Linkuri accesibilitate

Cursul scurt de lepădare de comunism


România, 20 mai 1990, primele alegeri libere după căderea regimului comunist.

România, 20 mai 1990, primele alegeri libere după căderea regimului comunist.

Recrutarea noii elite politice și modernizarea României: (im)posibila reformare a partidelor.

Ca de fiecare dată înainte de alegeri, PSD, Partidul Social Democrat dă senzația că vrea să schimbe ceva în așa fel încât să fie în pas nu doar cu alegătorii, ci și cu timpurile.

Este vorba mereu de operații estetice, nu de schimbări profunde, care să modifice structura, comportamentul și reflexele celui mai mare partid din România.

Noul lider al PSD, Liviu Dragnea a venit pentru prima dată cu ideea detașării partidului de eticheta de comunism, care continuă să fie lipită de această formațiune.

Pentru a scăpa de acest adjectiv supărător, Dragnea le-a propus tovarășilor săi să recunoască greșelile făcute de PSD de-a lungul timpului.

A fost ținut un moment de reculegere pentru victimele dictaturii comuniste și pentru cei vătămați în perioada Pieței Universității (1990).

E, cu siguranță, un pas înainte făcut de acest partid, care în decembrie 2006 a contestat Raportul istoricilor pe baza căruia fostul președinte Traian Băsescu a condamnat regimul comunist.

Totuși, un moment de reculegere nu e suficient pentru ca PSD să fie considerat un partid de stânga progresist, mai ales că Ion Iliescu, fondatorul formațiunii, primul președinte român după căderea dictaturii și actualul președinte de onoare al social-democraților este un fost nomenklaturist, care a trecut în ultimii ani înainte de 1989 de partea perestroikăi lui Gorbaciov.

Prezența lui nu mai influențează politica partidului, dar simbolizează legătura PSD cu trecutul. Chiar îndepărtarea posibililor candidați ai lui Liviu Dragnea înaintea alegerilor pentru șefia partidului și deci preferința pentru un scrutin cu candidat unic sugerează că PSD trăiește într-o epocă depășită.

Apoi aplicarea criteriilor de integritate, despre care liderii social-democrați vorbesc la întrunirile lor festive, nu au fost trecute niciodată în statutul PSD.

Dragnea s-a referit la ele, dar cum ar putea fi aplicate când chiar el a fost condamnat în primă instanță la un an de închisoare cu suspendare pentru fraudarea referendumului din 2012 pentru demiterea lui Traian Băsescu.

Reformarea și modernizarea PSD nu este posibilă doar prin mesaje reverențioase și propagandă.

E nevoie de noi idei, de adoptarea principiilor strângii moderne, de scoaterea pe margine a liderilor de tip caviar, cum e și Liviu Dragnea, care și-au făcut case uriașe sau averi impresionante pe spezele funcțiilor publice, de despărțirea de ortodoxism.

Activismul ecologist, feminist, de acceptare a homosexualilor ar trebui să acompanieze modernizarea PSD dimpreună cu renunțarea la cei care au probleme cu justiția.

Partidele tradiționale din România nu reușesc să se sincronizeze cu cele europene.

Nu doar socialiștii români au rămas niște populiști anacronici, ci și liberalii, care par încremeniți și nu reușesc să-și găsească lideri proaspeți, capabili să formuleze idei și tendințe noi sau să atragă votanții.

În ciuda faptului că cele două partide de dreapta PNL și PDL s-au comasat sub umbrela Partidului Național Liberal, forța lor nu pare să fi crescut.

Noul mare PNL nu a reușit nici măcar să-și desemneze un guvern din umbră sau un candidat la primăria capitalei.

Parlamentarii care au probleme de corupția sau de integritate stau liniștiți la umbra partidului, chiar dacă nu mai ocupă funcții de conducere.

Nici liberalii, nici socialiștii nu au reușit să articuleze poziții serioase legate de noile provocări de politică externă, ambele partide par mulțumite cu pseudo-reforma fiscală a PSD și poate cel mai grav, nici unii, nici alții nu sunt preocupați de selectarea viitorilor politicieni, de antrenarea și promovarea lor, ținând cont de criterii meritocratice, nu de prietenii sau relații de familie.

Felul în care se recrutează elitele politice arată și direcția pe care va merge România.

Dacă relațiile de amiciție și nepotismul continuă să fie principala pârghie de înoire a clasei politice, partidele tradiționale, PSD și PNL vor pierde teren în favoarea liderilor anti-sistem: Traian Băsescu este unul dintre ei cei care pozează în luptătorul împotriva politicii conformiste, urmat de Monica Macovei, cea care a pus la lucru reformele anticorupție.

PSD și PNL sunt umăr la umăr în acest moment, adunând fiecare în jur de 35-37 de procente, cu toate că nici unul dintre ele nu face eforturi de modernizare.

XS
SM
MD
LG