Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Constantin Nicolai.

Născut în 20 iunie 1948 în satul Ciuciuleni, raionul Hînceşti. A absolvit şcoala de medicină din orașul Benderș Mai multi ani a lucrat la spitalul din sat. Ulterior a activat la Observatorul astrofizic de la Universitatea de Stat. Au urmat 10 ani de muncă în străinătate. Voluntar de onoare al satului Ciuciuleni. Pensionar.

Luni

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. O zi însorită, blîndă şi plină de surprize plăcute, dacă nu luăm în consideraţie viaţa politică în care s-a pomenit ţara.

Dar vorba ceea: ei cu ale lor, iar noi cu ale noastre... Locuitorii de la sate au grijile şi viaţa lor, dar să nu creadă guvernanţii că mult o s-ăi răbdăm. E imposibil. Nu mai putem tolera ambiţiile lor politice şi setea de răzbunare şi răfuială unul cu altul. Ajunge , dacă nu se opresc ei, o să fim nevoiţi să-i oprim noi, numai că o să-i coste mai mult şi pe ei dar şi pe noi.

Mai am de arat un lot de pămînt, mai sunt de cules niste nuci, mere, de pregătit grădina pentru lucrările de toamnă. Roadă a fost multă anul acesta, dar din cauza secetei, in copaci s-a păstrat puţină. Oricum, fructele sunt frumoase şi gustoase. Trebuie doar să fie culese. De asta şi mă apuc întâi.

Le culeg, le aşez frumos în lăzi, şi.., la păstrare pentru nepoţelele mele, Maria-Esmeralda şi Laura. Totul e ecologic şi îmi doresc foarte mult să le placă.

Mă gîndesc: decît or mînca bananele, care nu ştim cum sunt crescute, mai bine mere din gradina bunelului Costea.

De altfel seara se şi închee cu o discutie foarte plăcută cu nepotica Maria- Esmeralda, care nu ratează nici o ocazie să-mi telefoneze, ca să ne spunem vorbe dulci şi să ne urăm ,,Noapte Bună!”

Marţi

Particip la o şedinţă a Asociaţiei Locale de Dezvoltare şi Asistenţă Socială, în care m-am înscris din2012. Cu toate că sunt la pensie fac voluntariat bucurîndu-mă de faptul că mai pot fi de folos satului.

Voluntar am devenit înn momentul cînd am început amenajarea unui teren de joacă. Am muncit mult, dar am ramas multumit.

Cu ajutorul Asociaţiei ALDAS, satul s-a ales cu multe proiecte, la a căror accesare am participat în grupul de lucru din partea pensionarilor.

E interesant acest gen de activitate şi aşi recomanda tuturor pensionarilor să se ocupe de voluntariat, îţi aduce mare bucurie sufletească.

La şedinţă am discutat mai multe probleme dar şi felul cum le solutionam. Cu ajutorul reprezentantilor Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova am pus pe ruta comunitară un autobus ,Mercedes Benzpentru transportarea copiilor la grădiniţă şi alte servicii, dotarea primăriei cu echipament modern pentru uşurarea desevirii populaţiei, punerea în serviciul comunităţii a unui Autogreider, de care oamenii sunt foarte mulţumiţi, şi altele.

Seara mulţumit şi de rezultatele zilei de azi, merg la culcare cu gîndul că a mai trecut o zi frumoasă din viaţa mea.

Miercuri

Intru la inginerul cadastral, pentru explicaţii referitor la vînzarea-cumpărarea terenurilor de pămînt. E anevoioasă această procedură dar ce să-i faci, mergem înainte. Nu se termină birocraţia degrabă în ţara asta.

Seara îmi aduc soţia de la lucru, îi fac cîte o favoare uneori, mai ales cînd are cîte o zi foarte încărcată şi vine acasă moartă de oboseală. Mai discutăm evenimentele zilei, mai vorbim despre cele necesare în gospodărie, contează mult şi asta, facem ordine in grădina cu flori, intrăm în casă, facem focul şi ne relaxăm, exact ca acasă.

Joi

O zi senină, cu mult soare. Fac cate ceva prin gospodărie. N-aş vrea şă mă prindă iarna cu lucrările neterminate. Mi-au mai rămas nişte gutui de cules şi să scot morcovii. Mă gîndesc la reclama de la TV, unde ni se recomandă să facem nu mai puţin de 30 minute de plimbări pe zi, pentru sănătatea noastră.

Mă gîndesc: dar eu oare cîţi paşi şi cîte minute fac pe zi în gospodăria noastră? Cel mai trist lucru e că trebuie să muncesc de unul singur, deoarece în mahalaua mea au rămas doar persoane pe care tot eu pot să le ajut. Pot să fac o excepţie, vorbind doar de soţia mea, care după o zi de muncă la primărie, mai lucrează împreună cu mine încă cel puţin 6-7 ore. Nu mai ține cont nici de minute nici de paşi. Dacă se întîmplă să-i atrag atenția că după serviciu ar putea fi obosită, ea îmi zice: ,,Da’ cine o să facă pentru noi, în nădejdea cui ar trebui să ne lăsăm÷” Mulţumim lui Dumnezeu că suntem sănătoşi.

Nu muncim ca să ne-mbogăţim, ci din dragostea pentru ceea ce facem. Principalul e ordine şi curăţenia, celelalte puţin contează.

Acest gînd mă însoteste şi atunci cînd mă ocup de voluntariat. Ma întîlnesc cu un alt voluntar - Ion Chiriac - meşter în lemn, cu mâni de aur şi un suflet la fel, care n-a pus niciodată banul în capul mesei, ci omenia, dragostea de acest sat, dorinţa de a lăsa pe pămînt ceva valoros. Mergem la terenul de agrement pentru tineret să vedem cum să amplasăm scena pentru concerte de vară, scaunele şi un podeţ peste rîuleţul ce curge între terenul de joacă pentru copii şi terenul de agrement pentru tineret.

Organizaţia Union Women din Moldova, de unde am cîştigat banii pentru acest proiect, ne-a dat un termen. Timpul de afara tine cu noi. Sperăm să reuşim finalizarea acestui proiect, punîndu-ne o mare speranţă şi în APL, care, cred că o să ne ajute, pe noi voluntarii acestei comunităţi.

Seara am fost invitaţi în ospeţie la prietenii noştri de familie Sofia şi Nicolae Pagu care, la fel, practica voluntariatul cu noi. Discutăm despre criza politica. Pacat ca cei din varful puterii nu ne mai reprezinta. Scarbosenie. Dar trecem la glume uitînd de oboseala zilei. E minunat să ai prieteni buni.

Vineri

Conditiile de viata la tara se imbunatatesc. Sunt foarte bucuros de noul tractoraş, recent adus, nou-nouţ cu remorcă , cu ajutorul căruia vom putea căra gunoiul de pe întreg teritoriul satului, la gunoiştile autorizate. Tare de mult visa satul la aşa ceva. S-a realizat şi asta. Nu pot uita şi ultimele fraze ale unui domn reprezentant al PNUD-ului, care la urmă ne-a făcut o surpriză foarte plăcută. Vom mai obţine şi un automobil, şi un generator electric şi o secerătoare electrică şi alte agregate care vin drept recompensă pentru activitatea cu succes a administratiei locale.. Mă bucur pentru ei şi pentru comunitatea noastră. Apoi merg acasă, iau prînzul şi în timp ce mă odihnesc puţin, ascultînd ultimele ştiri la radio , îmi vin în minte nişte versuri, care repede le aştern pe hîrtie. Scrierea poeziilor este una din pasiunile mele.

Boierii

În ţară, două feluri de boieri

Împart puterea între ele:

Boieri de-o zi, boieri de ieri,

Stăpînitorii vieţii mele.

Şi unii şi alţii de pripas.

Şi ... nu le poţi da peste nas.

Unii purced de la Fanar,

Alţii... de la coada vacii,

Dar înzestraţi cu-acelaş har

Să sugă ţara şi săracii.

Şi toţi de-o teapă şi de-un soi:

Şi unii şi-alţii sunt ciocoi.

Dintre clănţăi şi-nvăţători

Se pregăteşte-a treia treaptă:

Omizi, gîndaci şi lipitori,

Şi-alt supt, mai crîncen, va să-nceapă,

Căci corciturile dădură

Pe cea de-a treia corcitură.

Si fiecare, cîrd, se chiamă

Cumva.., cu numele bălţat,

Şi se prefac.., ca-n panoramă,

Că se înfruntă şi se bat.

Dar, ca şi corbii, pe un leş,

Sunt întru totul înţeleşi.

Cînd crede împlinit sorocul,

Suflorul face-un semn, să vie

Alţi măscărici, să ţie locul

În ţara luată cu chirie.

Şi unii vin şi alţii pleacă

Lăsînduo, biata, în mare jale,

Din ce în ce tot mai săracă.

Seara, care s-a lăsat pe neprins de veste, deschidem skype-ul, vorbim cu prietenul nostru, un fost coleg de clasă de al meu, din Izrael, la care acum cîteva săptămîni am fost în ospeţie. Am plecat cu prietenul meu Nicolae Pagu. Ne-a organizat o excursie de minune prin toată ţara sfanta. Doamne, cum trăieşte lumea. Cît suflet depun pentru a avea o ţară atît de prosperă, atît cei de la conducere, cît şi populaţia de rînd. Oare noi, moldovenii, vom conştientiza vreo dată, că viaţa noastră depinde de noi înşine şi nu de ajutoarele ce le aşteaptă cu gura căscată toţi. Nu pot uita cu cîtă părere de rău vorbea mai dăunăzi Mihai Ghimpu la o întîlnire cu Lorena Bogza despre faptul că dacă nu se reformează alianţa pro-europeană am puea să nu avem finanţări, bani. Banii, iată care e valoarea intrării noastre în Europa, iată ce-i frămîntă pe dînşii. Cît de ruşinos arată toate acestea. Iertată să-mi fie îndrăzneala, dar am impresia că au terminat banii şi nu mai au ce cheltui. Celelalte principii şi valori au dispărut cu totul. Oare cînd vor dispare şi ei cu toţii din politica Moldovei? Să rămînă ţara noastră, vorba descîntecului, curată, luminată, ca argintul cel curat, ca aurul cel strecurat, peste Marea Neagră aruncat.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG