Linkuri accesibilitate

Florin Pindic Blaj: „Mă rog lui Dumnezeu ca diplomaţia moldovenească şi conducerea să poată să dea garanţie pentru tranşa următoare”


La școala de copii cu dizabilități de la Nisporeni

La școala de copii cu dizabilități de la Nisporeni

Consului onorific al R. Moldova în Carolina de Nord în dialog cu Europa Liberă.

Carolina de Nord, este un stat american înfrățit cu R. Moldova de 16 ani, iar consulul onorific în acest stat, Florin Pindic Blaj, spune că relațiile moldo-americane sunt mult mai strânse acum și cooperarea dintre cele doua țări cunoaște urcușuri.

Europa Liberă: E altul interesul SUA faţă de Republica Moldova, comparativ cu timpurile când aţi fost numit consul onorific al Republicii Moldova în Carolina de Nord?

Florin Pindic Blaj: „Da. Atunci, pe vremuri, mulţi americani nu ştiau unde este Moldova şi că există o ţară Moldova. Sigur că atunci când am fost numit consul, am avut multe festivităţi, vizite din Moldova la nivel înalt, de la preşedinte, prim-miniştri, oamenii au avut un interes, pentru că ne-au cunoscut pe noi. Dar acum, la această oră, Moldova nu este străină datorită interesului geopolitic.”

Europa Liberă: Dar cum definiţi şi descifraţi acest interes geopolitic în regiunea unde e situată şi Republica Moldova?

Florin Pindic Blaj: „Nu cred că este inerţia celor 70 de ani sau inerţia războiului rece. Pentru că aceasta a fost, Uniunea Sovietică a fost oponentul, pentru Uniunea Sovietică America era adversarul, generaţii au crescut, pregătindu-se că într-o zi vor lupta. Şi când preşedintele Gorbaciov a spus că se dă jos zidul Berlinului, nimeni nu a crezut vreodată că Rusia va reveni, ca putere politică.

Eram în Moldova acum 15-18 ani, când armata rusească nu avea echipament, nu vorbesc de echipament de luptă, dar încălţăminte şi alte lucruri, totul a fost centralizat. A căzut acel sistem. Rusia nu a mai putut să suporte Cuba şi a lăsat din braţe acest „copil” pe care l-a ţinut, l-a preluat Venezuela.

Dar timpurile s-au schimbat. Și Comunitatea Europeană a crescut, ţările din Europa de Răsărit au aderat la Comunitatea Europeană. A fost o înţelegere între preşedintele Rusiei şi al Americii că, dacă aderă ţările din Răsărit la Comunitatea Europeană, problema spinoasă era NATO, să nu facă parte din NATO. Şi totuşi au intrat şi Polonia, şi Ungaria, şi Cehia, și Slovacia, şi România ş.a.m.d. Şi acum, dacă nu ar fi fost tradiţia conflictului dintre Ucraina şi Rusia, ea a fost în Uniunea Sovietică, acolo sunt conflicte etnice, de ani de ani, istorice, şi problema aceasta s-a proliferat din nou, până la momentul când aproape Ucraina s-a împărţit în două: antipatia faţă de ruşi şi cei din vest pro-Rusia, partea de răsărit.

Pe fondul acesta a fost exploatat interesul geopolitic de expansiune. Nici Rusiei nu i-a convenit ca Ucraina să intre în Comunitatea Europeană, pentru că atunci Comunitatea Europeană şi NATO era la hotare. Rusia a crescut ca o putere, astăzi situaţia lor este diferită pe plan global faţă de săptămâna trecută, după întâlnirea de la ONU. După întâlnirea între preşedintele Putin şi preşedintele Barack Obama, Putin a trecut la acţiune şi toţi au rămas surprinşi, chiar şocaţi.”

Europa Liberă: Vă referiţi la acţiunea din Siria?

Florin Pindic Blaj: „Din Siria. Vorbim la ora actuală de Rusia care are influenţă, care umple vacuumul pe care l-au creat americanii şi NATO, au intrat ţările acelea, au ieşit, au zis că au făcut rânduială. Şi atunci sigur că Washingtonul se uită: în Ucraina nu mai ai ce să faci şi este Moldova. Şi Moldova este o ţară care vrea prosperitate, vrea totală independenţă, vrea democraţie. Moldova nu este unită cu Iugoslavia, cu Ungaria, decât cu România, deci, graniţa este cu România. Acela e fratele român dintotdeauna. Această nostalgie care a fost şi mai este, și acum pare şi o necesitate deja, datorită acestor conflicte, mai ales după ceea ce s-a întâmplat în Ucraina de Răsărit.”

Europa Liberă: Cu banii contribuabilului american au fost construite şi se mai construiesc drumuri în Republica Moldova, programul Provocările Mileniului. Pe banii contribuabilului american se fac irigaţii a multe-multe hectare de pământ. Dumneavoastră ziceţi că acest interes pentru Republica Moldova creşte. Aceste investiţii se fac în scopul de a ajunge mai prosper statul Republica Moldova?

Florin Pindic Blaj: „Nu mă dau şi eu mare balenă în lighean acum, dar când se punea problema iniţierii proiectului, pentru că Provocările Mileniului, dacă vorbim în cifre, este un miliard și peste 200 de milioane de dolari, este o sumă colosală. Acum se aude de un alt miliard în Moldova... Și atunci Moldova era, spre surprinderea americanilor, de opt ani de zile condusă de comunişti, şi se întrebau: „Cum?”. Le-am zis: „Domnilor, ei sunt, dar ei vor pleca. Dar dacă banii aceştia se vor da oficial pentru Moldova, se va face ceva”. Şi cum americanii care au dat, au fost diligenţi, au inspectat, am asistat la multe-multe întâlniri şi proiectul s-au făcut. Aceea a fost prima tranşă.

Acum mă rog lui Dumnezeu ca diplomaţia moldovenească, şi conducerea sau reprezentanţii care sunt actual, care sunt contestaţi sau protestaţi, să poată să dea garanţie pentru tranşa următoare, că este nevoie şi într-adevăr este nevoie. Moldova riscă un colaps economic, pentru că nu mai sunt bani. De unde să fie taxe? Seceta care a fost anul acesta şi atâtea, și atâtea alte lucruri. Deci, nevoie este de acea a doua tranşă. Şi eu cred că lucrurile se vor aranja. Americanii toţi plătesc taxe. Toți plătim taxe, în fiecare zi, din profit, plătim taxe la cumpărături şi din banii aceştia măcar un lucru bun, că se mai ajută în stânga şi în dreapta.

Aş prefera mai bine să se facă irigaţii şi drumuri decât avioane de luptă şi submarine, şi obuze, şi bombe. Nu trebuie să moară niciun tânăr, copilul nimănui, că e al sirianului, că e al uzbecului, că e al rusului sau al moldoveanului, el are o familie, are o mamă, are un părinte, are un vis. Nu mai există patriotism. Nimeni, nici măcar soldaţii americani nu au patriotismul acela.”

Europa Liberă: Vreau să ne spuneţi ce credeţi despre aceste acţiuni de protest, care au ajuns să fie maraton în inima Chişinăului. Vedeţi o finalitate a acestor proteste?

Florin Pindic Blaj: „Un profet niciodată nu este apreciat în ţara lui. Eu sunt adoptat de moldoveni, sunt născut român. Poate pe când acest interviu va fi transmis, lucrurile deja se vor aşeza, cum se spune, praful se aşează. Am zice că un protest este o formă nobilă a democraţiei, a exprimării democraţiei. Sunt interese. Sinceri sunt cei care se duc şi majoritatea, poate, manipulaţi. Acela este sincer. Dar răbdarea oamenilor deja este la limită. Oamenii s-au săturat de tot ceea ce văd că se vehiculează, nu s-au spus lucrurilor pe nume, sunt aceiaşi „artişti” care joacă pe scenă în fiecare zi înaintea ecranului. Şi ţăranul a sperat că îşi va primi pensia, muncitorul că va avea şi el concediul bine plătit, copilul, cu sacrificiul mamei şi al tatălui, care au împrumutat ca el să termine o şcoală, să-şi găsească un serviciu în ţară şi să nu se ducă în afara ţării. Acestea sunt problemele, îmi pare foarte rău.

Un fost preşedinte a spus: „Moldova toată e mică, e ca o familie”. Suntem o familie, dar o familie care ne certăm. Ne certăm toată ziua şi nu este încredere. Dacă mergem direct la primii care au început protestele acum o lună, nu zic de entuziasmul lor, pentru că nu au obţinut ceea ce au cerut şi aproape era imposibil. Nu poate să-şi dea demisia şi guvernul, şi Preşedinţia, şi Parlamentul, arunci ţara în haos. Ar fi plăcut să văd un dialog deschis, transparent. Aţi învăţat în aceeaşi şcoală, stimaţi lideri ai partidului şi cei care aranjaţi aceasta, locuiţi, poate, în aceleaşi cartiere şi puteţi să aveţi două-trei zile câte o întâlnire deschisă, transparentă, să ascultaţi şi o parte, şi alta… De aceasta îmi pare rău.

Acum au venit cei de stânga şi ei beneficiază foarte mult de cei care au stat în piaţă până acum. Şi e foarte delicată situaţia. Eu mă rog să nu fie violenţă, pentru că ea poate să fie instigată, pot să se strecoare unii dintr-o parte sau din alta şi ar fi teribil. Noi nu mai vrem să auzim în Moldova ceea ce am auzit în ’92.

M-am dus până la Ţânţăreni, la Anenii Noi, şi auzeam tunurile şi contabila noastră povestea cum cădeau obuzele. Și cartea scrisă de dumneavoastră [id.e.Valentina Ursu, „Râul de sânge”], ieşită de sub tipar, despre acţiunile de la Nistru, am citit-o şi m-am înfiorat ce preţ au plătit acei oameni. Nu trebuie violenţă absolut nimănui.”

Europa Liberă: Dar până la urmă Moldova şi moldovenii trebuie să-şi caute duşmanii pe interior sau în exterior?

Florin Pindic Blaj: „Un colonel sau un ofiţer din timpul războiului civil în America mergea pe lângă tranşee. Și în tranşee erau deprimaţi soldaţii, supăraţi, înfometaţi, doi soldaţi s-au încăierat şi se băteau. Ofiţerul a sărit în tranşee, i-a despărţit şi le-a spus: „Hei, inamicul nu este aici. Inamicul este dincolo”. Da, sunt lucruri care trebuie curăţate dinăuntru. Am spus mai înainte, şi când România se grăbea să meargă în Europa, că nu Europa, nu Rusia este soluţia.

Soluţia trebuie să înceapă dinăuntrul nostru, de la întoarcerea cu faţa către Dumnezeu. Biserica trebuie să câştige mai multă încredere în popor. Scriitorii, poeţii, artiştii care puţini mai sunt trebuie reinstalaţi în ceea ce au fost şi ceea ce a trebuit să fie, să aducă suflul acesta. Iar schimbarea va veni, atunci când cineva va fi dispus să plătească un preţ: chiar şi să pierzi, şi să sacrifici. Dar la noi la Moldova au fost acaparări mult mai mult şi aceasta este trist.”

XS
SM
MD
LG