Linkuri accesibilitate

Un punct de vedere săptămînal în dialog cu istoricul Gheorghe Cojocaru.

Istoricul Gheorghe Cojocaru în discuție cu Vasile Botnaru despre starea de spirit din Moldova, pe fundalul actualei crize politice.

Gheorghe Cojocaru: „La 24 de ani de la disoluția fostei Uniunii Sovietice, 56 la sută din populația actuală a Republicii Moldova, după cum atestă datele unui recent sondaj de opinie, regretă prăbușirea URSS, ceea ce reprezintă, fără îndoială, un semnal extrem de îngrijorător pentru promotorii cursului european de la Chișinău. După cum se vede, nici semnarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană nu a reprezentat, cel puțin, deocamdată, o deschidere de orizont pentru o majoritate a populației, care rămâne în continuare ostateca trecutului sovietic.”

Europa Liberă: Aici, fiți de acord, s-ar cere totuși o precizare cum să citim aceste date. Oamenii aceștia și-ar dori literalmente refacerea URSS, mulți dintre care nici nu mai țin minte cum arată, ori și-ar dori un loc de muncă asigurat, un salariu, niște garanții sociale care să le asigure încrederea în ziua de mâine, chiar cu sacrificarea libertăților pe care au reușit să le guste din plin?

Gheorghe Cojocaru: „Unii și, probabil, nu puțini, s-ar putea să regrete chiar dispariția fostei supraputeri mondiale, însă, mai curând, o mare majoritate a acestor oameni căzuți în prizonieratul unor nostalgii după trecutul sovietic, fără voia lor, ajunși deja la o vârstă destul de înaintată și formând categoriile sociale cele mai vulnerabile, față cu coșmarul vieții de astăzi vor da preferință sistemului social-economic de tip socialist-paternalist. Marea Uniune Sovietică, cu resursele ei imense, a putut juca rolul de stat-paternalist, de stat părinte, oferind un minim existențial pentru câteva sute de milioane de oameni.

Mica Republica Moldova de astăzi, lipsită de resurse și jefuită ca în codru de oricine pune mâna pe putere, nu le poate oferi cetățenilor săi mai nimic. În acest context, atât de crud și inuman, este aproape firesc ca nostalgiile trecutului să alimenteze refuzul prezentului și să întunece viitorul.”

Europa Liberă: Deci, munca sisifică a politicienilor, așa cum o definesc ei, s-ar putea să îi strivească pe pro-occidentali sau pro-europeni, dar și bruma de susținători pe care o mai au. De aici întrebarea sacramentală: mai are Republica Moldova șansă reintrării în lumea contemporană sau este definitiv condamnată la o existență periferică?

Gheorghe Cojocaru: „Orice este posibil, iar starea de fapt surprinsă în datele acestor sondaje, despre care am vorbit, este condiționată de ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi

Cu cât corupția înflorește, cu cât instituțiile statului sunt mai slabe și incompetente...

și este, în mare măsură, o reacție la ceea ce se întâmplă în spațiul politic și administrativ.

Cu cât corupția înflorește, cu cât instituțiile statului sunt mai slabe și incompetente, iar legea este călcată în picioare, cu atât mai probabilă este căderea în captivitatea arbitrariului și degradarea corpului social. Captivă, așa cum este caracterizată în mediile internaționale, Republica Moldova de astăzi nu pare în stare să se smulgă din această menghină a dezmățului fără o implicare directă a instituțiilor partenere occidentale.”

Europa Liberă: Dar o eventuală schimbare de sistem politic sau revenirea la un sistem prezidențial, pentru care pledează o bună parte dintre protestatarii din stradă și unele partide politice, ar da oare șansa procesului de de-captivizare a societății?

Gheorghe Cojocaru: „Teoretic, o asemenea șansă nu poate fi exclusă, oricât de ireală ar părea în acest moment, dar, pe de altă parte, dacă ar fi să dăm, iarăși, crezare sondajelor de opinie, care arată o deplasare masivă a simpatiilor electorale spre zona liderilor cu apucături justițiare, merită să ne întrebăm ce se va întâmpla, când aceștia vor ajunge prin votul direct al cetățenilor în fruntea statului?...”

XS
SM
MD
LG