Linkuri accesibilitate

Multă vreme după căderea comunismului s-a vorbit în România despre un așa zis „sindrom Elena Ceaușescu”…

Președintele Camerei Deputaților, socialistul Valeriu Zgonea pare să fi descoperit de curând egalitatea de gen când spune că „femeile nu trebuie să fie limitate doar la mamă și soție” sau că „femeile sunt egale cu bărbații”. Constatările lui țin, însă, mai curând de abecedarul politicii, decât de vreo intenție de schimbare.

Spre deosebire de partidele de stânga din statele vestice, socialiștii români nu au nicio prioritate în acest sens. Dacă președintele francez Francois Hollande a format,spre exemplu, un guvern din care fac parte 17 femei si 17 barbati, punând astfel în practică o promisiune mai veche, executivul român a oferit din cele 25 de portofolii guvernamentale doar trei dintre ele femeilor. Puține state europene le dau femeilor un acces mai mic în politică. În Parlamentul României sunt sub 12% femei, ceea ce plasează țara pe locul 99 în clasamentele internaționale, după o serie de state africane sau dictaturi din Asia Centrală. E adevărat că luat singur acest indicator al numărului de femei care ocupă funcții publice nu arată neapărat cât de democratic este sistemul politic dintr-un stat sau altul. Rwanda spre exemplu e pe primul loc, urmată de Bolivia și Cuba. Dar nici menținerea unui blocaj, care să le împiedice pe femei să facă politică nu e un semn de democrație.

Multă vreme după căderea comunismului s-a vorbit în România despre un așa zis „sindrom Elena Ceaușescu”: o prejudecată care le făcea pe femei să fie mai reținute, să nu se avânte în acest câmp minat pentru a nu fi comparate cu soția dictatorului, cea care devenise numărul doi în stat.

Româncele au scăpat demult de acest „complex”, numai că avansul lor în politică este controlat de bărbați. Șeful Camerei Deputaților nu a avut o scăpare atunci când a spus că ar fi nevoie de „un sistem de evaluare a femeilor” bazat pe „meritocrație”, ca și cum pentru femei ar fi nevoie de o grilă diferită de cea a bărbaților sau ca și cum doar ele ar trebui supuse unui sistem de selecție, nu și bărbații. De fapt, o privire de ansamblu scoate la iveală că majoritatea femeilor care sunt în parlament sau în guvern sunt alese după chipul și asemănarea bărbaților, de aceea disucția despre introducerea unor cote obligatorii, care să oblige partidele să aloce măcar 30 la sută din locurile lor pe liste femeilor, nici măcar nu a avut loc cu adevărat.

Site-ul femei în politică a lansat o dezbatere despre acest subiect, dar e încă extrem de timidă. În Parlament mizează pe introducerea acestor cote obligatorii, dacă nu chiar paritare (50% femei, 50% bărbați) doar deputata liberală, Andreea Paul Vass, nesusținută de propriul partid și singurul ecologist din legislativ, Remus Cernea. Publicul este prea puțin interesat, femeile nu sunt încă suficient de organizate, iar multe disprețuiesc feminismul de tip occidental.

România nu vrea deocamdată să urmeze modelul nordic sau vestic pentru a reduce diferența mare dintre bărbați și femei în funcții publice. Nici în mediul privat nu e altfel, pentru că se mențin același trei explicații pentru subreprezentarea femeilor după cum explică unul dintre experții Harvard Business Review: (1) ele nu sunt suficient de capabile sau de (2) interesate sau chiar dacă sunt capabile și interesate să urce în carieră se lovesc de o „barieră profesională invizibilă” bazată pe stereotipuri și prejudecăți, care le împiedică să ajungă în funcții de putere (Tomas Chamorro-Premuzic, Why Do So Many Incompetent Men Become Leaders?).

Tomas Chamorro-Premuzic, autorul articolului De ce atât de mulți bărbați incompetenți ajung lideri consideră că aroganța și încrederea exagerată pe care tind să o aibă bărbații sunt invers proporționale cu ceea ce include talentul de lider, adică abilitatea de a construi și menține o echipă cu performanțe înalte, să-i inspire pe cei din jur, în așa fel încât aceștia să fie mai puțin egoiști și să poată lucra, mai puțin individual și mai mult împreună.

Cei mai buni lideri, sunt în general cei modești și care dispun de o inteligență emoțională mai ridicată, susține Tomas Chamorro-Premuzic. În studiul său este menționată și o cercetare făcută pe 23.000 de participanți din 26 de culturi diferite, care arată că femeile sunt mai modeste decât bărbații și mult mai sensibile decât aceștia. Aceste calități adăugate la cele profesionale sugerează că femeile ar putea fi lideri mai buni decât bărbații.

XS
SM
MD
LG