Totul a început în 2011 sau 2010, nu se știe exact când, cu postarea unui videoclip de pe YouTube pe blogul de limbă engleză Dangerous Minds, videoclip însoțit de următoarea explicație: „Mindblowing Psychedelia from Thailand”, ceea ce într-o traducere aproximativă ar însemna „psihedelie din Tailanda care te face praf”.
Videoclipul arată mai mulți muzicieni tailandezi cântând la o adunare într-un sătuc situat la câteva sute de kilometri distanță de capitala Bankok, folosindu-se de un sistem de amplificare artizanal, ceea ce unii pe internet au numit cea mai densă muzică psihedelică de pe pămînt.
Clipul de pe YouTube s-a răspândit rapid în rîndul iubitorilor de muzică din Occident, care s-au întrebat cine e acest grup de săteni tailandezi, numit Kuhn Narin’s Electric Phin Band, ce face o muzică scoasă parcă din arhivele muzicii progresive a anilor 1960-1970, o muzică foarte proaspătă, însă și plină de viață.
La cam o jumătate de an de la apariția clipului, un producător american din Los Angeles numit Josh Marcy s-a folosit de Facebook și de niște interpreți improvizați de la restaurantul său tailandez local pentru a intra în legătură cu trupa de săteni și a le propune o înregistrare de studio.
După o primă reacție reticentă, tailandezii au au acceptat propunerea, Josh Marcy s-a deplasat la ei în Tailanda, și așa a aflat lumea cine sînt acei misterioși muzicieni din obscura postare pe blog de care am amintit la început.
Liderul grupului e ghitaristul Khun Narin, iar componența lui, întotdeauna prin rotație, e alcătuită din muzicieni din mai multe generații, elevi de liceu sau bărbați cam pe la 60-70 de ani.
Ce cântă oamenii ăștia la diverse adunări sătești sună în urechea occidentalului a muzică psihedelică sută la sută, se pare însă că e doar o coincidență, pentru că, așa cum spune un comentariu la postarea clipului de pe YouTube, avem de-a face cu o formă muzicală tradițională tailandeză, cântată la nunți, botezuri și la alte ceremonii rurale din Tailanda.
