Linkuri accesibilitate

Funcționăm cu convingerea că extremismul criminal vine doar din afară și nu vrem să vedem radicalizarea din jurul nostru, cum devenim tot mai intoleranți cu noi înșine și cu valorile care istoric au făcut Europa.

După tragedia din clubul de noapte de la București, unde au murit arși 29 de tineri si au fost răniți mai multe sute, rețelele sociale românești au fost înecate de un val de mesaje de la militanți ortodocși lipsite de orice empatie (fie si creștină) pentru victime, ba chiar comentarii sarcastice si răzbunătoare pentru ceea ce era văzut a fi un eveniment contrar tradițiilor românești.
In condițiile religiozității crescânde si ale spaimei de viitor exacerbate de criza economică și de amenințarea cu imigrația, din ce in ce mai multi oameni ajung să vadă românitatea ca fiind esential ortodoxă, uitând de dimensiunea culturală a tuturor acelor români care, de-a lungul vremurilor, au fost catolici sau protestanți, evrei sau greci, aromâni sau atei.
Aici se înscrie, in această mitologie a purității identitare, si obsesia din ce in ce mai multor tineri cu o ortodoxie intolerantă, care poate merge pana la o nostalgie afișată pentru defuncta miscare legionară.
Asemenea definire intolerantă a identițătii se înscrie, desigur, intr-o întreagă mișcare tectonică europeană ce îngrijorează din ce in ce mai mult.
Creșterea extremismului identitar începe să ducă la violență. Luna trecută, Henriette Reker, candidată în alegerile pentru primăria din Köln, în Germania (și care a fost aleasă după incident), a fost înjunghiată, scăpând însă cu viață, de un fost membru al unor mișcări neo-naziste, nemulțumit de poziția ei în favoarea imigranților.
Nu s-a făcut mare vâlvă. Puțină lume s-a preocupat de asta, pentru că era vorba de un localnic, dar dacă ar fi fost un musulman?
O săptămână mai târziu, în Suedia, un exaltat deghizat într-un personaj din Războiul Stelelor, a atacat cu sabia copiii unei școli, alegându-i după etnie. Din fericire, cum s-a suspinat cu ușurare, era tot un localnic, nu un musulman.
Și așa ne întoarcem la cazul Breivik, identitarul asasin în masă norvegian. S-a trecut foarte repede peste șocul generat de acel masacru, în momentul în care s-a adeverit că făptașul e un norvegian pur-sânge, „arian”, nordic scandinav revoltat de cursul lumii și moliciunea stângiștilor.
Iată că nici până acum nu s-a ajuns la o dezbatere publică asupra pericolului radicalizării, identitare sau religioase, locale, europene. Continuăm să funcționăm cu convingerea că extremismul criminal vine doar din afară și nu vrem să vedem radicalizarea din jurul nostru și cum devenim, pe zi ce trece, tot mai intoleranți cu noi înșine și cu valorile care istoric au făcut Europa.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG