Ador Londra ca turist și nu am mai locuit acolo de un sfert de secol, însă încă mai am surprize, de câte ori merg, acum că trenul rapid mă duce acolo, de la Bruxelles sau Paris, în doar două ore și jumătate.
Încă mai am surprize, da, descoperind scumpetea vieții acolo.
Scurta perioadă în care am lucrat la BBC, în 1988-1989, era vârful dezastrului social creat de „reformele" lui Thatcher. Seara, pe Strand, artera centrală din Londra care ducea la clădirea de atunci a BBC-ului (World Service) găseam seara pe trotuare o linie continuă de oameni care înnoptau în stradă, în saci de dormit sau cutii de carton, britanici ce-și pierduseră apartamentele sau care nu-și mai puteau plăti chiriile.
Într-o noapte, o bătrână m-a insultat și a țipat la mine că ea nu-i cerșetoare, când i-am întins puțin mărunțiș.
Am plecat de la BBC, pentru că, cu acel salariu de începător care-mi era oferit atunci, nu reușeam să închiriez nimic, apartament, garsonieră, absolut nimic. Totul era prea scump.
„Închiriază o cameră împreună cu altcineva", îmi ziceau toți.
Nu știam cum să le spun că nu fugisem din înghesuiala blocurilor românești ca să trăiesc cu altcineva în cameră.
Situația în Londra nu s-a îmbunătățit până azi, în special nu cea a tinerilor care vor să găsească o locuință. Dimpotrivă, guvernul lui David Cameron a făcut totul pentru a favoriza vârsta a treia, pensionarii.
Pentru prima oară în istoria Angliei, Institutul de Studii Fiscale a anunțat săptămâna trecută că veniturile medii săptămînale ale pensionarilor (400 lire/săptămână) le depășesc pe cele ale restului populației (385 lire în medie).
Una din cele mai importante figuri ale Partidului Conservator al premierului britanic David Cameron, David Willetts, care a părăsit parlamentul și conduce acum un think-tank independent, Resolution Foundation, a scris duminică (25 octombrie) un articol extrem de dur în „The Observer” în care critică întreaga politică economică și socială a guvernului tory, care îi favorizează pe pensionari în dauna tinerilor.
„Fructele prosperității ar trebui împărțite între generații", scrie Willetts. „Ne distrugem viitorul creând o țară pentru bătrâni", mai avertizează el. „Contractul social e un contract între generații, iar în Anglia el este încălcat."
Când vii de pe continent, situația nu încetează să surprindă. Am făcut această experiență și ultima oară când am fost în Londra și când, din curiozitate, m-am oprit la vitrina unei agenții imobiliare pentru a compara chiriile cu cele din Bruxelles.
Am remarcat cu surprindere că, la suprafețe similare, chiriile apartamentelor erau cam aceleași, ba chiar simțeam pentru prima oară un început de regret că am plecat din Londra, până să remarc că prețurile chiriilor, care se apropiau de cele din Bruxelles, erau afișate nu pe lună, ci… pe săptămână.
