhanghelsk, din aproprierea cercului polar, care a contactat-o pe Amina Umarova ca să-și spună și el istoria.

Elima este o cecenă care deja de 14 ani încearcă să-l salveze din închisoare pe unicul frate, Adam, condamnat la 18 ani de detenție. „În ziua judecății, în sală au adus ceva strâmb, încovoiat, care se deplasa ciudat cu ajutorul convoiului”, își amintește Elima. „De la strigătul meu paza a înmărmurit la început, iar apoi și-a ridicat armele. Când am realizat că persoana care a fost târâită în sală e fratele meu, creierul și inima mi-au explodat concomitent. Avocatul a luat bani, dar niciodată nu l-a vizitat! Însă fratele meu a fost torturat…”

La Sankt Petersburg...

La Sankt Petersburg...

Elima a povestit istoria lui Adam și jurnalistei ruse de investigație Ana Politkovskaia. Ziarista de la „Novaia Gazeta” intenționa să realizeze un material de amploare despre prizonierii ceceni și să-l prezinte în Europa. Dar asasinarea lui Politkovskaia a pus capăt speranțelor Elimei ca istoria fratelui său să fie cunoscută peste hotare.

Jurnalista Amina Umarova a discutat și cu un ofițer de rang mijlociu care lucrează într-o închisoare unde cecenii sunt torturați. În condiții de anonimat, ofițerul a spus că prin torturile, presiunile psihologice și schingiuirile prizonierilor ceceni, colaboratorii închisorilor își ridicau stima de sine și obțineau locuri mai bune de muncă.

Militarul și-a amintit despre un tânăr student cecen, care a fost reținut fără nici un motiv în timp ce mergea pe o stradă din Moscova. Spune că a fost torturat cu o deosebită cruzime: „Am întrebat băieții de ce l-au schingiuit așa. Mi-au spus că așa era soarta lui și au râs. Se consideră arbitri ai vieții și morții, înțelegeți?!”. Ofițerul a spus că acest sistem s-ar putea prăbuși numai după plecarea președintelui rus Vladimir Putin și dacă militarii vor trași la răspundere.

Unele dintre personajele investigației Aminei Umarova nu mai răspund la sunetele și mesajele jurnalistei. Însă ea spune că nu are de gând să se dea bătută. „Investigația mea nu se oprește aici. E abia începutul”, a concluzionat Amina Umarova.

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG