Linkuri accesibilitate

Punct și de la capăt la Europa Liberă cu Petru Macovei și Dumitru Ciorici.

Într-o societate care orbecăiește presa poate avea rolul de călăuză, dacă societatea de bună seamă ar simți nevoia să caute luminița de la capătul tunelului. Oamenii care ascultă radioul, se uită la televizor, cumpără ziare sau, mai nou, navighează pe internet, ar trebui să îi atribuie acest rol și să revendice responsabilități pe măsură. Altfel zis, presa nu se poate comporta ca o veritabilă putere în stat, a patra la număr, dacă societatea nu are nevoie de așa ceva, mai cu seamă oamenii care constituie celelalte trei puteri sau cochetează cu ele.

Despre aceasta vom discuta noi astăzi cu musafirii mei. Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află directorul executiv al Asociației Presei Independente Petru Macovei și Dumitru Ciorici, cofondatorul și redactorul-șef al portalului de știri Agora.

Europa Liberă: Recent a fost un prim-for al presei în care jurnaliştii, managerii, patronii de presă, dar şi unii politicieni au încercat să elaboreze recomandări pentru politicieni, pentru legislatori, care s-ar constitui într-o foaie de parcurs, noţiune la modă, ce ar facilita dezvoltarea presei pe o direcţie dorită în primul rând de jurnalişti sau, dimpotrivă, în primul rând de dumneavoastră, repet, consumatorii. Petru Macovei, spuneţi-mi, vă rog, dacă nu cumva discuţiile acestea ar semăna cu o situaţie greu de imaginat, când doctorii ar discuta cu pacienţii ce tratamente sunt mai eficiente?

Petru Macovei: „Nu aş face comparaţia aceasta. Mai curând ar semăna, dacă să mergem pe terminologia utilizată de dumneavoastră, cu o discuţie între medici: ce ar trebui, cum ar trebui să se dezvolte medicina. Da, i-am invitat şi pe unii politicieni, dar nu atât pentru a discuta cu ei, ci pentru a le semnala nişte probleme care rămân valabile, din păcate, sunt probleme cu „barbă”. Am sperat foarte mult că puterea de după 2009 le va soluţiona. Ei au mimat o perioadă destul de lungă de timp soluţionarea acestor probleme, însă nicio reformă nu a fost dusă până la capăt.”

Europa Liberă: Să le trecem în revistă.

Petru Macovei: „Eu cred că exact suntem în perioada când foarte mulţi dintre consumatorii de presă îşi pot da seama cu ochiul neînarmat, fără a fi specialişti, jurnalişti cu diplomă sau experţi media, că există o problemă gravă în mass-media din Moldova şi aceasta este manipularea informaţiei. Criza politică pe care o parcurgem acum este ca o hârtie de turnesol, care a scos la suprafaţă problemele grave, existente în breaslă. Parte a instituţiilor mass-media s-au făcut că plouă şi au făcut nişte realităţi paralele, au încercat să inventeze nişte evenimente care în realitate nu s-au întâmplat. De exemplu, în piaţă oamenii cereau una, ei în studiourile de televiziune discutau despre cu totul altceva, abordau problema printr-un unghi de vedere care să fie favorabil patronului de media sau partidului pe care îl susţin. Şi situaţia aceasta cu căderea guvernului şi cu tot ce s-a întâmplat înainte de acest lucru tocmai a oferit publicului nostru o dovadă a faptului că mass-media din Republica Moldova este controlată politic foarte mult. Şi aceasta este principala problemă de la care se trag toate celelalte.”

Europa Liberă: Manipularea este un lucru mai sofisticat. Dar ştim că presa uneori chiar dezinformează. Exemple avem şi în afară, dar şi în interior.

Petru Macovei: „Mai multe în afară decât în interior. Pentru că în Moldova ceea ce se întâmplă este mai mult distorsionarea realităţii decât dezinformare, adică nu se spun minciuni chiar aşa, pe şleau, ci oamenii interpretează ceea ce se întâmplă prin prisma pe care le-a spus-o patronul. Şi aceasta se întâmplă cu foarte multe dintre instituţiile mass-media controlate, repet, politic. Iar cele care prezintă diferite puncte de vedere absolut echidistant, obiectiv, fără a da multe opinii, ci fapte, sunt destul de puţine. Am impresia că, în loc să crească numărul acestora, ele, dimpotrivă, devin mai puţine ca număr. Şi aceasta este grav.”

Europa Liberă: Până să trecem mai departe pe listă, Dumitru, dumneavoastră sunteţi, prin definiţie, o agenţie de ştiri online, care nu aveţi cum să manipulaţi, dumneavoastră operaţi doar cu informaţiile. Adică prin natura instituţiei de presă sunteţi obligaţi să fiţi echidistanţi, să nu dezinformaţi sau să manipulaţi.

Dumitru Ciorici: „În formă teoretică, da. Şi în ceea ce ne vizează pe noi, da, suntem o agenţie echidistantă. Însă a face şi a produce conţinut online, a face ştiri online aceasta nu înseamnă că ştirile nu pot fi făcute manipulativ sau distorsionate. Din contra, internetul oferă o gamă largă de opţiuni prin care producătorul de conţinut poate sugera manipularea. Pentru că spre deosebire de celelalte medii – televiziunea, radioul sau presa tipărită – pe internet ai posibilitatea să combini tot setul de elemente pentru a transmite ceea ce vrei tu publicului, ai şi partea de video, ai şi partea de text, şi poţi transmite şi semnal audio. Partea bună în online este că acest domeniu nu este reglementat şi nu ai nevoie de o licenţă, cum este în televiziune.”

Europa Liberă: Dar băţul e cu două capete. Libertatea aceasta le dă unora supralibertate şi ei nu mai au norme deontologice.

Dumitru Ciorici: „Exact. Aşa cum nu există norme deontologice în televiziune, aşa nu există nici în online. Însă în online nu există acea concentrare de mass-media, aşa cum se întâmplă în televiziune şi în radio. În online cine vrea deschide un site şi produce ştiri.”

Europa Liberă: Sau deschide o emisiune. Cunoaştem, un coleg de-al nostru plecat în Canada şi-a deschis pe cotizaţii plătite de aici sau din toată lumea emisiune, spune ce vrea, în limbajul care vrea şi depinde doar de cei care îl accesează, îi pun like-uri. Ajungem aici iată la fenomenul acesta al libertăţii pe online, care face concurenţă şi poate diluează normele deontologice. Cei care se ţin de norme devin anacronici, demodaţi, pentru că lumea se uită pe online la filmuleţe dezlegate, dezblehuiete, muşcă titluri de senzaţional: „Cutărică a divorţat”.

Petru Macovei: „Nu sunt de acord cu dumneavoastră. Europa Liberă nu a devenit demodată.”

Europa Liberă: Eu vă provoc.

Petru Macovei: „Şi are un set de deontologie pe care nu o au foarte multe alte instituţii media.”

Europa Liberă: Nu abdicăm de la ele în niciun fel.

Petru Macovei: Agora nu a deveni demodată şi alte instituţii media. Puţine la număr, este adevărat. Şi aceasta se întâmplă tocmai pentru faptul că în această luptă pe care o duc politicienii, ei utilizează pe larg instrumentele mediatice pe care le deţin în proprietate. Şi da, Dumitru spunea acum că în online nu este acea concentrare media. În acelaşi timp, în online tot mai multe site-uri partizane politic apar, care urmăresc efectiv scopul de discreditare a oponenţilor politici de o parte sau de alta. În audiovizual, a propos, există codul de conduită al radiodifuzorilor, care este obligatoriu, adoptat prin decizia CCA. Din păcate, puţini se mai uită la litera acestui cod de conduită, în special în momentele de criză, aşa cum suntem şi în acest moment. Din punctul meu de vedere, în online din Republica Moldova există şi instituţii de presă online sănătoase, în sensul deontologic al acestui cuvânt, dar există şi foarte mult gunoi mediatic. Acest gunoi trebuie cumva eliminat, în sensul în care publicul ar trebui să înceteze să mai gireze. Spuneaţi de un coleg care e plecat în Canada şi şi-a făcut o emisiune pe internet, din cotizaţii. Tocmai pentru faptul că omul primeşte cotizaţii de la consumatori, el are grijă ca să le ofere oamenilor informaţii de calitate, într-un fel, să răspundă necesităţilor.”

Vasile Botnaru

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Sau dimpotrivă, să placă, domnule Macovei. Şi aici ajung exact la problema aceasta, dacă nu cumva există un cerc vicios. După ce televiziunile, mass-media de cancan au drogat, daţi-mi voie să folosesc acest cuvânt, publicul, l-au obişnuit cu un fel de yellow press, cum se spune în Occident, presă de senzaţie, şi după aceasta îi dai tot presă de aceasta şi tot te ascunzi după cererea aceasta şi spui: „Dar altceva nu vrea. Nu vrea emisiuni cu muzică clasică” şi nu mai ieşi din aceasta, şi câştigi doar din aceasta. Cum ieşi din cercul acesta vicios? Cum să nu moară televiziunea publică în condiţiile acestea?

Petru Macovei: „Este adevărat, e un cerc vicios. Pentru că unele televiziuni au educat în sensul acesta telespectatorul, oferindu-i ştiri cu sânge, cu bârfe, cu tot felul de alte ciudăţenii de felul acesta, pentru ca ulterior să spună că ştirea „X”,

La noi, din păcate, oamenii au fost „corupţi” de către instituţiile media care i-au învăţat să consume un anume tip de ştire. Și atunci ei nu înţeleg că, de fapt, o ştire clasică ar trebui să răspundă nu doar la nişte întrebări, dar trebuie să prezinte şi puncte de vedere diferite.

despre un accident sau despre o grozăvie de crimă, a fost cea mai vizualizată în săptămâna aceasta, în luna precedentă. În acelaşi timp, eu cred că trebuie să existe programe, pe care ar trebui să le dezvolte şi ONG-urile, şi instituţiile mass-media, deontologice, de educare a cetăţeanului. Pentru că în străinătate, şi când zic străinătate mă refer nu la Rusia, dar mă refer la Europa şi parţial şi la Statele Unite ale Americii, oamenii, prin diversitatea instituţiilor media care le este la dispoziţie, au învăţat în timp să se documenteze din mai multe surse. La noi, din păcate, oamenii au fost „corupţi” de către instituţiile media care i-au învăţat să consume un anume tip de ştire. Și atunci ei nu înţeleg că, de fapt, o ştire clasică ar trebui să răspundă nu doar la nişte întrebări, dar trebuie să prezinte şi puncte de vedere diferite. Ar trebui să existe cât mai multe programe de educaţie mediatică.”

Europa Liberă: Dacă oamenii au spirit critic. Dumitru, dumneavoastră, tehnologic, sunteţi construit aşa încât puteţi în orice secundă să ştiţi dacă aveţi priză la vizitatori, la cititori sau nu. Ce ştiri, de fapt, se consumă, care sunt consumate? Dumneavoastră măcar aţi rupt cercul acesta vicios?

Dumitru Ciorici: „Eu aş vrea să introduc un element nou în discuţie în ce priveşte online. Site-urile de ştiri depind foarte mult sau în mare măsură de publicitate, de comanditarii de publicitate. Şi companiile care vor să plaseze publicitate nu se vor asocia niciodată sau în foarte puţine cazuri cu site-urile de cancan. Astfel că cei care vor să facă conţinut de calitate au un plus aici. De ce? Pentru că în timp îşi vor câştiga o clientelă fidelă din partea companiilor care vor să se asocieze cu un nume credibil pe piaţă. Cât priveşte cercul vicios, este greu să spunem care va fi formula de dezvoltare pe viitor. Ceea ce remarcăm însă este că, da, sunt acele ştiri un pic mai de senzaţie, care atrag multă audienţă. Însă la fel de mult atrag şi ştirile făcute foarte bine, ştirile făcute calitativ. Deja este demonstrat prin statisticile pe care le avem că ştirile, conţinutul, secvenţele video cu mai multe surse, cu mai multe opinii, bine documentate atrag o audienţă mare. Nu trebuie decât să avem răbdare şi publicul să se educe prin aceste exemple. Și prin susţinerea companiilor sau prin bugetele acordate de companiile publicitare, presa de calitate să crească în ochii oamenilor.”

Petru Macovei: „Şi eu, a propos, vreau să vă dau un exemplu. Publicul din Republica Moldova creşte în sensul în care are tot mai multe pretenţii faţă de calitatea produsului jurnalistic. Dacă vă aduceţi aminte scandalul mediatic, absolut nondeontologic, la un post de televiziune, despre o profesoară şi imixtiunea în viaţa ei intimă, foarte mulţi oameni din Republica Moldova şi nu doar jurnalişti, dar şi activişti civici, dar şi simpli consumatori s-au revoltat şi au cerut ca asemenea materiale să fie excluse. Şi eu sunt sigur că acesta a fost doar un prim semnal. În ce îi priveşte pe politicieni, aici şi noi, jurnaliştii, avem cu totul alte criterii, atunci când îi vizăm în materiale. Dar în ce priveşte materialele de informare despre persoanele care nu sunt demnitari sau funcţionari publici, aici există o tot mai mare înţelegere. Sigur că avem încă mult de lucru, dar există o mai mare înţelegere din partea publicului că există nişte limite pe care jurnaliştii nu ar trebui să le treacă.”

Europa Liberă: Sau un alt exemplu. Tot mai mulţi oameni înţeleg deja că atunci când facem reportaje copiii trebuie protejaţi, nu se filmează fără voia maturilor, feţele trebuie să fie blurate, ceea ce era incredibil.

Petru Macovei: „Exact. Şi din punctul acesta de vedere ne europenizăm. Pentru că s-au făcut şi diferite campanii, şi s-a adoptat şi o lege privind protecţia copiilor de impactul negativ al informaţiei. Oamenii înţeleg, poate, este adevărat nu cu viteza pe care ne-am dori-o, nu peste noapte, dar în timp lucrurile se vor aşeza, este loc de deontologie şi de autoreglementare în mass-media.”

Europa Liberă: O primă concluzie: totuşi, publicul consumator de presă ne ajută să ne profesionalizăm sau să rămânem conservatori, să nu ne dăm pe valul modernităţii. Voiam totuşi să revin la o chestiune care ar fi de discutat în faţa consumatorilor de presă. Şi dumneata, şi eu, predăm la facultatea de jurnalism, la şcoala de jurnalism şi, când vine vorba despre operativitate şi calitate, am un răspuns care îi dezarmează pe studenţi, eu le cer să fie şi operativi, şi buni, şi exhaustivi. Dumitru a pornit discuţia despre produsul online, care este gustat şi apreciat, atunci când este şi operativ, că nu poţi să întârzii, şi exhaustiv, şi, mai ales, completat în dezvoltare, până la finalul zilei să ai toate detaliile necesare.”

Dumitru Ciorici: „Împachetat bine şi chiar şi rapid, şi onest. Încep să conteze ştirile făcute onest.”

Europa Liberă: Adică, până la urmă, am putea noi, jurnaliştii, să sperăm, să ne debarasăm de cordonul ombilical, de dependenţa de patron politician, ca să avem un public fidel, ca să avem un public exigent, care deja înţelege ce înseamnă presă bună?

Petru Macovei: „Într-o perspectivă îndelungată cred că da. La nivelul de concentrare pe piaţa media existentă în Republica Moldova şi nu doar în ceea ce priveşte radiodifuzorii, dar şi piaţa publicităţii de care sunt absolut direct dependente instituţiile mass-media, până nu se va soluţiona această problemă, prin reforme împotriva cărora sunt sigur că patronii celor mai importante televiziuni şi directorii agenţiilor de publicitate, care vor fi vizate, se vor pronunţa, până nu se va tăia acest lucru şi nu se va reveni la normalitate, în sensul în care legislaţia să ofere condiţii egale. Pentru că toată lumea şi la forumul mass-media aceasta a solicitat – concurenţă loială, condiţii egale, pentru toţi, nu legi adoptate în condiţii lobbiste pentru cineva, că este patron politic sau preşedinte, sau vicepreşedinte de partid, ci toţi actorii mediatici de pe piaţă să poată avea acces la banii din publicitate, în funcţie de ratingul pe care îl au, iar măsurătorile să fie făcute de companii în care toată lumea sau cel mai mulţi oameni au încredere.”

Europa Liberă: Să ne întoarcem la dependenţă sau la apartenenţă. Nu ar fi o problemă dacă patronii, beneficiarii finali ar fi anunţaţi public. Dar ei rămân în umbră, ei trag sforile şi în realitate spun că nici usturoi nu au mâncat şi nici gura nu le pute, pardon pentru această expresie, europenii, experţii care tot vin şi recomandă politicienilor să grăbească procesul de transparentizare a apartenenţei? De ce?

Petru Macovei: „Europenii au mers mult mai departe. Pentru că noi tot ne cramponăm de această transparenţă a proprietăţii. Şi de câţiva ani buni tot discutăm, în sfârşit legea, a fost adoptată, a intrat în vigoare pe 1 noiembrie. Urmează ca până la 10 sau 15 noiembrie proprietarii să-şi prezinte aceste declaraţii din care vom afla în curând că televiziunea Prime aparţine lui Plahotniuc sau TV7 aparţine lui Lucinschi, lucru pe care noi îl cunoaştem şi până acum. Dar spuneam că europenii au mers mult mai departe. Ştiu că se elaborează acum nişte recomandări la nivelul Parlamentului European, ca proprietarii de media să prezinte documente din care să rezulte din care surse vin investiţiile pe care ei le fac în media. Și în Republica Moldova unii patroni de media sunt acuzaţi prin investigaţii jurnalistice că ar participa la vânzări de armament sau chiar şi de droguri. Și atunci investiţiile în media trebuie să fie curate.”

Europa Liberă: Adică din cauza aceasta nu-şi declară proprietăţile patronii de canale de televiziune?

Petru Macovei: „Nu neapărat. Nu-şi declară pentru că vor în continuare să se ocupe de ceea ce s-au ocupat până acuma, să manipuleze opinia publică pentru a utiliza consumatorii de media pe post de carne de tun, atunci când au nevoie.”

Europa Liberă: Să vorbim despre un exemplu pe care l-am avut. A fost canalul NIT, care era pe faţă părtaşul comuniştilor, îi sprijinea, comuniştii şi-l asumau, spuneau: „Aceasta e portavocea noastră”. Era cel puţin onest, chiar dacă nu plăcea multora. Acum se dă presa, parte din ea, drept independentă, în realitate este portavoce. Cum poţi să-i obligi pe proprietari, pe managerii acestor canale să iasă cu flamura în mână și să spun: „Da, noi pledăm cauza aceasta. Suntem de o anumită culoare”?

Petru Macovei: „Poţi să-i obligi prin lege. Şi legea îi obligă cel puţin să-şi declare că ei sunt proprietarul. Şi atunci omul când va privi postul de televiziune „X” sau „Y”, cel care va avea capacitatea să facă lucrul acesta, va lua în calcul şi faptul că televiziunea este a lui Plahotniuc, a lui Filat, a lui Botnaru sau a lui Macovei.”

Europa Liberă: Eu încă nu am televiziune.

Petru Macovei: „Eu la fel. Dar ca exemplu. Pe de altă parte, există legislaţie. Şi legislaţie audiovizuală există în foarte multe ţări ale lumii. Posturilor audiovizuale care utilizează până la urmă un patrimoniu public li se oferă nişte licenţe, nişte frecvenţe. Statul Republica Moldova sau alt stat le oferă în cesiune acest lucru şi au anumite obligaţii. Sigur că instituţiile mass-media private pot fi portavoce a unei cauze, lucrul acesta se întâmplă în toată lumea, însă în acelaşi timp informaţia, faptele trebuie prezentate aşa cum sunt ele, nu distorsionate, nu manipulate, aşa cum se întâmplă în acest moment în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Nu toată lumea îşi poate permite luxul să fie independentă şi echidistantă ca presa cunoscută, BBC, de exemplu, sau Europa Liberă, mulţi sunt nevoiţi să accepte nişte dependenţe. Dumitru, dumneata ai suficienţi colegi care sunt angajaţi în instituţii de felul acesta. E mai rentabil să fii independent? Sau este oare rentabil să fii independent, echidistant? Sau totuşi este mai rentabil să te angajezi, să stai, bine mersi, în buzunarul cuiva, să-ţi iei salariu, să cânţi ceea ce spune patronul?

Dumitru Ciorici: „Peştele de la cap se strică. Depinde de patron. Dacă patronul vrea să se afilieze politic, să se murdărească, să nu fie credibil, da, el va merge şi va căuta protecţie politică în unele cercuri. În cazul nostru întotdeauna am mizat pe credibilitate şi echidistanţă. De ce? Pentru că pe termen lung s-a dovedit a fi o strategie corectă.”

Europa Liberă: Şi e mai rentabil, vorbind în termeni financiari? E mai rentabil să fii onest şi deontologic?

Dumitru Ciorici: „Din punctul meu de vedere, care este subiectiv, da, este mai rentabil. De ce? Pentru că sursele de publicitate vin din toate părţile, vin de la diferite companii care au anumite tangenţe politice, chiar şi companii din business, au anumite tangenţe politice. Deci, vin şi dintr-o tabără, şi din alta. Şi atunci când eşti o instituţie credibilă, mai ai acces şi la granturi externe mult mai uşor, ceea ce s-a întâmplat şi în cazul nostru. Solicitările noastre în mare parte au primit acceptul donatorilor. Şi pe lângă aceasta, nu am depins de cineva, am implementat tehnologiile moderne, am încercat să fim la maximum eficienţi. Și s-a dovedit a fi o formulă bună, din punctul meu de vedere.”

Europa Liberă: Petru, pe calea aceasta poate merge televiziunea publică ca să fie rentabilă, echidistantă, să nu depindă?

Petru Macovei: „Televiziunea publică nu doar poate, dar este obligată să meargă pe această cale. Pentru că este şi lege, care la noi este semirespectată, aşa cum sunt semirespectate aproape toate legile bune existente în Republica Moldova. Dar în ce priveşte televiziunea publică, există acest consiliu de observatori, care are obligaţia să vegheze pentru ca produsul televiziunii publice să răspundă necesităţilor informaţionale ale majorităţii, ale tuturor consumatorilor de produse mass-media din Republica Moldova. Problema rentabilitatea versus onestitatea, integritatea meseriei jurnalistice în Republica Moldova într-adevăr este una foarte acută. Sunt foarte multe instituţii media care au clacat în sensul în care au preferat să facă un compromis cu meseria jurnalistică.”

Europa Liberă: Adică au sacrificat onestitatea în favoarea beneficiului.

Petru Macovei: „Da, în favoarea unor beneficii. Experienţa arată că în câţiva ani aceste instituţii media s-au terfelit foarte mult, astfel încât oamenii nu mai au încredere în ele şi unele chiar au şi dispărut de pe piaţă. Este adevărat, atunci când există injecţii financiare continuu, poţi menţine artificial orice făcătură de televiziune sau de online, sau de ziar, sau de orice. Din punctul acesta de vedere, poate unele instituţii medii care manipulează din greu acum opinia publică vor rezista mai mult pe piaţa media, iar jurnaliştii care lucrează acolo vor primi salarii foarte bune încă o perioadă destul de mare de timp. Însă îmi place să cred că meseria de jurnalist este strâns legată de reputaţie. În momentul în care un jurnalist cedează în faţa tentaţiilor financiare sau de altă măsură, el îşi sacrifică propria reputaţie. Oamenii care se gândesc la viitorul lor doar pe termen scurt pot face lucrul acesta. Oamenii însă care se gândesc că au o viaţă de trăit, iar o viaţă de jurnalist înseamnă reputaţie, altminteri înseamnă orice – propagandist, scrib, orice, numai nu jurnalist…”

Europa Liberă: …lobbyist. Lumea civilizată, jurnaliştii de acolo au probat, prin ani grei de carieră, că eşti jurnalist şi ţii la reputaţia ta şi a instituţiei nu doar în orele de serviciu, iar atunci când cineva îţi propune pe gratis un bilet sau bilet de odihnă, cu grijă gestionezi ispita aceasta. O concluzie ar fi că oamenii care consumă presa ne ajută sau ne împiedică să fim deontologici şi oneşti ş.a.m.d., dar, totodată, şi patronii. Acum să încercăm aşa un exerciţiu, revenind la forumul presei şi la foaia de parcurs, la o listă de revendicări – sunteţi în faţa parlamentarilor, aveţi un discurs de maxim trei minute, ce le-aţi cere politicienilor, lucruri realiste, nu lozinci, îndemnuri şi apel la conştiinţa lor de politicieni. Să încep cu Petru Macovei, care, de fapt, face draftul unei asemenea liste.

Petru Macovei: „Lucrul cel mai realist şi din punctul meu de vedere poate va fi puţin utopic, dar posibil în Republica Moldova, să le cer guvernanţilor şi parlamentarilor, membrilor cabinetului de miniştri, demnitarilor de la diferite agenţii ar fi să se fure mai puţin, iar banii care se vor economisi în felul acesta să fie direcţionaţi inclusiv în reformele de care are nevoie țara.”

Europa Liberă: Gata, ei au prins a tropăi şi a şuiera.

Petru Macovei: „Aşa s-a întâmplat, de altfel. Pentru că am avut un discurs în faţa Parlamentului Republicii Moldova în 2014 şi când eu vorbeam de la tribună majoritatea exact aceasta făceau, ce spuneţi dumneavoastră, adică se şuşoteau şi glumeau. Pentru că sunt valori pe care, din păcate, oamenii politici din Republica Moldova nu şi le asumă, chiar dacă declarativ ei aceasta spun, chiar dacă le declară. Integritatea este o problemă nu doar pentru foarte mulți jurnalişti.”

Dumitru Ciorici: „Integritatea nu mai este profitabilă pentru politicienii noştri. Cum putem vorbi de integritate, atunci când ei sunt implicaţi în diferite scandaluri politice, în diferite scheme financiare şi, cu atât mai mult, când o mare parte a presei, dacă nu majoritatea, este controlată politic? De aici și vin toţi acei bani care sunt injectaţi în presă, vin din scheme care nu sunt tocmai legale.”

Europa Liberă: Dumitru, vă dau tribuna parlamentară, microfonul central. Ce le-aţi spune parlamentarilor? Astăzi ce trebuie să facă pentru ca să sprijine o presă pe care am încercat să o descriem?

Dumitru Ciorici: „Eu cred că le-aş cere două lucruri. În ce priveşte televiziunea publică, le-aş cere să facă o lege prin care această televiziune trebuie să se autofinanţeze, să nu mai depindă de buzunarul Parlamentului. Pentru că astfel politicienii şantajează de fiecare dată acest post.”

Europa Liberă: Îl ţin semileşinat de foame, aşa.

Dumitru Ciorici: „Exact. Şi atunci când oamenii nu mai au salarii, merg iarăşi în Parlament şi cer bani de la politicieni care evident sunt condiţionați cu anumite servicii, favoruri. În ce priveşte al doilea punct, cred că le-aş cere ca beneficiarii finali ai surselor media să fie transparentizat la maxim acest lucru şi să fie interzis companiilor offshore să deţină proprietăţi media. Acestea ar trebui să fie publicate şi atunci cred că va fi mult mai simplu de urmărit cine trage sforile în mass-media şi vom vedea cum se retrag mâinile politice atât de pe televiziuni, cât şi de pe site-uri mai ales. Pentru că aceasta se întâmplă foarte mult şi pe online acum.”

Europa Liberă: Cu riscul de a fi şi eu şuierat sau ridiculizat, de exemplu, dacă aş fi în faţa parlamentarilor, aş încerca să abordez subiectul acesta de filosofie a presei, de misiune, ce trebuie să facă presa, pentru că tocmai la forumul presei doi înalţi demnitari au încercat să sugereze cumva că presa trebuie să fie mână în mână cu puterea, pentru ca să-şi asume responsabilitatea în clipe de restrişte.

Petru Macovei: „Care la noi sunt tot timpul, clipele acestea.”

Europa Liberă: Da. Mesaje pe care le auzim adresate şi din partea Kremlinului către presa rusească şi ea a acceptat acest îndemn. Or, eu am încercat, cine a vrut să audă, să spun că presa, prin definiţie, este „câinele de pază”, adică păzeşte „harbuzăria” consumatorului, cetăţeanului, veghează cum se distribuie banii publici, cum îşi face treaba puterea ş.a.m.d. Or, de multe ori oamenii care critică, care semnalează nereguli sunt consideraţi antistatali, că, vezi Doamne, compromitem puterea pro-europeană şi turnăm apă la moara adversarilor. Credeţi că asemenea discuţii ar fi necesare, o şcolarizare minimă a politicienilor, care să înţeleagă care e rostul presei şi ce înseamnă puterea a patra?

Petru Macovei: „Şi da, şi nu. Până la urmă, politicienii în momentul în care îşi asumă această, nu vreau să zic meserie, când omul intră în politică ar trebui să înţeleagă anumite lucruri, iar dacă nu le înţelege, înseamnă cu nu ar trebui să se ocupe de politic. Politicienii care fac declaraţii de felul acesta în public arată că ei înşişi nu înţeleg misiunea sau rostul presei despre care discutăm noi şi încearcă, într-un fel, să subordoneze, dacă nu la modul direct, cel puţin indirect, să-şi subordoneze instituţiile mass-media, pentru a se apăra de viitoarele critici. Într-o societate democratică eu cred că asemenea discursuri ar fi fost aspru taxate de alţi politicieni, de concurenţii lor, de oponenţii lor politici sau de membrii aceloraşi partide.”

Europa Liberă: Daţi-mi voie să vă contrazic. Atunci când cineva ne-a spus că suntem „câini turbaţi”, s-au găsit foarte mulţi care au zis: „Aşa le trebuie”. După aceea, recent, Ziarul de Gardă primeşte un mesaj de la o judecătoare sau de la o procuroare, care spune: „Să nu mai scrieţi despre mine niciun cuvânt, că vă acţionez şi vă sar capacele”.

Petru Macovei: „Aceasta pentru că mentalitatea persoanelor care deţin funcţii publice în Republica Moldova, de la ministru, parlamentar până la judecător, procuror sau cine ar mai fi, primar, consilier, este o mentalitate cripto-sovietică din care rezultă că din moment ce ei au acces la putere, au ajuns să fie aleşi sau numiţi...”

Europa Liberă: Am înţeles. Dumitru, întrebarea sociologică pentru dumneata. Cum crezi, astăzi publicul ordinar, oamenii simpli ar fi mai curând gata să ne pună „botniţă” presei, să zică: „Da, „câinilor turbaţi” trebuie să le pui „botniţaʾ” sau, dimpotrivă, să spună: „Ian lăsaţi-i mai tare să „latre”, poate aşa aflăm şi noi care sunt corupţi şi care trebuie trimişi la dubă”?

Dumitru Ciorici: „Îmi este greu să dau un răspuns ferm. Sunt sigur că mulţi oameni îşi doresc ca presa să fie în continuare fără „botniţă”. Pentru că astfel

Cum a fost mai bine, pe vremea comuniştilor, când nu aveam acces în presă, în ziar, internetul era blocat dacă era necesar; sau e mai bine acum, când dacă nu reuşeşti să ajungi la o instituţie de presă, reuşeşti să ajungi pe un site?

sunt scoase la iveală toate mizeriile făcute de politicieni. Şi există un alt grup, care consideră că presa a degradat, a ajuns la faza în care manipulează şi distorsionează realitatea pe faţă. Acum noi trebuie să ne punem întrebarea: cum a fost mai bine, pe vremea comuniştilor, când nu aveam acces în presă, în ziar, internetul era blocat dacă era necesar; sau e mai bine acum, când dacă nu reuşeşti să ajungi la o instituţie de presă, reuşeşti să ajungi pe un site? Trebuie să răspundem la întrebarea aceasta şi atunci va fi mai simplu.”

Europa Liberă: Noi, jurnaliştii, avem răspuns la întrebare. Contează, iarăşi, consumatorii noştri să-şi răspundă. Şi poate ar fi ultima întrebare, nu ştiu dacă e un subiect care pasionează, dar trebuie să-l abordăm. Oamenii care citesc ziare, se uită la televizor şi ascultă emisiuni, sunt ei suficient de pregătiţi ca să discearnă, ca să vadă unde el este minţit, dezinformat, manipulat în subiecte vitale? Vorbim, de exemplu, despre anexarea Crimeei, o maşinărie rusească pusă pe treabă şi-a făcut efectul. Şi mulţi politicieni chiar de la noi declară că actul de anexare a fost unul legitim. Trebuie să ne preocupe şi munca aceasta de şcolarizare?

Petru Macovei: „Din punctul meu de vedere, în acest moment aceasta este principala sarcină de care ar trebui să se ocupe instituţiile mass-media care îşi doresc să transmită în continuare adevărul şi trebuie să facă faţă unei concurenţe tot mai mari din partea instituţiilor mass-media manipulatorii, să le explicăm cetăţenilor. De aceasta ar trebui să ne ocupăm noi, jurnaliştii,

Există o parte a populaţiei care înţelege şi poate discerne, aşa cum aţi spus dumneavoastră, înţelege să aplice nişte filtre atunci când citeşte o ştire sau o ascultă, sau o priveşte. Însă foarte mulţi oameni au atât de multe griji încât nu mai au nici timp, nici dorinţă să se ocupe de analiza informaţiei. Şi acesta este un efect advers al sărăciei în general.

asociaţiile de media, societatea civilă în general. Există o parte a populaţiei care înţelege şi poate discerne, aşa cum aţi spus dumneavoastră, înţelege să aplice nişte filtre atunci când citeşte o ştire sau o ascultă, sau o priveşte. Însă foarte mulţi oameni au atât de multe griji încât nu mai au nici timp, nici dorinţă să se ocupe de analiza informaţiei. Şi acesta este un efect advers al sărăciei în general. Pentru că dacă am trăi mai bine, oamenii ar avea timp şi pentru aceasta, să se documenteze din mai multe surse. Oamenii, în special cei din mediul rural, şi atunci să le mai punem în cârcă şi această obligaţie, pentru ei poate este prea mult. Trebuie însă să încercăm să facem lucrul acesta. Și sunt convins că în timp ne va reuşi să avem o masă critică tot mai mare a cetăţenilor, care vor discerne adevărul de minciună şi ştirea obiectivă de fals mediatic. Şi atunci situaţia pe piaţa media se va schimba foarte mult.”

Dumitru Ciorici: „Cred că aceasta nu trebuie să fie doar o preocupare locală, dar trebuie să fie o preocupare regională europeană şi chiar globală. De ce spun aceasta? Pentru că în ziua de astăzi mass-media a devenit poate chiar mai importantă decât armata. Referindu-ne iarăşi la acelaşi exemplu cum s-a întâmplat cu Crimeea, Putin nu a tras nici măcar un glonte pentru ca să cucerească Crimeea. Şi aceasta s-a întâmplat inclusiv cu concursul mass-media.”

Europa Liberă: După „zacistkă”.

Dumitru Ciorici: „Da. Controlată foarte bine, cu mesaje foarte bine regizate din spate. Trebuie să recunoaştem că au o maşină propagandistică pusă foarte bine la punct.”

Europa Liberă: Şi foarte costisitoare.

Dumitru Ciorici: „Şi foarte costisitoare, este adevărat, căreia nu-i face faţă în acest moment nicio altă companie media. Şi de aceasta, atât Statele Unite, cât şi europenii, au înţeles în sfârşit că trebuie să gândească mecanisme pentru a contracara propaganda pe care o fac ruşii. Pentru că ei nu se opresc doar la Crimeea, la Ucraina sau Republica Moldova. Ei merg mult mai departe, ei şi-au deschis acum o reţea globală şi infiltrează în toate ţările unde au interese aceste puncte media prin care încearcă să câştige teren în mintea omului.”

Europa Liberă: Eu am un punct de vedere previzibil, eu tot sunt de acord că oamenii trebuie să aibă grijă de sănătatea lor. Dacă îi interesează, de exemplu, ce efecte au vaccinurile asupra copiilor, tot aşa ar trebui să-i intereseze ce efecte au asupra lor dezinformările, tăciunele care este băgat cu premeditare în presa otrăvită şi să facă efortul minim ca să se documenteze. Pentru cei care au un pic de timp, măcar un pic de timp, le recomand site-ul, pentru început StopFake, foarte tehnic, foarte exact arată cum se manipulează, cum se dezinformează, unde este tăciunele asamblat.

Petru Macovei: „Este şi în limba română.”

Europa Liberă: Da, este şi în limba română, şi în limba rusă accesibil. Şi nu este unul tendenţios, m-am convins. Un minim efort pot face să se uite acolo sau să vadă cum se face la modul practic, pe viu, o presă onestă. Cine nu are încredere în propria părere să apeleze la părere dirigintelui, a unui bunic mai informat, să-l sune pe Petru Macovei, pe Dumitru Ciorici, să ceară lista de recomandări.”

Petru Macovei: „Sau pe Vasile Botnaru.”

Europa Liberă: Da. Tot aşa cum noi, când căutăm nişte lecturi, apelăm la nişte monştri sacri şi îi întrebăm ce să citească, aşa ar putea să apeleze la dumneavoastră să spună care este presa credibilă, ca să nu dăm în bară. Eu vă mulţumesc. Sigur că nu am epuizat subiectul, e mult de discutat. Sperăm să se alăture cei care sunt interesaţi de aceasta, să ne scrie, să ne comunice, să ne întrebe, eventual, lista zilnică de lecturi.

XS
SM
MD
LG