Linkuri accesibilitate

„Toate ce-s date de la Dumnezeu, de la natură sunt bune şi frumoase”


Jurnalul săptămânal cu Sofia Pagu.

Născută în 15 decembrie 1949 în satul Ciuciuleni, raionul Hâncești. A făcut studii la Universitatea de Medicină și Farmaceutică „Nicolae Testemițanu” din Chișinău. A lucrat medic pediatru. Acuma este pensionară. Căsătorită. Mamă a trei copii.

Luni

Am rămas singură în toată casa. Nepoţeii au plecat la Chişinău să-şi onoreze obligaţiile. Cei mai mari la şcoală, mezina de cinci ani la grădiniţă. Bunelul lor este plecat cu un prieten în Israel. Au fost invitaţi de un coleg de şcoală cu care nu s-au mai văzut de aproape 50 de ani. Eu am refuzat invitaţia. Am fost vara aceasta la mare în Grecia, apoi în Turcia. Pentru mine e suficient.

Fiind singură, le rânduiesc pe toate pe care le fac de obicei şi pe care le făcea soţul. Mai întâi, împac toate vietăţile din curte: păsări, pisică, căţel. Apoi îmi beau şi eu cafeaua după un mic dejun şi încep treburile prin gospodărie. Restul rămân pentru seară.

Aştept seara să fac legătură cu Israelul prin Skype, să aflu cum îşi petrec mica vacanţă. Totul e bine, slavă Domnului. Mă culc liniştită.

Marţi

Mi-aş face un regim de pensionară. Aş dormi până mai târziu, dar nu e posibil. Se întrec la cântat cocoşii, care au coteţul aproape de dormitor şi nu am nicio şansă să mai dorm. De altfel, aşteaptă şi mâncare îndată ce se luminează de ziuă. Aşa e viaţa la ţară. Dar e frumos. Din grădinile vecinilor ne înconjoară o mulţime de copaci mari, e umbră şi răcoare. Toate ce-s date de la Dumnezeu, de la natură sunt bune şi frumoase.

Dar aud vuind avioanele foarte des, mai des ca anii trecuţi, deasupra caselor noastre şi mă trec fiorii. De fiecare dată când le aud, mă gândesc la vecinii din Ucraina. Pentru ce? Cui îi face plăcere omuciderea, distrugerea a tot ce s-a clădit cu anii. În general de ce? De ce se ajunge la aşa ceva? Ştiind că şi în Israel nu se mai termină neînţelegerile cu Palestina, aştept ştirile de seară şi comunicarea cu soţul pe internet. Totul e în ordine. Mă liniştesc.

Miercuri

Rutină. Mă ocup de muşcatele mele din ghiveci, am foarte multe, care mai de care mai frumoase, sunt toate pline de flori. Le place să le vorbeşti frumos, să le apreciezi frumuseţea. Le iubesc ca pe nişte copii.

Mi-am terminat treburile pe afară, mă aşez la televizor să ascult ştirile. Dar simt câtă apartenenţă partinică conţin şi mă supără. Mă aşez la calculator şi mai vorbesc cu prietenii din România prin Skype, cu copiii, mai scot câteva idei frumoase şi interesante de pe Facebook. Ziua s-a terminat cu bine. Mulţumesc lui Dumnezeu.

Joi

Mai am o zi, trebuie să se întoarcă soţul din Israel. De acum parcă sunt mai îngrijorată ca zilele trecute. Mă rog să fie totul bine şi să se întoarcă sănătos acasă.

Am promis acum o lună unei rude din România să-l ajutăm să facă o masă de pomenire pentru buneii şi părinţii săi, care s-au născut în satul nostru, de unde apoi tata lor a fost deportat în Siberia, iar mama, cu cinci copii, printre care şi el, în vârstă de cinci anişori, s-au refugiat în România, unde au şi rămas. I-am promis să-l ajutăm. Acum îmi fac griji să reuşim totul până duminică. Practic ne ocupăm noi de toate. El achită cheltuielile. Sper să iasă bine. Merg la localul unde va avea loc masa şi împreună cu bucătăresele facem meniul.

A venit seara, ştirile PRO TV, apoi trec la calculator. Pe Facebook am găsit o maximă: „Nesimţirea în zilele noastre este considerată o calitate, iar bunul simţ un defect”. Cât este de actuală şi adevărată.

Vineri

După ce am îngrijit toate vietăţile din curte, am luat meniul făcut ieri şi am început să fac lista produselor necesare pentru parastasul pe care urmează să-l pregătim. Stau cu grijă să ajungă la timp soţul, să reuşim totul.

Pregătesc ceva mâncare mai deosebită. Rudele din România vor veni mâine la noi acasă.

Seara, după ştiri, am vorbit cu prietena de la Otopeni, Bucureşti, pe Skype. Au sunat-o călătorii noştri din Israel şi i-au spus că ajung cu avionul în Otopeni, seara la 20.45. Ea le-a rezervat locuri la microbuzul de la ora 22.00 spre Chişinău şi mâine dimineaţă ajung acasă.

Merg la culcare, dacă m-a prinde somnul.

XS
SM
MD
LG