Linkuri accesibilitate

„Doamna ambasadoare” sau „Doamna ambasador”? Femeile în diplomație


În R.Moldova, din 19 candidați la postul de ambasador doar două sînt femei.

Până în secolul XX nu au existat femei ambasadoare, iar prima din istorie, Diana Abgar, a prezentat o dublă imagine de exotism, fiind în 1920 ambasadoarea Armeniei în Japonia.

Armenia a fost rapid înghițită de Uniunea Sovietică, însă a doua femeie-ambasador a venit tot din URSS. E vorba de scriitoarea de origine nobilă, însă trecută la comuniști și apropiată a lui Lenin, Aleksandra Kollontai, care a fost ambasadoarea Moscovei în Norvegia, Mexic și Suedia.

Kollontai a creat de altfel o întreagă legendă în jurul ei, fiind o mâncătoare de bărbați (aproape literalemente) și o scriitoare și teoreticiană comunistă care prona amorul liber și sexul fără limită pentru a distruge bazele familiei, odioasă instituție burgheză.

(Se spunea că o simplă privire de-a Aleksandrei Kollontai putea muia genunchii unui bărbat mai eficace decât o vizită a NKVD-ului, precursorul KGB-ului.)

Femeile-ambasadori au rămas un fenomen sporadic până la introducerea, în majoritatea țărilor occidentale, a cotele pentru angajarea obligatorie a unui oarecare număr de femei, ceea ce a primit numele de “discriminare pozitivă”.

„Discriminarea pozitivã” a pornit din Statele Unite. Este un tratament preferential aplicat unor minoritati rasiale sau sexuale, ulterior extins si femeilor. Prima lege de acest tip a fost introdusa in 1961 in Statele Unite de catre presedintele Kennedy. In 1968, legea a fost extinsa pentru a acoperi si femeile.

In multe țări, partidele politice aplică în mod voluntar un sistem paritar prin care femeile trebuie să ocupe un anume procent de locuri pe listele lor. In tari precum Norvegia si Franta, femeile trebuie sa ocupe cel putin un sfert din posturile de raspundere.

Franța conduce la nivel mondial, o treime din ambasadorii Parisului fiind femei, 48 cu totul, față de 19% in Anglia și 26% in America.

Rămân însă importante împotriviri la nivelul mentalității colective. Astfel, in Marea Britanie, presa de toate tendințele a atacat directiva europeană care impune cote, întrebând ce e democratic in acest sistem de cote, dacă oamenii nu vor mai fi promovați pe merit, ci in funcție de sex. Anglia e insa rău plasată sa argumenteze in acest context. Un raport comparativ al Consiliului Europei in chestiunea justiției europene a pus in evidentă numărul extrem de redus al femeilor in rândul judecătorilor britanici. Doar Armenia si Azerbaidjanul au mai putine femei judecători decât Anglia.

Revenind la diplomație, mai multe limbi încă oscilează ezitant în apelative. Trebuie oare să spunem: "Doamna ambasadoare" sau “Doamna ambasador”? Universuri semantice diferite se ciocnesc aici, dincolo de diplomație.

Limbi precum franceza sau româna au tendința de a evolua spre “Doamna ambasador”… Asta pentru că "Doamna ambasadoare” o poate desemna pur și simplu pe nevasta ambasadorului. Cam la fel cum spunem: "Doamna preoteasă” pentru soția popei.

---------

În Republica Moldova posturile de ambasadori se distribuie, în mare parte, între partidele aflate la guvernare. Este o constatare mai veche reluată de experți, dar și foști diplomați, ori de câte ori Republica Moldova trebuie să delege noi conducători la instituţiile diplomatice. Cea mai recentă declarație de acest fel a fost făcută de Ambasadorul Republicii Moldova în Austria, Andrei Popov. El spunea că cele 19 funcții vacante de șefi de misiuni diplomatice vor fi repartizate între cele trei partide din coaliţia de guvernare PLDM, PD şi PL. A durat aproape patru luni până când lista de candidaţi, întocmită de Ministerul de Externe, a ajuns la comisia parlamentară de profil şi a fost aprobată. E puţin probabil că starea incertă în care se pare că se afla coaliţia de guvernare să mai influențeze nominalizările, spun mai mulţi experţi.

Marea majoritate a candidaţilor sunt diplomaţi de carieră, dar pe listă apar şi oameni din afara sistemului, între care deputatul liberal-democrat Valeriu Ghileţchi, fostul ministru al agriculturii Vasile Bumacov şi fostul premier Dumitru Braghiş. Iată ce ne spunea recent analistul politic Anatol Ţăranu, fost ambasador în Rusia:

„Principalele capitale au primit şefi de misiuni care au fost partajate politic. Această partajare este ceva nefiresc şi nu ar trebui să existe.”

Analizând lista noilor conducători la instituţiile diplomatice activişti de la mai multe organizații neguvernamentale care apără drepturile omului au formulat mai multe obiecţii. Prima a fost că din cei 19 candidaţi doar două sînt femei. Ei au propus ca cel puţin jumătate din diplomaţi să fie doamne.

Actualmente, din totalul şefilor de misiuni diplomatice două sunt femei, ambasadoarea în Italia Stela Stângaci, şi Ala Beleavschi în Canada.

O altă obiecţie, formulată de câteva ong-uri a fost în adresa candidatului propus pentru funcţia de ambasador în SUA. Este vorba de deputatul liberal democrat Valeriu Ghileţchi cunoscut pentru declaraţiile sale homofobe, în special în adresa comunităţii LGBT.

Noii şefi ai instituţiilor diplomatice urmează să fie agreaţi în ţările de destinaţie.

XS
SM
MD
LG