Linkuri accesibilitate

Ala Mîndîcanu: „Atmosfera generală din societatea moldovenească nu este încă una cu adevărat democratică”


Interviul dimineții cu fondatoarea Asociației „Comunitatea moldovenilor din Quebec”.

În această dimineaţă vorbim despre Canada, statul care a trecut recent printr-un scrutin electoral şi a adus mai multe premiere în politica lumii. Cea la care ne referim astăzi este legată de felul cum şi-a format Justin Trudeau, liberalul de 43 de ani venit la putere la Ottawa după zece ani de guvernare conservatoare, cabinetul de miniştri. Din 30 de membri, jumătate sunt femei. Când a fost întrebat de ce paritatea femei-bărbaţi e atât de importantă pentru el, Trudeau a spus: „pentru că suntem în 2015.”

Ala Mîndîcanu, om politic şi jurnalistă de la Chişinău, stabilită din 2008 în Canada, unde a fondat Asociaţia Comunitatea moldovenilor din Quebec, este interlocutoarea noastră matinală.

Ala Mîndîcanu: „Sunt foarte bucuroasă că Justin Trudeau și-a realizat promisiunea electorală. Astfel de promisiuni fac mulți politicieni, dar din păcate după ce ajung în Parlament uită să și le realizeze. Iată că pentru prima dată, în Canada, Guvernul va fi într-o componență bărbați/femei 50 la 50.

Suntem foarte bucuroși și ne dăm seama că Justin Trudeau, făcând parte dintr-o generație nouă, dintr-o generație tânără (el are 43 de ani) are și o viziune modernă asupra lumii, nu mai împărtășește concepția patriarhală că bărbatul este capul tuturor, iar femeia trebuie să stea la bucătărie. Mai ales că datele statistice din întreaga lume, nu doar din Canada, demonstrează că femeile la capitolul educație, studii superioare, calificare profesională nu cedează deloc în fața bărbaților. Eu sunt foarte mulțumită de această realizare și sunt convinsă că rezultatele Guvernului Trudeau vor fi frumoase și datorită participării femeilor și a contribuțiilor lor la dezvoltarea Canadei.”

Europa Liberă: Trudeau a fost ales pentru asta în mod special, nu doar pentru asta sau cât la sută din preferințele publicului constituie anume această promisiune?

Ala Mîndîcanu: „Eu nu cred că el a fost ales anume pentru aceasta, pentru că egalitatea de gen, ca și drepturile persoanelor de vârsta a treia, sau a tinerilor și toate celelalte nu constituie punctul cheie în preferințele electoratului. Cred că lumea a dorit o schimbare. Fostul prim-ministru Stephen Harper a fost și el un premier onorabil, însuși Justin Trudeau a găsit cuvinte frumoase despre predecesorul său, lucru care nu prea se întâmplă la noi… Toată lumea își face datoria cum poate, dar Justin Trudeau deja reprezintă o schimbare pentru lume.

Lumea dorește să mai vadă și altceva după două termene de activitate ca prim ministru într-un Guvern conservator. Deci, Justin Trudeau în cazul de față este simbolul schimbării. Şi iată că această componență a Guvernului constituie o dovadă a acestei schimbări nu doar în vorbe, ci și în fapte, lucru pe care îl salută toată lumea democratică.”

Europa Liberă: Trudeau nu se teme de migranți. Canada la fel este cunoscută pentru faptul că acceptă, invită migranți care să se integreze rapid… Acum, când Europa este lovită de criza refugiaților, Canada ar putea să ofere un exemplu de asimilare civilizată și productivă a refugiaților?

Ala Mîndîcanu: „Cred că da. Canada este un stat al imigranților. În principiu Statele Unite și Canada au devenit ceea ce au devenit datorită celor care au venit din Europa. Canada are astăzi 32 milioane de locuitori şi un spațiu care este enorm și reprezintă un spațiu foarte promițător pentru foarte multă lume. Canada are nevoie de brațe de muncă. Este singurul stat din lume care, aș putea să zic, are o politică de migrație atât de bine calculată, atât de chibzuită și organizată. Pentru că procesul de migrație în Canada nu este simplu, nu vine oricine și oricum şi practic nu există imigrație ilegală, poate doar un procent foarte mic. Statul știe pe cine invită și știe pe cine să conteze.

Canada are nevoie de brațe de muncă pentru a se dezvolta, pentru a nu admite îmbătrânirea populației și pentru a asigura o dinamică pozitivă economică. Eu cred că Canada se va descurca și în aceste clipe ale fluxului de migranți din Orientul Mijlociu. O să fie asigurată o procedură foarte clară, simplă de acceptare a imigranților din Siria, pentru că s-a anunțat deja 10 mii de imigranți din Siria vor fi acceptați. Eu vă asigur că ei vor fi controlați, li se vor oferi condiții normale, nu va trebuie să stea pe contul statului și pe contul contribuabililor canadieni, ci vor avea condiții normale de muncă și se vor bucura de zile liniștite și de stabilitate - sunt încrezătoare în acest lucru. Și poate Europa ar putea să ia exemplu de la Canada în acest sens.”

Europa Liberă: Să ne întoarcem la subiectul egalității genurilor. Dvs. aveți în spate experiență de parlamentar, de activistă care ați pledat această cauză de egalitate de genuri. De ce, totuși, în Republica Moldova, după multe promisiuni, după angajamente în fața creditorilor occidentali bărbații nu acceptă alături femei prea multe nici în Parlament, nici în Guvern, dar nici în administrația locală?

Ala Mîndîcanu: „Eu cred că noi trebuie să discutăm aici despre trei aspecte ale acestei probleme. Primul aspect ar fi mentalitatea femeilor însele. Nici femeile nu prea cred în propriile forțe și nu sunt educate în familiile tradiționale moldovenești în spiritul de „self instinct”, adică respect pentru propria persoană, pentru propriile capacități.

Educația în familia tradițională moldovenească este încă una foarte patriarhală, adică băiatul este trimis să se joacă cu mașinuțele și face niște treburi gospodărești de un fel, iar fata este trimisă la bucătărie și este crescută în spiritul de servitoare pentru bărbați. Și de acest lucru sigur că se fac vinovate și mamele, femeile care își educă copii în mod diferit.

Al doilea aspect este educația bărbaților care vine pe de o parte din partea mamelor, pe de altă parte de la confortul lor - ei se simt mai bine atunci când femeile le servesc cafeaua, le pun masa, le strâng, ei nu concep femeia ca pe un partener egal, din păcate.

Al treilea aspect este atmosfera generală din societate care încă nu a ajuns să fie una cu adevărat democratică. De ce? Vă explic. Atunci când vorbim de discriminare într-o societate modernă, ne referim și la discriminarea față de femei, discriminarea față de persoanele de vârsta a treia, de tineri, de persoane cu dezabilități sau cu nevoi speciale…

Deci însăși societatea nu este pregătită să ofere ceva cuiva. Acest lucru îl observați și dacă vorbim despre problemele orbilor din Republica Moldova, despre problemele persoanelor cu handicap fizic, despre problemele persoanelor cu nevoi speciale, cu handicap mintal ș.a.m.d. Ei nu există în societate, ei nu se văd. Pentru ei societatea nu face nimic. Nici măcar pentru accesibilitatea universală, lucru pe care eu îl văd peste tot la Montreal. Aici astăzi nu se construiește nicio clădire care să nu prevadă această accesibilitate universală, adică orice persoană - bătrân, copil, persoană în cărucior, persoană cu dezabilități de orice gen - nu trebuie să fie limitată în accesul în orice clădire de stat, în orice cinematograf, în orice teatru. Dar în Moldova companiile de construcție nu construiesc casele sub acest aspect și nici nu le cere nimeni, nici măcar Primăria.”

Europa Liberă: Acolo, în Canada, unde vă aflați Dvs. cea mai mare parte a timpului, lucrurile stau înțeleg altfel. Dar costă asta bani foarte mulți sau totuși e vorba de o cultură, de voință, de priorități?

Ala Mîndîcanu: „Aici sunt toate împreună. Canada nu are mai multe convenții internaționale și legi în domeniul egalității de gen sau nondiscriminării decât le are Republica Moldova și nu cheltuie foarte mulți bani pe tema asta. Totuși, trebuie să existe o legislație, un mecanism de realizare și un buget național, plus sancțiuni pentru neîndeplinirea legii.”

Europa Liberă: Dar la modul practic, dna Mîndîcanu, troleibuzele care trebuie să stea în stație de două ori mai mult ca să urce un om în scaun cu rotile ar însemna niște cheltuieli și de multe ori administrațiile se ascund după lipsa de fonduri?

Ala Mîndîcanu: „Vreau să vă spun că în Canada această problemă este rezolvată astfel: toate troleibuzele sunt utilate cu pante speciale și durează exact trei minute ca să intre o persoană cu cărucior. Nu trebuie să-l ia nimeni în brațe, să-l ridice. Prin apăsarea unui buton partea din interior a intrării în transport se coboară, iese o pantă, omul urcă și, gata, s-a închis și totul e ok. Deci, e nevoie de troleibuze specializate, nu de astea care sunt astăzi la Chișinău, incomode de altfel și pentru oameni sănătoși. Chestia asta va veni cu timpul și lucrul acesta bineînțeles depinde de mentalitatea generală a societății.

În Canada există și sistem de comandă de autobuze specializate pentru persoanele care au nevoie de această chestie, pentru persoane care sunt în vârstă, care sunt pur și simplu bătrâne și pentru persoane care au un anumit handicap. Ele au abonamente și plătesc acest drum, deci nu este gratis, ci este un întreg serviciu. Şi astea sunt proiecte care sunt înaintate de anumite ministere şi participă asociațiile, câștigă proiectele și, iată, aceste autobuze sunt gestionate de voluntari până la urmă… cei care fac listele, cei care înregistrează.”

Europa Liberă: Ce avantaje le oferă statul acestor voluntari?

Ala Mîndîcanu: „Nu există avantaje în mod special, dar ei primesc la urmă un certificat. Voluntarul vine când poate, la ore anumite, iar la sfârșit primește un certificat care îl ajută să se aranjeze la lucru. Participarea la activități de voluntariat este foarte mult respectată în Canada și toată lumea, inclusiv la noi la Asociație, vin tineri care sunt studenți sau care fac stagiare și ei vin la noi și vor să facă stagiare și participă pentru a avea acest certificat de voluntariat care este foarte mult apreciat la aranjarea în câmpul muncii. Și dacă vin trei persoane, dintre care doar unul are acest certificat de voluntar, acesta este ales.”

Europa Liberă: Dacă revenim la problema egalității, Canada este astăzi o țară prietenoasă pentru femei, pentru oameni cu nevoi speciale, adică chiar este această ţară altfel decât lumea înrăită de pe aici?

Ala Mîndîcanu: „De când sunt eu în Canad, a existat întotdeauna acest sentiment de demnitate. Dar știți care este problema? Omul, femeia însăși trebuie să-și cunoască drepturile. Când eram încă în Parlamentul de la Chişinău, am optat pentru un articol, pe atunci era numărul 175 din Codul Penal, un articol care condamnă discriminarea la angajarea în câmpul muncii pe baze de gen. În cazul în care angajatorii zic că nu te angajează pentru că ești femeie, ei pot fi condamnați până la trei ani de închisoare. Și ori de câte ori eu m-am interesat, inclusiv acum când am fost în Moldova, nu există nici un caz când vreo femeie s-ar fi adresat în instanță plângându-se și utilizând acest articol.

