Linkuri accesibilitate

O reconstituire a atmosferei vieneze fin de siècle, şi mai ales a climatulului familial al casei Freud.

„Mă gândesc la ce s-ar fi întâmplat dacă te-aş fi întâlnit pe tine prima”, îi spune personajul Sigmund Freud cumnatei sale Minna Bernays, la capătul unei nopţi de dragoste, într-o pensiune elveţiană unde s-au înregistrat ca Dr. Sigm Freud u Frau. Înainte însă de a se ajunge aici, Karen Mack şi Jennifer Kaufman, cele două autoare americane ale romanului Amanta lui Freud, Rao, 2014, au trebuit să tragă din greu pentru a reconstitui atmosfera vieneză fin de siècle, şi mai ales climatul familial al casei Freud, unde vine să locuiască în 1895 Minna, în care Sigmund e total absorbit de munca lui, iar Martha e copleşită de grija celor 6 copii.

Întorcându-se în timp, când „Martha era îndatoritoare, blândă şi ascultătoare, în vreme ce Minna era independentă”, „Sigmund primise exact ceea ce-şi dorise: o drăguţă de modă veche, nu o femeie cu opinii proprii”; or, acum tocmai „intelectuala Minna” este cea care-l interesează, iar acest lucru sare în ochi: „Privirile li se întâlniră pentru o clipă, iar ea se întrebă când anume se schimbaseră lucrurile între ei”. De-aici şi până la „temerea că începea să se îndrăgostească de el. Iar dacă asta se întâmpla, situaţia era inacceptabilă” nu-i decât un pas, pe care nu întârzie totuşi să-l facă, urmat de „perversitatea dorinţei, care nu se redusese deloc cu trecerea timpului” – nu-i greu de presupus unde se va ajunge: „Avea senzaţia că amândoi hotărâseră asta încă de când se întâlniseră prima dată (…) Se dăruiră plăcerilor carnale iar şi iar. Ar fi vrut ca el să nu se mai oprească niciodată. I se părea că pluteşte suspendată în timp, fără trecut, moral imponderabilă”. Suntem la mijlocul naraţiunii, Minna abia dacă „se înfioră gândindu-se că era în luna de miere pe care n-avea s-o aibă niciodată, cu un bărbat care nu avea să-i fie soţ”, şi deja personajele o iau pe panta descendentă: „Sunt un monstru, îşi spuse privindu-se în oglindă. Nu se putea abţine să nu se gândească la sex. I se părea că momentele petrecute împreună cu el fuseseră ca o cufundare într-un vas cu argint viu: otrăvitor, şi totuşi un dar de la Dumnezeu”. Şi tocmai atunci când „nu mai era ea însăşi, devenise altcineva”, Minna îi spune de la obraz: „Vrei să ştii de ce sunt femeile necăjite? (…) fiindcă bărbaţi ca tine le spun minciuni femeilor ca mine care sunt suficient de proaste pentru a-i crede”.

5 octombrie ’15

XS
SM
MD
LG