Linkuri accesibilitate

Întregul complex de fapte inumane ce alcătuiesc Holocaustul este perfect documentată în cele peste două milioane de pagini de documente ajunse astăzi în păstrarea Muzeului Memorial al Holocaustului de la Washington.

Zilele acestea a intrat în circuitul comercial - și poate fi procurată între altele pe site-ul companiei Amazon – o importantă carte de istorie pentru lumea basarabeană și românească, rod al unor îndelungate cercetări în arhive. „Ghetto-ul din Chișinău 1941-1942. O istorie documentară a Holocaustului în fruntariile contestate ale României* este o lucrare fundamentală pentru a înțelege un capitol funest al istoriei românești, timp de decenii negată sau relativizată, atît de o serie de istorici, cît și de alte personaje ale intelectualității române, unele din ele astăzi divinizate într-o Moldovă parțial debusolată și în căutarea unor idoli, de genul fostului dizident și scriitor Paul Goma.

Autorul lucrării, publicată de editura Universității Alabama din Statele Unite în asociație cu Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington, este Paul A. Shapiro, fost redactor-șef al publicației Journal of International Affairs și redactor asociat la Problems of Communism, de mai mulți ani director al unui Centru de studii avansate pe tema Holocaustului, din cadrul Muzeului Memorial american al Holocaustului.

Paul A. Shapiro este o autoritate în domeniu, după ce timp de decenii a publicat studii fundamentale referitoare la politica și fascismul din România interbelică. La volum au mai colaborat istoricii Radu Ioanid și Brewster Chamberlain, autorii unei cronologii atașate la sfîrșitul studiului semnat de Paul A. Shapiro, și care rezumă datele principale ale evenimentelor din ghetto-ul organizat la Chișinău și ale ocupației române a Basarabiei în anii 1941-42. Traducerile celor 49 de documente ample ce ilustrează tezele și concluziile autorului au fost realizate de Angela Jianu.

Evrei basarabeni sub amenințarea armelor

Evrei basarabeni sub amenințarea armelor

Studiul lui Paul A. Shapiro urmărește în detaliu Crearea, administrarea și lichidarea Ghetto-ului din Chișinău (1941-42), de la reocuparea Chișinăului de către armata antonesciană și operațiile așa-numite de „Curățare a terenului” de evrei, trecînd prin analizarea populației ghetto-ului, masacrele de la Visterniceni și Ghidici, controlul asupra accesului și ieșirii din ghetto, evadările, munca forțată, ordinele de deportare, pregătirile finale și lichidarea ghetto-ului din Chișinău. Subcapitole speciale se referă la ceea ce istoricul numește „Jecmănirea finală: corupția de la cel mai înalt nivel în jos”, urmările lichidării ghettoului, „Jaful organizat”: Furtul proprietăților evreiești și confiscările de către stat, „Curățirea: gesturile ultime și cele din urmă barbarii în 1942 și „Sfîrșitul: Transnistria”.

Rezumînd, în primele luni ale Operațiunii Barbarossa, la sfîrșitul lunii iunie 1941, uciderile în masă pe măsura înaintării forțele românești și germane spre Chișinău, au fost urmate de împușcarea a mii de evrei pe străzile orașului în timpul primelor zile după restabilirea administrației românești. Ceea ce s-a petrecut ulterior, persecuțiile, barbariile, întregul complex de fapte inumane ce alcătuiesc Holocaustul, este perfect documentat în cele peste două milioane de pagini de documente ajunse astăzi în păstrarea Muzeului Memorial al Holocaustului de la Washington și obținute în urma negocierilor unor misiuni succesive în România, după 1991.

Deportarea evreilor de la Bălți (Sursa: Bundesachiv Filmarchiv/US Memorial Holocaust Museum).

Total inaccesibile sub regim comunist, cînd s-a negat însăși existența lor, documentele sînt – spune Paul Shapiro – „de o extraordinară bogăție, de la ordinele adresate unităților militare și rapoartele de răspuns ale acestora de-a lungul lanțului de comandă din armata română, la documentele Ministerului Național al Apărării, la materialele birocrației guvernamentale în acte ale multor ministere, la numele evreilor români trimiși la muncă forțată, la comunicările dintre autoritățile române și colaboratorii locali sau autoritățile germane din zona de dincolo de Bug din Ucraina ocupată și pînă la rapoartele deprimante, reci, despre nevinovații lichidați numai fiindcă nu puteau ține pasul în cursul marșurilor forțate spre răsărit.”

Dată fiind birocrația acelor ani, materialele s-au păstrat în original și copii, nu numai la București, dar și în arhive ce au devenit accesibile misiunilor de cercetare americane și israeliene, ceva mai devreme decît cele românești, la Cernăuți, Miklaiv, Odesa, Vinița și, nu pe ultimul loc la Arhivele Statului de la Chișinău, dat fiind că orașul a găzduit în anii 1941-42 autoritățile de ocupație civilă și militară direct responsabile pentru tratamentul evreilor din Basarabia și capitala acesteia.

Evrei deportați, imagine de la Iampol

Evrei deportați, imagine de la Iampol

„În ansamblu – conchide Paul A. Shapiro, autorul volumului – această documentație revelează o politică clară, aplicată pas cu pas și prioritar, dirijată și urmărită cu grijă de la centru de Conducătorul României, Ion Antonescu. Politica s-a focalizat pe eliminarea completă a evreilor din Chișinău, ca și din restul Basarabiei. Documentația dovedește cu claritate că „la periferie” în Basarabia, ca și peste tot în rest, Antonescu s-a aflat la controlul evenimentelor și s-a dovedit el însuși un ucigaș, criminal de război.” Mai mult într-un vitor interviu cu autorul cărții, Paul A. Shapiro…

*Paul A. Shapiro, The Kishinev Ghetto 1941-1942. A Documentary History of the Holocaust in Romania's Contested Borderlands. The University of Alabama Press, Tuscaloosa, Alabama, 2015. XVII, 262 p. + 15 fig.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG