Dumitru Alaiba a comentat pentru Europa Liberă un raport proaspăt al Băncii Mondiale în care se spune că mediul de afaceri în Republica Moldova s-a îmbunătățit simțitor în ultimul an. Moldova a urcat de pe locul 63 pe locul 52 în clasamentul Doing Business al Băncii Mondiale. Dar, spune Dumitru Alaiba, progresul reflectă schimbările din legislație și nu neapărat o îmbunătățire de facto.
Dumitru Alaiba: „Acesta este un clasament făcut anual de Banca Mondială care arată, într-un fel, starea economiilor lumii la un anumit moment, în cazul nostru în luna octombrie 2015. Într-adevăr există şi multe criticil faţă de clasament, pentru că „Doing Business” nu reflectă absolut tot, nu reflectă starea economiei în mici detalii şi uneori la unele subiecte mult prea importante. De exemplu, nu reflectă corupţia, nu reflectă nivelul controalelor, nu reflectă calitatea şi procedurile de autorizare a afacerilor, de licenţiere, nu reflectă chiar şi starea de concurenţă în economie. Or, la acest capitol într-adevăr Republica Moldova nu o duce bine deloc şi aceasta trebuie să recunoaştem. Şi chiar şi alte rapoarte ale Băncii Mondiale spun că atât numărul controalelor, cât şi cantitatea de mită oferită în ultimii ani s în întcreştere. Dar cu toate acestea, există şi lucruri obiective în „Doing Business”. Ceea ce „Doing Business” reflectă este nivelul de reglementări pe câteva subiecte bine stabilite – deschiderea unei afaceri, permise de construcţie, electricitate, comerţ transfrontalier, achitarea impozitelor ş.a.m.d., zece în total. Despre performanţa Republicii Moldova, în opinia mea, chiar şi acest salt nu este neapărat o realitate, pentru că în clasamentul „Doing Business 2016” vedem că metodologia de anul trecut fiind recalculată, conform metodologiei din anul acesta, Republica Moldova anul trecut era pe locul 49, este o alunecare cu trei locuri. Dacă totuşi luăm ca bază anul trecut, da, anul trecut eram pe locul 63 şi pur statistic suntem pe locul 52.”
Europa Liberă: Domnule Alaiba, dumneavoastră sugeraţi cumva că acest progres de 11 poziţii ar fi unul mai mult care arată bine pe hârtie şi mai puţin în practică?
Dumitru Alaiba: „Exact. Dacă vreţi, este o adaptare a metodologiei care ne arată că nu neapărat am progresat atât de mult. De aceea, eu nu vreau să afirm că noi am crescut cu 11 locuri. Putem să ne uităm pe domenii specifice din acestea zece, într-adevăr există, de exemplu la primul capitol, deschiderea unei afaceri, unde chiar noi am fost destul de activi în promovarea acestei reforme, vedem că am evoluat cu nouă puncte faţă de anul trecut. Din păcate, nu s-a calculat tot ce speram noi să se ia în calcul, pentru că intervenţiile noastre, şi din câte eu ştiu, ele lucrează în practică, au avut ca scop eliminarea tuturor procedurilor adiţionale, rămânând una singură la Camera Înregistrării de Stat. Aici s-a luat în calcul doar eliminarea înregistrării suplimentare la Inspectoratul Fiscal de Stat, rămânând Statistica, CNAS şi CNAM. Aceasta înseamnă că unele instituţii nu au depus toate eforturile pentru a elimina această procedură şi în realitate. Pe când, de fapt, la adresa prim-ministrului s-a comunicat nu o dată că problema este eliminată şi că vizitele date nu mai sunt solicitate nici la CNAS, nici la CNAM. Reieşind din metodologia „Doing Business”, acesta fiind un sondaj, dintr-un şir de companii, înseamnă că unele companii în unele oficii teritoriale ale acestor instituţii au fost totuşi invitate la aceste instituţii. Respectiv, suntem pe un loc mai jos decât am putea fi. Un alt subiect tot la acest capitol ţine, spre regret, de eliminarea ştampilei. Din martie anul acesta avem un proiect care se tot mişcă prin instituţii, l-am remis în sfârşit Parlamentului, după jumătate de an. Din păcate, nu s-a reuşit ca proiectul de lege să fie votat, astfel încât ştampila să fie opţională, să nu fie obligatorie. Aceasta nu înseamnă că cine ar vrea ştampilă nu şi-ar putea procura. Aceasta înseamnă că antreprenorii care nu doresc să utilizeze ştampila să aibă şansa. Dacă reuşeam eliminarea acestor trei proceduri obligatorii la înregistrare, dacă reuşeam la timp eliminarea ştampilei, ceea ce era de fapt scopul nostru în Secretariatul Consiliului Economic, eu sunt sigur că eram nu pe locul 26, ci eram în top 10 mondial. Din păcate, rezistenţa este mult prea mare în mai multe instituţii şi s-a tărăgănat la maximum, şi nu s-a dorit într-adevăr implementarea acestei reforme aşa cum ar putea fi ea într-adevăr.”
Europa Liberă: Vine raportul anului viitor, pentru 2017, şi, bănuiesc, se va reflecta totuşi acolo implementarea acestei reforme.
Dumitru Alaiba: „Vom spera. Dar acelaşi lucru speram şi la 2016. Alt capitol în care vedem totuşi o îmbunătăţire este şi la comerţul transfrontalier. Dacă este să comparăm „Doing Business 2015” cu „Doing Business 2016” există un salt. Iarăşi, s-a schimbat metodologia, se mai iau în calcul alte chestii care nu s-au luat anul trecut, însă la comerţul transfrontalier anul trecut eram pe locul 152, anul acesta suntem pe locul 33. Şi aici tot Secretariatul Consiliului Economic, de data aceasta împreună cu Serviciul Vamal, am promovat câteva modificări, lucru care sperăm să fie şi mai bine reflectat în următoarele clasamente. Pentru că de fapt procedura care e acum presupune eliminarea a opt documente din 11 la import şi a şase din nouă la export.”
Europa Liberă: Se pare din raport că Republica Moldova a simplificat birocraţia legată de lansarea unei afaceri. Acum voi face apel la experienţa dumneavoastră în calitate de Șef al Secretariatului Consiliului Economic al primului-ministru. Cu siguranţă, aţi stat de vorbă cu mulţi oameni de afaceri, unii care vor să-şi închidă o afacere. Nu am regăsit cât durează închiderea unei afaceri. Cumva durează mai mult să o închizi, decât să deschizi una?
Dumitru Alaiba: „Cu mult mai mult, evident. Practic sută la sută ceea ce nu poate fi discutat este că o reformă care a fost reflectată sută la sută este deschiderea unei afaceri. Cum am spus, putea fi mai bine, dar, din păcate, este doar aşa cum este. O afacere o deschizi în două-trei zile şi mai departe doar începe lupta cu birocraţia pe tot parcursul vieţii unei companii, autorizări, licenţieri, controale. Vorbind despre închiderea unei afaceri, durează extrem de mult, suntem acum pe locul 60 în lume, dar realitatea este că am putea, prin câteva intervenţii concrete, să micşorăm, în primul rând, numărul de proceduri. Pentru că antreprenorul acum trebuie să umble printr-o mulţime de instituţii să colecteze un dosar enorm de mult pentru a-l prezenta altor instituţii. Dacă nu greşesc, durează până la doi ani lichidarea unei companii. Dacă un antreprenor vede că un business nu merge, lichidează afacerea şi deschide alta. Dacă el umblă doi ani de zile închizând o afacere, el nu va mai vrea să deschidă o afacere. Chiar dacă deschiderea unei afaceri durează nu patru zile, nu trei, dar jumătate de oră, el nu va mai vrea să facă business în ţara aceasta.”
Europa Liberă: Dar până la urmă cui sunt destinate aceste rapoarte? Şi simplu vorbind, la ce folosesc asemenea clasamente, din moment ce, de exemplu, nu reflectă incertitudinea politică, corupţia despre care se tot vorbeşte? E o carte de căpătâi, un raport de căpătâi pentru investitori sau aceştia îşi aruncă privirea şi spre alte clasamente?
Dumitru Alaiba: „Clasamentul „Doing Business” este unul dintre cele mai populare, cele mai vestite. De aceea, un loc aici, un loc bun, un loc de frunte, nu am în vedere locul 50, pentru că locul 50 nu este unul onorabil, în opinia mea, noi am putea într-un an să ajungem pe locul 25, dacă s-ar mobiliza câteva instituţii centrale în acest proces, dar este într-adevăr un indicator pentru potenţialii investitori, este un punct de început, dacă vreţi. Un loc onorabil în clasamentul „Doing Business” aduce mult mai mult dividende ca imagine decât milioane de euro cheltuite pentru reclame de promovare a ţării la Euronews şi la CNN ş.a.m.d. Dar într-adevăr nu reflectă tot. „Doing Business” reflectă anume cadrul regulator, ca să-i spunem aşa, şi un investitor potenţial începe şi se uită la mai multe surse de informaţie, inclusiv la „Doing Business’.”
Europa Liberă: Domnule Alaiba, autorităţile cât de mult aruncă privirea în asemenea clasamente? Pentru că vedem, de exemplu, la permise în construcţie suntem pe locul 170.
Dumitru Alaiba: „E un loc ruşinos.”
Europa Liberă: Eu urmăresc acest raport de câţiva ani. Și la acest capitol, la permise în construcţie şi conectare la electricitate, nu avansăm. Şi atunci întrebarea care îmi apare este dacă tot ani de zile se vorbeşte despre această problemă, cum de nu se rezolvă ea?
Dumitru Alaiba: „Nu mă voi referi la o autoritate concretă, dar, ca regulă, atunci când creştem în asemenea clasamente, şefii autorităţilor, evident, se laudă şi dau aceasta ca ştire bună. Atunci când regresăm, de obicei, se pune sub semnul întrebării metodologia, că datele nu sunt corecte, că informaţia este eronată ş.a.m.d., deci, nu se acceptă când arătăm prost. La construcţie într-adevăr este un loc ruşinos de tot. De ce suntem acolo? Pentru că procedura este una extrem de complicată şi orice antreprenor va recunoaşte faptul că acest domeniu este unul dintre cele mai coruptibile din ţara aceasta. Probabil între acestea două există o legătură. Ideea de bază este că, în convingerea mea, se văd anumite progrese, se văd anumiţi paşi în direcţia corectă, însă văzând cum totul se mişcă şi cât de încet totul se mişcă, nu cred deloc că nu este posibil mai repede şi mai calitativ să facem aceste reforme pentru că până la urmă este doar un clasament. Într-adevăr este atât de simplu să vedem unde anume, ce buton trebuie să apăsăm, ce act normativ trebuie să modificăm exact pentru a arăta bine într-un clasament de talie mondială. Dacă alte ţări pot, eu mă întreb de ce noi nu putem? De ce noi nu putem, de exemplu, să avem o procedură mult mai simplă la conectarea la electricitate? De ce în România, unde sunt exact aceleaşi riscuri seismice, unde sunt exact aceleaşi soluri ş.a.m.d., poţi lua o autorizaţie de construcţie mult mai rapid, pe când la noi este practic imposibil şi implică corupţia? Aceasta nici măcar nu ţine de voinţă politică, aceasta ţine de capacitatea de a citi un raport, de a accepta problema şi de a o elimina în cel mai eficient mod posibil. Și nu să ne prefacem că facem reforme, dar într-adevăr să facem reformele astfel încât ele să lucreze nu doar pe hârtie, nu doar în teorie, ci şi în realitate.”
