Linkuri accesibilitate

Nu a sprijinit agresiunea rusească în Ucraina, fapt care i-a permis să-și sporească popularitatea acasă și să îmbunătățească relația cu Occidentul.

Cel mai longeviv lider din Europa, Aliaksandr Lukașenka, a obținut duminică un nou mandat prezidențial de 5 ani în Republica Belarus în urma unui scrutin despre care autoritățile spun că l-a câștigat cu peste 83 la sută. Corespondentul Europei Libere, Anthony Wesolowsky, s-a interesat care poate fi rețeta folosită de Lukașenka rămas la conducerea țării de 21 de ani.

Votul de duminică nu pare nici liber, nici corect, dar chiar dacă ar fi fost așa Aliaksandr Lukașenka ar fi câștigat probabil tot el, relatează Anthony Wesolowsky.

În vârstă de 61 de ani, Lukașenka este disprețuit în Occident și tolerat scrâșnind din dinți de Rusia, dar regimul său autoritar nu pare în pericol acasă, după ani de distrugere a presei independente și persecuții împotriva oponenților politici.

Pentru majoritatea belorușilor, Lukașenka reprezintă stabilitatea, spune Aleh Manaev, care a participat la fondarea unuia din primele partide independente din Republica Belarus și a fondat primul ei think tank, Institutul de Studii Social-Economice și Politice. Lukașenka, spune Manaev, „a oferit unei majorități a belorușilor ceva în schimbul loialității, în timp ce i-a marginalizat la maximum pe cei care i s-au opus”.

Svetlana Alexievici, scriitoarea belorusă care tocmai a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură, a spus-o altfel. „Pentru oamenii de la țară, libertatea înseamnă cârnați”, spunea în 2011 ziarului german Neue Zuercher Zeitung Alexievici, a cărei lucrări nu s-au publicat în Belarusul lui Lukașenka.

„Este un animal politic. Face ceea ce vor de la el”, a spus Alexievici despre Lukașenka.

Economia Republicii Belarus a rămas în mare parte nereformată, parazitând pe resurse energetice rusești ieftine. Criza financiară și economică globală începută în 2008 a afectat-o și pe ea. Însă, în ciuda dificultăților economice, Lukașenka rămâne popular, reușind să dea vina pe alții, potrivit unui studiu sociologic recent făcut de institutul lui Aleh Manaev.

Relația cu Occidentul n-a fost niciodată bună. Dar criza ucraineană, în care a evitat să sprijine vreuna din părți, i-a oferit lui Lukașenka o șansă. El a găzduit la Minsk convorbirile de pace, la care au luat parte liderii ucrainean, rus, german și francez, permițându-i să se prezinte în fața propriilor cetățeni ca un om de stat respectabil pe arena internațională.

Nu a sprijinit agresiunea rusească în Ucraina, fapt care i-a permis să-și sporească popularitatea acasă și să îmbunătățească relația cu Occidentul. A lansat chiar amenințări stridente că țara sa va răspunde cu hotărâre, dacă îi este încălcată granița. La 7 octombrie, cu patru zile înainte de alegeri, a spus că Belarusul „n-are nevoie” de o bază rusească pe care vrea să o construiască Kremlinul.

A depus chiar eforturi să scape de porecla de „ultim dictator al Europei”, eliberând din închisori unii oponenți politici înainte de alegeri. Așa încât, potrivit unor surse din Uniunea Europeană, Bruxelles-ul ar putea examina ridicarea sancțiunilor împotriva lui Lukașenka și altor demnitari beloruși, impuse după înăbușirea violentă a protestelor opoziției, la realegerea sa ca președinte în 2010.

Dar, în timp ce tatonează terenul în Occident, Lukașenka nu a abandonat în realitate Rusia. Țara sa a intrat în Uniunea Economică Eurasiatică a președintelui rus Vladimir Putin, respingând oferta unui acord de liberalizare a comerțului primită de la Uniunea Europeană.

XS
SM
MD
LG