Lumea nu-și cunoaște drepturile și tolerează această discriminare. Persoana însăși sau nu este informată, sau consideră că „capul plecat sabia nu-l taie”. Oamenii noștri nu știu să-și ceară drepturile, să le revendice sau cel puțin să-și spună cuvântul de dezacord atunci când sunt tratați în

Numai prin faptul că noi ne denumim stat democratic încă nu devenim stat democratic....

contradicție cu legea. Sau nu-și cunosc drepturile, sau nu vor să lupte pentru propriile drepturi. Și această relație de sus în jos, de piramidă, cum a fost pe timpul sovieticilor și al comuniștilor, exact așa se întâmplă și acum.

Numai prin faptul că noi ne denumim stat democratic încă nu devenim stat democratic. Cum spune vorba orientală „dacă spui halva, în gură dulce nu se face”. Putem spune „democrație”, dar esența nu constă în a te numi democrație. Esența e în a promova principiile democratice în fiecare caz aparte și fiecare cetățean trebuie să fie un democrat convins, instruit și activ pentru ca să construim un alt stat. Până atunci rămâne spusa lui Cernomîrdin: „Orice partid ați face, tot PCUS o să construiți”. Din păcate.”

Europa Liberă: Deci, acum când Moldova este în căutarea premier ministrului, poate îl ia cu împrumut un pic pe dl Trudeau?

Ala Mîndîcanu: „Poate să îl ia cu împrumut. Eu sunt convinsă că un prim ministru de unul singur nu poate să aibă succes dacă nu are în jurul său o echipă. Și sigur că o echipă din 16 ministere, câte avem acum, dacă ar fi formate din opt femei și opt bărbați, am avea o șansă să realizăm ceea ce ne-am propus pe acest parcurs european. Și în același timp, sper că aceste opt femei să se găsească și să dorească să participe atunci când li se propune, iar propunerea să vină la cele mai bune și cele mai calificate.

Eu, personal, aș avea opt femei pe care aș putea să vi le numesc, așa, dintr-o ochire, poate nu în clipa asta, dar în principiu am putea să le găsim ca să le propunem pentru diferite ministere. Pentru că vă asigur că avem suficiente, dar ele fie că nu vor, fie că nu sunt lăsate, fie că nu au încredere în propriile forțe. Și aici trebuie să fie un prim ministru ca Trudeau, ca să dorească schimbarea cu adevărat.”

Europa Liberă: Și femei propuse nu doar la cultură și educație, cum de regulă se procedează.

Ala Mîndîcanu: „Bineînțeles. Eu m-am uitat acum chiar și în acest Guvern pe care l-a propus Trudeau. Femeile au ministere destul de grele, destul de serioase, nu doar cele umanitare cum le spunem noi. Așa că, dacă s-ar dori un concurs la tema asta, să se propună un Guvern de femei, eu vă asigur că populația ar participa cu plăcere. Mai ales că avem și femei tinere foarte bine instruite și aici vă asigur că și în diasporă s-ar găsi suficienți candidați.

Din păcate la noi încă nu s-a ajuns să se facă așa ca în Lituania, când s-a invitat un președinte de țară din diasporă. Încă nu s-au făcut aceste lucruri, încă nu s-a ajuns acolo. Dacă vin din diasporă, vin așa, pe algoritm de partide, la cel mult un post de vice ministru, ca să fie acolo doar ca un punct ochit-punct lovit, dar nu pentru a schimba lucrurile, din păcate.”

Europa Liberă: Dar cine știe, poate chiar asta e soluția adevărată de ieșire din criză?

Ala Mîndîcanu: „Exact. De ce ar fi buni cei din diasporă? Pentru că nu sunt implicați în aceste scheme. Deși e adevărat că lumea se corupe foarte ușor. Și totuși dacă faci o echipă bună, puternică și îi dai mână liberă și îi spui ce aștepți de la ea, și o lași măcar jumătate de an să realizeze planurile vă asigur că ar fi un efect extraordinar. Şi în educație, și în cultură, și în transport, și în economie, și în armată, și peste tot.”

XS
SM
MD
LG