Linkuri accesibilitate

Minunata Lume Nouă: profeții și realități (VIDEO)


Minunata Lume Nouă, profeții și realități
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:34 0:00

O expoziție la Centrul de Artă Contemporană din Praga.

Expoziția „Minunata Lume Nouă” compară câteva romane utopice celebre scrise la mijlocul secolului trecut cu realitatea prezentului.

Leoš Válka, directorul Centrul de Artă Contemporană din Praga​ și curatorul acestei expoziții, a adunat câteva zeci de lucrări ale unor artiști în special din Statele Unite și Europa.

Expoziția e organizată așa încât să ducă la concluzia că realitatea Cehiei de astăzi, a democrațiilor occidentale și a lumii în general este mai apropiată de viziunea lui Aldous Huxley asupra viitorului, pe care a descris-o în „Minunata Lume Nouă”, apoi de cea a lui Ray Bradbury din „Fahrenheit 451” și foarte puțin asemănătoare cu lumea unui „1984” al lui George Orwell.

Leoš Válka​: „Aceasta nu este o expoziție veselă. Nu este pentru este distracție sau plăcere. Este despre o chestiune serioasă și consecințe serioase”.

Válka a preluat denumirea romanului utopic din 1932 al scriitorului englez, Aldous Huxley:

„Ideea acestei expoziţii a fost să comentăm previziunile făcute de trei autori faimoşi, Aldous Huxley, Ray Bradbury şi George Orwell, să arătăm diferenţele între viziunile lor asupra viitorului, ceea ce se întămplă în realitate şi ceea ce o să se întâmple probabil, cât de mult s-au înşelat, sau cât de multă dreptate au avut”.

Leoš Válka vorbește în apropierea instalației de deschidere a expoziției. Instalația constă din statuile de 4 metri înălțime ale lui Lenin, Stalin Mao și Hitler primele două sunt de bronz și au fost aduse de la un muzeu din Praga, celelalte două imitând bronzul – au fost construite anume pentru expoziție. Sunt privite de jos în sus de către…

„Omul de Rând, care este sculptura hiperrealistă a unei jumătăţi de trup de bărbat dezgolit. Se află la în faţa acestor patru cei mai mari tirani din istorie, care au pe conştiinţă cel mai mare număr de morți. Îi privește cu stupoare, neîncredere și teamă. Este cineva care reprezintă victima universală, cineva care se află mereu la cheremul unor oameni care fac ce vor cu el, de parcă ar fi o jucărie”.

Zece metri mai încolo, într-un colț al imensului Centru de Artă Contemporană amplasat pe locul unei foste fabrici găsim o cu totul altă scenă: alte patru figuri de ceară ale unor tirani, în mărime naturală, stând în patru labe pe un disc. Discul se rotește amintind de un carusel, cu cei patru în loc de căluți.

„Acesta este contrastul. Frica lipsește, totul este distracție, dramatismul s-a spulberat. Când te uiți la acest carusel, nu te gândești la sutele de milioane de oameni morți. Este o cu totul altă realitate”, spune Leoš Válka.

El a construit expoziția așa încât să ducă vizitatorul la concluzia că realitatea Cehiei de astăzi, a democrațiilor occidentale și a lumii în general este mai apropiată de viziunea lui Aldous Huxley asupra viitorului.

„Ne aflăm în secțiunea care se cheamă „Libertate în Balon”. Balonul este o metaforă pentru sistemele închise care nu arată ca atare, pentru că este semitransparent, poți vedea prin el. Deci nu mai este deja o închisoare. Este balonul care ne înconjoară în lumea actuală”.

Balonul arată ca o cameră de anvelopă, care atârnă de tavan. Este construit din multe straturi de peliculă transparentă și lipicioasă ca cea în care învelim alimentele. Are două guri pe care poți intra și circula prin balon, ca să te convingi cum arată realitatea. Alături – un perete imens format din 50 de monitoare de televizor amplasate unul peste celălalt. Toate arată același lucru, iar peretele pe care îl formează domină o aripă întreagă a sălii de expoziție.

„Ideea instalației este că avem o lume a propagandei, nu mai este propaganda politică, ci propaganda comercială, care este parte a vieții noastre și din care nu ai cale de ieșire.”

„Concluzia este că viziunea lui Orwell asupra viitorului a fost mai puțin corectă decât a lui Huxley, precum și decât cea a lui Bradbury. Pentru că „... Lumea Nouă” se caracterizează nu prin asprimea opresorului, ci lipsa de interes a societății în propria soartă. În mod paradoxal, aceasta ne face participanți de bună voie la propria noastră îngrădire, mai ales pentru că nu o vedem ca atare”.

Leoš Válka spune că expoziția - care este vizitată mai ales de tineri - asta vrea să pună în evidență.

„Expoziția are ambiția de a-i face pe oameni să realizeze că lucrurile sunt adesea altceva decât ceea ce par, că există paralele istorice care au avut consecințe teribile”.

  • 16x9 Image

    Alexandru Eftode

    Fac jurnalism din 1997, specializat la început în crimă, apoi în politică - o evoluție, ar spune unii, în firea lucrurilor... Am condus biroul din Chișinău al Europei Libere când R. Moldova apărea lumii ca prima țară post-comunistă unde la putere erau aleși democratic ... comuniștii. Din management, m-am întors în jurnalismul pur, apoi iar în management, dar nu m-am despărțit o zi de Europa Liberă. Conduc redacția pentru R. Moldova, incluzând biroul din Chișinău, într-o altă perioadă de zbucium post-sovietic. Și atunci, și acum integritatea jurnalistică este mai importantă ca oricând.

Previous Next

XS
SM
MD
LG