Linkuri accesibilitate

Cum acest bloc de locuințe e un soi de ţară în miniatură, putem zice fără teamă că a ars acoperişul ţării.

Chiar mă miram că în blocul meu de locuinţe, un fief al indiferenţei şi impertinenţei, nu se întîmplă ani de zile o calamitate. Ei bine, un mic dezastru a venit deunăzi cînd a ars o bucată de acoperiş.

Cauza e banală. Un locatar de la ultimul etaj a decis să modifice niţel starea lucrurilor de deasupra locuinţei sale şi a izbucnit un incendiu. Speriat de foc, locatarul reformator a chemat pompierii. Aceştia au venit rapid, fapt care trebuie salutat. N-au putut însă să se apuce imediat de lupta cu incendiul pentru că… ograda era plină cu maşini. Şi a trecut ceva timp pînă cînd locatarii au realizat că autospecialele nu pot stinge focul dacă maşinile lor nu dispar din curte. Mă aşteptam ca locatarii să înţeleagă ceva din această experienţă. N-au înţeles nimic: în zilele următoare curtea blocului a rămas bucşită cu maşini.

A doua zi pe uşile scărilor a apărut un apel la solidaritate care suna aşa: ADUNĂM BANI PENTRU REPARAŢIA ACOPERIŞULUI, TELEFON… Ce să spun? Înţeleg că omul are probleme şi trebuie ajutat. Şi pesemne îi voi da cît pot, că nu sînt mai prosper decît el. Dar sînt nemuţumit de cîteva lucruri. N-ar trebui păţitul, înainte să ne ceară bani, să ne explice cel puţin ce modificări făcea el pe acoperiş? N-ar fi trebuit acest om să ne întrebe şi pe noi, locatarii de la ultimul etaj, ce părere avem despre lucrarea lui? Acoperişul acela e şi aşa şubred şi e problema noastră comună. De ce să începi să modifici ceva fără acordul Asociaţiei care are grijă de bloc? Mărturisesc că nu-l văd cu ochi buni pe acest locatar.

A ars acoperişul unui bloc de locuinţe. Şi cum acest bloc e un soi de ţară în miniatură, putem zice fără teamă că a ars acoperişul ţării.

XS
SM
MD
LG