Agerpres a difuzat elemente din raportul anual prezentat Parlamentului de Serviciul Român de Informații. Datele au fost preluate masiv de presa cotidiană. În document se arată, printre altele, că România s-a aflat în 2014 „într-o zonă de interferență a intereselor principalilor actori geopolitici”. S-a făcut simțită o creștere a „incisivității Rusiei în consolidarea propriei influențe în vecinătatea estică a Europei”.
Climatul regional s-a resimțit de pe urma acțiunilor acestei țări, de „contracarare a vectorului euroatlantic în zonă”, iar efectul a fost de „instabilitate și insecuritate în plan politic, economic și militar”.
Nimeni nu știe cu exacticate ce intenții are Rusia în Siria, constată analistul Frederik Wessau, de la European Council on Foreign Affairs, rezumat în cel mai recent număr al săptămânalului „Dilema Veche”, la rubrica lui Cristian Ghinea, „Piața de idei”. Wessau consideră că Rusia a intervenit în Siria ca urmare a semi-eșecului înregistrat în Estul Ucrainei. Siria este pretextul sub care Vladimir Putin poate solicita ieșirea de sub embargoul diplomatic – lucru aproape rezolvat – și eventual ridicararea sancțiunile economice impuse de statele Occidentale Rusiei după anexarea Crimeii. „Acesta e farmecul lui Vladimir Putin. Face o ofertă de război care se presupune că va aduce pacea. Această pace (…) ar face însă situația mai proastă penrtu toți – mai puțin pentru Rusia”, scrie Wessau, reprodus de Cristian Ghinea. Concluzia e argumentată cu faptul că nu există o alternativă convenabilă la Bashar al Assad: „nu există o masa critică de sirieni moderați mânați de idealuri, ei luptă pentru familii și pentru caselelor, nu pentru niște idei abstrace, cum e democrația”. Un singur lucru e fără dubiu: sancțiunile economice impuse Rusiei au fost foarte eficiente și, spune Frederik Wessau, ar fi o greșeală să se renunțe la ele.
Alina Mungiu-Pippidi scrie în „Adevărul” despre eșecul major al politienilor de la București în dosarul Schengen. Practic, România nici nu s-a mai bătut să impună pe agendă primirea României, pentru că, în afara statelor tradițional adversare acestei extinderi, precum Olanda, au apărut și alți oponenți: Germania și Franța. Este un eșec al politicii europene al României și irosirea unei mari ocazii, care s-ar fi ivit odată cu alegerea lui Klaus Iohannis în postul de președinte al țării, arată Mungiu. Și nu e vorba doar de pierderile concrete, care se traduc în costuri pentru transportatori și pentru românii care călătoresc în spațiul European, ci e vorba de riscul ca România să fie î clasată ca stat european de rangul al doilea. Sunt câteva lucruri de făcut, în opinia analistei: mai ales să fie strânse relațiile cu acele partide politice, cu acele think-tank-uri sau cu acea parte din presă şi societate civilă din țările care nu vor România în Schengen care sunt în favoarea libertăţii de mişcare. În loc de așa ceva, presa din România nu a făcut decât să împingă ”spre mahala” în presa internaţională „lucruri despre Victor Ponta şi practic despre incapacitatea statului de drept din România”. Aceste lucruri trebuiau rezolvate în interior, consideră comentatoarea.
