Linkuri accesibilitate

Presa internațională despre radicalizarea tinerilor musulmani în Europa și rivalități politice pe fundalul tragediei din capitala Franței.


„Bruxelles, placa turnanta a jihadiștilor”, este titlul mare in prima pagina a cotidianului din Bruxelles Le Soir. Le Soir prezintă in detaliu radicalizarea tinerilor musulmani, din cartierele sărace din Bruxelles, precum Molenbeek, si felul in care au ajuns sa se fanatizeze pana sa ajungă la o deriva atat de criminală.

Fostul primar al comunei / cartierului Molenbeek, Philippe Moureaux, este de asemenea citat cu unele remarci care ar putea scandaliza in circumstanțele actuale.

Intr-un discurs la limita populismului, fostul primar, care a dat întotdeauna vina pe statul belgian pentru situația în care se află comunitatea musulmană din Molenbeek, subliniază: — „Ce eșec uriaș al serviciilor de informații.”

La fel, ca discurs provocator, Le Soir publică și un interviu cu Michel Onfray, filosoful și moralistul nr 1 al Franței azi, care în ultima vreme alunecă pe o pantă fără limită a provocării. Cotidianul din Bruxelles Le Soir publică azi un interviu cu el, în contextul atentatelor de la Paris, în care Michel Onfray spune (este și titlul interviului):

— „Franța trebuie să înceteze cu politica sa islamofobă.”



Le Soir îl întreabă dacă nu are impresia că acuză victimele mai degrabă decât făptașii.

Michel Onfray răspunde: — „Trebuie să ieșim din timpul jurnalistic al emoției și să intrăm în timpul lung al reflecției filosofice. Ceea ce s-a petrecut vineri 13 noiembrie este un act de război, dar e un război care a fost declanșat acum un sfert de secol de către clanul Bush și aliații lui prin distrugerea Irakului lui Saddam Hussein.”

Si, Michel Onfray continuă apărând „poporul comunității musulmane planetare”. „Primul agresor e occidentul”, spune Michel Onfray.

Le Soir se concentrează însă asupra cartierului Molenbeek și a felului în care a devenit un focar de radicalizare islamistă, unde în ultimele decenii au locuit mai mulți teroriști, de la asasinii comandantului Massoud din Afganistan, în 2001, la francezul Mehdi Nemmouche, care a ucis patru persoane în muzeul evreiesc din Bruxelles în 2014. Și, tot acolo au locuit unii din teroriștii care au participat la atentatele din Casablanca 2003, Madrid 2004, precum și teroristul care și-a ratat actul în trenul TGV Amsterdam-Paris anul acesta.



Titlu similar, „Bruxelles, placa turnanta a jihadiștilor”, și în La Libre Belgique, cotidianul dreptei catolice din Belgia francofonă, care, la rândul lui, scrie în prima pagină că Molenbeek este acum arătat cu degetul de întreaga planetă.

In Italia, La Repubblica scrie că „semnalele de alarmă au fost ignorate”. Tot La Repubblica detaliază și informațiile poliției, potrivit căreia doi din teroriști, care au dispărut fără să treacă la fapte, se pregăteau să atace Montmartre, in Paris.

La Repubblica, la rândul său, publică un reportaj despre Molenbeek și Bruxelles, sub titlul „Belgistan”, și detaliază, cum o fac de fapt mai multe ziare, ușurința cu care în Belgia, și mai ales în Bruxelles, pot fi achiziționate arme de război, orizontul tinerilor fiind mărginit, cum scrie ziarul italian, de „moschee și droguri”.

La Londra, The Times analizează parcursul radicalizării teroristului deja identificat din sala Bataclan, Omar Mostefai, care a pornit pe calea extremismului după ce a inceput să frecventeze, în apropiere de Chartres, un imam salafist venit din Belgia. O analiză similară în prima pagină din Financial Times sub titlul: — „De la un băiat minunat („great guy”) la un terorist asasin în doar trei ani”.



Extrema dreaptă va profita de asta, Frontul Național va crește în influență, estimează The Times, ca și o întreagă parte a presei străine, de pildă Frankfurter Allgemeine Zeitung.

In sfârșit, pe site-ul grupului de presă american Politico, care a achiziționat recent săptămânalul din Bruxelles European Voice, e analizat felul în care rivalitățile politice interne franceze reîncep să se manifeste pe fundalul exploatării tragediei recente din Paris. Astfel, scrie Politico, atât fostul președinte francez Nicolas Sarkozy, cât și, cum era de așteptat, extrema dreaptă, Frontul Național, au început deja să exploateze ceea ce ei consideră a fi slăbiciunile și tactica președintelui socialist Francois Hollande.

XS
SM
MD
LG