Linkuri accesibilitate

Nicolae Andronic: „Este foarte regretabil că nu a fost nici măcar unul cu mâinile curate”


Vasile Botnaru în dialog cu părintele fondator al reformei justiției din R.Moldova

Europa Liberă: Domnule Andronic, dumneavoastră, pe bună dreptate, sunteţi considerat părintele fondator al concepţiei de reformare a justiţiei. Dacă ar fi mers, aţi fi cules laurii. Aşa cum nu merge, trebuie să vă asumaţi ponoasele. De ce reforma justiţiei a ajuns într-un punct absolut penibil, când s-a împotmolit o reformă, s-ar părea, tehnică, cum ar fi reformarea Procuraturii, sau, mai ales, subordonarea CNA, trebuie să fie sub Parlament sau sub guvern, că de aceasta ar depinde succesul anchetei etc. Dumneavoastră aţi pornit în condiţii incredibil de dificile, ne bucuram că s-a încheiat un armistiţiu între Ministerul Justiţiei şi Interne, şi SIS, ca să nu se bată între ele. Atunci era performanţă, dar, odată depăşite acele faze dificile, se părea că lucrurile vor merge mai lesne. De ce acum pentru reforma justiţiei, pentru lupta cu corupţia, e nevoie de milioane de euro asistenţă logistică, financiară din partea Uniunii Europene, de parcă ei au nevoie mai mare de lucrurile acestea decât politicienii de la Chişinău?

Vasile Botnaru și Nicolae Andronic

Vasile Botnaru și Nicolae Andronic

Nicolae Andronic: „Să începem de la aceea că, după destrămarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova rămăsese fără legislaţie şi fără o structură bine închegată a organelor de drept. Pe lângă toate, a dispărut Uniunea Sovietică şi a dispărut şi o treaptă unde cetăţeanul putea să se ducă să-şi apere drepturile sale, aşa-numita Curtea Supremă de Justiţie a Uniunii Sovietice. Şi era nevoie repede de a reforma cât sistemul judiciar, atât şi celelalte organe de drept. Or, Moldova, din anii ’90, de la proclamarea independenţei, tot a primit diferite granturi şi ajutoare. Şi am observat, la un moment, că cei care investesc vin cu proiectele lor, adică ţări diferite şi legislaţia, în general, era într-o discordanţă foarte mare. Eram un grup de jurişti în Parlament, le mulţumesc lor şi astăzi, domnul Eugen Rusu, care a prezentat Constituţia în 1994, domnul Ungureanu, şi cum erau numiţi atunci aceşti agrarieni şaşlâcari, ei, care nu prea înţelegeau şi aveau numai o problemă, să păstreze proprietatea colhoznică, ne-au permis să încercăm să venim în Parlament cu o concepţie bine definitivată a structurii acestor organe şi interacţiunii lor. Or, trebuia şi noi să mergem la nişte schimbări de mentalitate. Fiecare dintre noi a fost procuror în Uniunea Sovietică, care judecător, era foarte greu, de exemplu, să accepţi că în proces procurorul și avocatul au aceleaşi drepturi. Am depăşit şi aceasta. Am adoptat în concepţie ceea ce ţine nu numai de judecătorie, sau era prevăzută chiar şi armata, Ministerul de Interne. Şi mai aveam încă un obiectiv atunci, să adoptăm noua Constituţie, ca să fim primiţi în Consiliul Europei. Să vă aduc aminte că această concepţie a trecut cu brio. Unica problemă pe care am avut-o şi atunci şi ea este moştenirea acelor ani, și aici este factorul uman, procurorul general de atunci, Dumitru Postovan, nu accepta ca procurorii să devină magistraţi. Or, tot el, mai târziu, într-un fel, şi-a recunoscut greşeala, că, dacă ei deveneau magistraţi, atunci aveau şi nişte salarii mai mari, şi erau echivalaţi cu judecătorii. Aceasta prevedea că sistemul judiciar sau Consiliul Superior al Magistraturii trebuia să fie format din două camere, Camera Procurorilor şi Camera Judecătorilor şi atunci era clar foarte bine şi se prevedea cine este şi cum numeşte procurorul general. Or, sistema aceasta, nu trebuia să descoperim bicicleta, este în lume, adică procurorii ori sunt în subordinea guvernului, ori sunt în componenţa sistemului judiciar în Consiliul Superior al Magistraturii.”

Europa Liberă: De ce nu a mers, domnule Andronic? De ce s-a ajuns unde suntem acum?

Nicolae Andronic: „Nu a mers atunci, la moment când discutam Constituţia, în concepţia aceasta a fost, adică noi, juriştii, am propus-o, dar procurorul de atunci îi avea la mână pe mulţi deputaţi din fracţiunea agrară şi el a mers la principiu, şi a pus piciorul în prag. Aşa cum a distrus pe urmă şi fostul preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, Puşcaş.”

Europa Liberă: Cei care, aşa cum spuneţi, încearcă să tragă plapuma peste ei sau jăraticul peste turtă, aceasta înseamnă că îşi păstrează nişte pârghii de influenţă, aceasta înseamnă că fac uz de ele. Vă întreb pe dumneavoastră, ca un veteran al justiţiei, ceea ce scriu ziarele, ceea ce spun articolele de investigaţie, într-adevăr se mai păstrează butoanele, telefoanele, aceste sfori de care face uz zisul păpuşar sau unii mai mărunţi, care încearcă să-şi rezolve problemele din varii motive, nu neapărat pecuniare, dar să ţină sub un control procurorii, judecătorii? Aceasta după ce li s-au majorat salariile şi s-a zis că va fi totul ca în Europa.

Nicolae Andronic: „Credeam şi eu în 2009 că, odată cu venirea tinerilor care au fost aşteptaţi de alegători și s-au proclamat europeni, le rămânea să le apară dorinţa de a schimba ceva în această ţară nu în folosul partidului, nu în folosul personal, dar în conformitate cu standardele europene şi în conformitate cu normele generale de bun simţ. Îmi pare rău că Europa, care a dat bani foarte grei încoace, nu şi-a spus un cuvânt serios în această privinţă. Acest proiect de reformare a Procuraturii, aduceţi-vă aminte, cred că pe nedrept mă numiți un veteran sau un părinte al reformei, în această grupă nici nu a fost cineva înaintat sau chemat din cei mai vechi, care au făcut prima reformă. S-au adunat nişte oameni care ştiau foarte bine ce să facă.”

Europa Liberă: Deci, aceştia care spun: „Este foarte important cine îl numeşte”, aceasta însemnând că ei nu vor să taie aţele care îi leagă?

Nicolae Andronic: „Nu se vrea să se taie aţele acestea. De fapt, este destul de periculoasă această încercare, revoluţie în sistema noastră. Chiar şi acum, în Constituţia de astăzi, dacă vă uitaţi, Procuratura stă parcă în sistemul judiciar, dar parcă nu are nimic cu acest sistem, datorită voinţei unui procuror de atunci, care nu voia să se reformeze. Dar atunci erau alte motive.”

Europa Liberă: Dar procurorii sunt gata să renunţe la „Стой! Кто идет?”, la statutul lor sovietic, când toată lumea trebuia să se teamă, să steme „смирно!” în faţa lor?

Nicolae Andronic: „Am trecut şi eu, în timpul guvernării lui Voronin, cumva am încercat pe mine ceea ce am reformat noi, am avut 360 de zile şi vreo trei dosare deschise, 360 de zile prin judecăţi şi la procurori. Am înţeles una, că nu numai procurorii vor să fie aşa, dar şi judecătorii, spre regret, încearcă să îndeplinească toate cerinţele procurorilor, din varii motive, că, de exemplu, nu va fi confirmat mai târziu pe viaţă sau nu i se va prelungi termenul ori îl va suspecta cineva că a hotărât nu aşa cum trebuie. Judecătorii astăzi se tem să primească decizii corecte, sau că a venit presa afară, de exemplu, şi: „Eu nu pot. Luaţi presa de aici şi atunci voi judeca corect, să nu am presiuni”. Se caută diferite motive, nedorind să devină nişte persoane autoritare în societatea noastră, tot sistemul judiciar. Când am asistat la discuţia aceasta, cine numeşte procurorul... Dar nu contează cine îl numeşte. Numiţi-l din România, din America, să vină cineva de sus, Isus Hristos, că el nu va putea face nimic. Legea Procuraturii care există astăzi trebuie schimbată.”

Europa Liberă: Dumneavoastră sunteţi actualmente om de afaceri şi, probabil, vorbiţi în cunoştinţă de cauză. Corupţia, din păcate, a devenit normalitate şi lupta cu corupţia ca şi cum presupune supraefort. Oamenii cinstiţi, oneşti, care şi-au făcut averile, businessurile în condiţii oneste, sunt nevoiţi să se justifice, să umble în pirostrii, să se ascundă, pentru că tot ce e avuţie iese că e furat. Dumneavoastră cum vă simţiţi în piramida aceasta inversată, în sistemul acesta de coordonate care e înspăimântător?

Nicolae Andronic: „Nu vreau să plac radioascultătorilor, să spun că toţi sunt aşa. Nu este aşa. Sunt şi oameni cinstiţi. Dar, mai ales, businessul cunoaşte nişte grupuri bine închegate, care constau din procurori şi poliţişti şi care îşi determină bine, cât la nivel raional, atât şi la nivel republican, îşi determină bine ţintele şi pleacă acolo în grup.”

Europa Liberă: Ştiu pe cine să mulgă”.

Nicolae Andronic: „Da, ştiu pe cine să „mulgă”. Vin şi îţi arestează tehnica, calculatoare, totul şi în funcție de sumă trebuie să ştii că te duci şi ieşi de acolo „curatʾ.”

Europa Liberă: Rezolvi problema, cum se zice.

Nicolae Andronic: „Da. Chiar sunt nişte dosare foarte mari de rezonanţă acum, care, dacă le urmărim, de vreo doi-trei ani nu şi-au mai găsit finalizarea şi toţi au uitat, toţi au vorbit la moment. Or, pe lângă situaţia economică grea, nesemnarea memorandumului astăzi şi scumpirea creditelor, care face, de fapt, lucrul majorităţii agenţilor economici imposibil, mai este şi această problemă, mai ales înainte de Anul Nou. Povestea cineva cu businessul mic, care ar trebui să fie baza economiei noastre, încep a veni diferiţi reprezentanţi – fiscul. Fiscul, de fapt, trebuie să menţionăm, cu venirea actualului şef s-a cam liniştit, îşi mai caută de treabă. Dar venea fiscul, venea poliţistul şi închideau întreprinderile. Înseamnă că înainte de Anul Nou trebuie să duci bani. Toţi spun că duc bani la partid. Nu cred că toţi duc bani la partid.”

Europa Liberă: Mai îşi „ling” degetele.

Nicolae Andronic: „O instituţie este în subordonarea, de exemplu, unui partid, o instituţie în subordonarea altui partid şi tot aşa, nimeni nu rămâne „nepieptănat”, mai ales înainte de sărbătorile mari. Sunt preşedintele consiliului de administrare la o întreprindere care este printre plătitorii mari de impozite în Republica Moldova, am scris şi fostului prim-ministru, şi la vreo doi prim-miniştri despre contrabanda care se aduce în Republica Moldova. Şi nu am spus că vreau să-i nimiciţi, dar puneţi-i în aceleaşi condiţii, să întreţină şi ei 200 de muncitori, să plătească impozite. Şi atunci vom vedea – trăieşte concurenţa. Or, astăzi în Republica Moldova este imposibil. Pe mine, am spus-o demult, din 1994, nu m-ar interesa cine este preşedintele acestei ţări, nu m-ar interesa cine este prim-ministru, pe mine m-ar interesa să mă duc la judecător şi să-mi apăr drepturile mele. Şi atunci când justiţia va fi independentă, dar nu va depinde hotărârea procesului meu de faptul că a intrat oponentul meu înainte de aceasta la judecător, i-a lăsat ceva, sau la procuror, atunci cred că voi spune că nu în zadar am trăit pe acest pământ şi putem lăsa toţi ceva celor vin după noi.”

Europa Liberă: Clasa aceasta va putea ieşi din blocajul acesta?

Nicolae Andronic: „Acum este momentul foarte bun pentru a ieşi din acest blocaj. Nu vreau să încerc să văd care este păpuşar, care nu este păpuşar. Cum se spune, aceste etichete au fost puse, dar cel care punea etichete de aici devaliza băncile. Este foarte regretabil că nu a fost măcar unul cu mâinile curate, ca să poată da „Bună ziua” pe drum. Ceea ce văd eu acum, ar trebui să caute un motiv de convieţuire şi de supravieţuire a acestei alianţe. Da, aceasta înseamnă că trebuie să te aşezi la masă. Da, aceasta înseamnă că trebuie să mai diminuezi din declaraţiile care oricum nu-ţi ajută bine. Da, aceasta înseamnă să te autopăstrezi ca partid. De exemplu, dacă pleci de la guvernare, ştiind electoratul nostru, fug toţi ca potârnichile în alte partide, şi atunci, în condiţiile când alte partide pro-europene nu sunt întărite, mă tem că am putea să avem o întoarcere de curs, ceea ce ar fi o tragedie pentru mine personal şi pentru dumneavoastră, şi pentru marea majoritate a cetăţenilor, fiind amăgiţi, şi nimeni nu vrea să recunoască că a greşit în ţara noastră. E nevoie cred să mai recunoască greşelile nu numai politicienii, dar şi alegătorii când îşi fac alegerea. Nu avem unde ne plânge. Unde să ne ducem plângerea? Avem un preşedinte care este om bun, dar aceasta nu este o funcţie. Avem nişte politicieni aşa cum îi avem. Şi acum revin, că să nu pierd ideea, îmi pare că este o situaţie foarte bună în care şi PLDM, de pe poziţiile sale, aşa cum este, rău că a rămas fără lider sau bine, nu ştiu, ar putea pune nişte condiţii pentru păstrarea alianţei, nu de felul „Jos acela” sau „Jos celălalt”, demiterea, e clar că aceste lucruri trebuie, dar, de exemplu, adoptarea unei concepţii cu Procuratura în conformitate cu normele europene, adoptarea modificărilor. Căci vedeţi că încearcă preşedintele Curţii Supreme de Justiţie să revină la sistemul nostru, pe care l-am făcut în 1994, un sistem de patru trepte, să schimbe ceva şi în Curtea Supremă de Justiţie. Îmi închipui dacă rămâneam acolo şi pur şi simplu modificam, îmbunătăţeam, aşa cum a fost cu reforma teritorială, când ni s-a spus că oamenii nu sunt mulţumiţi. Da, oamenii nu au fost mulţumiţi, că nu aveau serviciile apropiate de dânşii. Trebuia să asigurăm atunci să vină notarul mai des, să nu meargă omul în raion sau altundeva, să vină reprezentantul cadastrului mai aproape, fiindcă acestea erau atunci problemele în 1999.”

Europa Liberă: Vorbiţi de judeţe?

Nicolae Andronic: „Da, de judeţe. Politicienii care au venit după noi trebuiau să continue aceste reforme, dar nu să le nimicească ca să-şi aranjeze camarilele acestea prin atâtea raioane. Şi nimeni din populaţia noastră nu înţelege, adică majorității îi este bine cu raion, că se pot duce să se jeluie la „nacialnic”. În loc să dăm putere primarilor, în loc să dăm bani primăriilor, dar numai cu o condiţie, că în autoadministrarea aceasta să fie atraşi cetăţenii, nu să fie repartizat pe ascuns bugetul satului, dar să fie convocată adunarea generală a satului, ca oamenii să ştie şi să participe la lucrurile satului. Orice descentralizare a puterii de stat este ceea cu ce am început noi în 1994 şi, regretabil...”

Europa Liberă: Da. Iar primarii să nu fie soldaţii” partidelor.

Nicolae Andronic: „Da. Că acum, în 2015, am ajuns la cu totul altceva. Este un regres mare, în comparaţie cu gândurile şi cu ideile, şi cu legislaţia adoptată atunci.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG