Linkuri accesibilitate

Regizoarea Agnieszka Korytkowska-Mazur spune că piesele selectate sunt o expresie a realității poloneze…

Între 1 și 8 noiembrie, la Teatrul Național „Mihai Eminescu” a avut loc săptămâna teatrului polonez. Potrivit organizatorilor, prin acest eveniment cultural au fost consemnați 250 de ani de teatru public în Polonia. Două spectacole din program au fost jucate de actorii Teatrului Național, celelalte trei au fost prezentate de actori polonezi, cu subtitrare în limba română.

Gala dramaturgiei poloneze a fost anticipata în septembrie, cu montarea și prezentarea la Chișinău a spectacolului „Casa de pe graniță”, după piesa dramaturgului polonez Slawomir Mrozek. Anume acest spectacol a deschis mini-maratonul teatral de săptămâna trecută. Regizoarea poloneză Agnieszka Korytkowska-Mazur, spune că piesele selectate sunt o expresie a realității poloneze, cu accent pe vicii sociale, temeri devenite moștenire a națiunii care se confruntă cu provocările prezentului:

„Ceea cu ce am venit acum, aceste spectacole au la bază drame scrise doar pentru teatru sau romane scrie acum doi-trei ani. Spectacolele arată, din diferite puncte de vedere ce se întâmplă în Polonia. În egală măsură încercăm să arătăm ce se petrece în mintea oamenilor care trăiesc în această țară și care se numesc cetățeni europeni. Arătând în acest fel Polonia, cred că scoatem în evidență lucruri specifice și pentru Republica Moldova.”

Ideile transmise prin text, dar și prin jocul actorilor sunt atemporale, remarcă Larisa Turea, secretarul literar al Teatrului Național. Publicul de la Chișinău a avut șansa să vadă o mostră relevantă de teatru modern:

„Shakespeare este o montare așa, mai în glumă mai în serios, un fel de unor negru despre creația lui Shakespeare și cultura de masă de astăzi. Al doilea spectacol - „Aguride” - vorbește despre adolescență, este vorba despre o fetiță dintr-un sat, dintr-un cătun, care este la fel ca și cătunele noastre, deși se află în Polonia, sunt foarte multe lucruri comune.”

Programul teatral a continuat cu piesa „Cherry Docs”, un spectacol care are în prim-plan un avocat evreu, desemnat să-i acorde asistență juridică unei persoane acuzate de crimă, cu profunde convingeri rasiste. Ambele personaje cu atitudini diametral opuse trec printr-o metamorfoză, timp în care spectatorii pot reflecta asupra ideii de toleranță, identitate și înțelegere, îmi spune Iurie Radu, un tânăr actor, atras în sala de teatru de posibilitatea de a învăța de la colegii polonezi:

„Rasismul și temele astea sociale sunt pretutindeni, noi nu facem excepție. Teatrul, înainte de toate, ar trebui să fie ca o oglindă a societății din care oamenii ar trebui să învețe ceva, ori spectacolele astea ale lor sunt o oglindă, e o reflecție dură, dar este o reflecție care ar trebui să fie și o lecție de viață.”

Iată cum tălmăcește jocul actorilor polonezi un alt spectator cu care am discutat după încheierea programului teatral:

„Toate aceste trei spectacole, pot să nu-ți placă ca stil de joc, ca temă, dar ei sunt profesioniști, ceea ce fac duc până la capăt. Polonezii se ocupă acum de educarea poporului lor, eu așa înțeleg acele trei spectacole pe care le-am văzut. Și ei și noi suntem după ani și ani de comunism.”

Pe lângă „Casa de pe Graniță”, actori ai Teatrului Național au jucat și spectacolul „În largul mării”, regizat de Petru Hadârcă. Acesta a prezentat piesa ca pe o satiră cu aluzii politice, o producție de actualitate, inspirată din „furtuni politice și sociale.”

În scurt timp, Teatrului Național „Mihai Eminescu” va merge cu vizita de răspuns în orășelul Bialystok, unde va testa mesajul teatral în fata publicului polonez.

XS
SM
MD
LG