Linkuri accesibilitate

„Ce se întâmplă dacă cedează nervii celor din stradă sau ai celor de la guvernare?”


Jurnalul săptămânal cu Eugen Russu.

Născut la 29 august 1978 în oraşul Chişinău. Absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu”. A făcut rezidenţiat în reumatologie la Clinica Universitară din Paris, Franţa. A făcut şi doctoratul asociat la USMF, Moldova, şi Universitatea de Medicină, Departamentul Reumatologie din Stockholm, Suedia. Actualmente, doctor în medicină, conferenţiar universitar, USMF Nicolae Testemiţanu.

Luni

A fost ziua noilor cunoştinţe. Am avut plăcerea să întâlnesc un grup de tineri colegi care au ales să ajungă doctori.

La capitolul satisfacţii includ şi grija pe care o port pacienţilor mei. Şi asta pentru că anii de studenţie nu au fost zadarnici, cunoştinţele căpătate îmi sunt de un real folos şi pot crede cu tărie în ziua de mâine, căci continuu să acumulez experienţă, în speranţa ca îmi reuşeşte să-i fac pe oameni sănătoşi şi fericiţi.

Sunt medic, dar am ore şi la universitate. Îmi face plăcere să acord sprijin în optimizarea şi integrarea metodelor de predare a medicinii şi îndeosebi a reumatologiei în Moldova.

Seara, împreună cu prietenii, am fost la azilul de animale. Încercăm să încurajam oamenii care îşi asumă responsabilitatea îngrijirii şi întreţinerii animalelor abandonate.

Marţi

De dimineaţă am susţinut un curs de prelegeri, dar de data aceasta în fata colegilor de breaslă, la Facultatea de Educație Continuă în Medicină și Farmacie. Sunt doctori veniţi din diferite zone ale ţării pentru a afla noile tendinţe în diagnosticul şi tratamentul bolilor reumatice. De la ei aflu şi unele cazuri clinice noi, dar şi multe situaţii din viaţa practică şi socială din mediul rural. Deseori îmi pun întrebarea de ce lumea de la ţară îşi neglijează sănătatea şi se adresează la noi când starea lor e una critică. Cultura sănătăţii lasă mult de dorit.

Sănătate înseamnă şi sport. Îmi fac timp să ajung şi la sală. Toata preţuirea mea se îndreptă către antrenor, se pare că în sală el este doctorul meu.

Miercuri

Toată ziua la spital. Curez secţia de profil. Examinăm fiecare pacient care trebuie pus pe picioare şi trimis acasă sănătos. Chiar dacă ocupă mult timp, merită, pentru că fiecare om ajuns la spital trebuie să aibă încredere în cel care îi tratează boala. Pacientul, și daca nu va fi lecuit sută la sută, trebuie să înţeleagă că boala poate să fie prietenoasă cu el.

Şi iar cu şi despre studenţi. E greu de făcut studii la medicină. Mulţi dintre ei fac faţă cerinţelor. Dar eu, dorind să fiu perfecţionist, cer mult şi mai mult de la viitorii medici, pentru că viaţa şi sănătatea bolnavului e o luptă crâncenă.

Mă strădui să-i motivez, să-i conving să devină reumatologi de excepţie.

Seara o petrec în sânul familiei. Suntem trei generaţii de doctori. Şi la masă tot despre doftorii vorbim.

Joi

O zi mai deosebită. Întâlnirea cu câteva paciente pe care le consider oaspeţi de onoare. Sunt cinci bunicuţe de la azilul de bătrâni care, de trei ani, cu regularitate vin la mine la consult. Le-am obişnuit cu mici surprize. Împreună cu asistentele medicale, le oferim dulciuri dietetice. În compania lor petrec mai mult timp, nu atât pentru tratament medicamentos, cât mai degrabă pentru un tratament de suport psihologic.

Vineri

E ziua bilanţului pentru studenţii mei. E ziua când adun roadele activităţii mele didactice. Constat că a meritat să muncim cot la cot lângă patul pacienţilor şi în aula de studii a universităţii.

Deși suntem preocupaţi de sănătatea pacienţilor, ne dorim şi o însănătoşire politică în societate. Revolta populaţiei creşte. Acum tot mai mulţi se întreabă ce se întâmplă dacă cedează nervii celor din stradă sau ai celor de la guvernare?

Seara alerg 12 km cu câinele meu Ralf.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG