Linkuri accesibilitate

Statutul regiunii transnistrene într-un sondaj de opinie controversat. Influenţa Rusiei asupra sistemelor de educaţie în regiuni controlate de Moscova.

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Statutul regiunii transnistrene într-un sondaj de opinie controversat. Aşa numita „lume rusă” şi influenţa acesteia asupra sistemelor de educaţie în regiuni controlate de Moscova. Şi… o privire dinspre Chişinău asupra statalităţii nerecunoscute a Transnistriei ajunse la 25 de ani.

Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri şi principalele evenimente ale săptămânii trecute:

***

Proiectul reformei fiscale propuse de guvernul de la Tiraspol a fost respins, vineri, de comitetul de profil din Sovietul suprem. Responsabili din guvern au spus că în felul acesta deputaţii s-ar opune măsurilor anticriză menite să reducă datoria la pensii şi salarii. La rândul lor, membri ai comitetului au argumentat că introducerea TVA ar putea să cadă tot pe umerii populaţiei. Şefi de întreprinderi prezenţi la şedinţă au fost sceptici că mecanismul de întoarcere a TVA, în condiţiile unui imens deficit bugetar, va putea funcţiona. Sovietul suprem a mai respins în trecut tentativele administraţiei lui Evgheni Şevciuk de a reintroduce sistemul clasic de impozitare. Membrii comitetului au amânat examinarea propunerii privind taxarea tranzacţiilor offshore. Agenţia oficială din Tiraspol Novosti Pridnestrovia scrie că cei din guvern consideră că dacă Sovietul suprem adopta reforma fiscală în 2012, nu s-ar fi ajuns la tăierea pensiilor şi salariilor cu 30%. În replică, unii deputaţi au calificat acuzaţiile guvernului drept populiste.

Un forum al tinerilor din regiunea transnistreană a adresat o scrisoare preşedintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, cu rugămintea de a recunoaşte independenţa autoproclamată a Transnistriei. Forumul a avut genericul „25 de ani împreună cu Rusia”. Prezent la reuniune, şeful administraţiei din Tiraspol Evgheni Şevciuk a fost întrebat ce face administraţia sa pentru a rezolva aşa numita problemă „1 ianuarie 2016”, când regimul preferenţial de comerţul cu Uniunea Europeană va expira, după care va fi supus taxelor. Şevciuk a spus că Tiraspolul nu poate accepta acordul de liber schimb dintre Moldova şi Uniunea Europeană care înlocuieşte regimul preferinţelor. „Practic, - a spus Şevciuk, - ni se cere ca dreptul nostru suveran de dirijare a economiei să-l transmitem Republicii Moldova”. Întrebat cum are de gând să achite datoriile la pensii şi salarii tăiate în martie cu 30 la sută, Şevciuk a spus că administraţia sa examinează posibilitatea emiterii unor obligaţiuni pentru a converti datoriile în împrumuturi faţă de populaţie. Totodată, el nu a putut spune când ar putea fi întoarse datoriile. Responsabila de finanţe a regiunii Elena Ghirjul declara recent că situaţia bugetului este una de înrăutăţire şi că restanţele la pensii şi salarii ar putea atinge la sfârşitul anului 1 miliard de ruble transnistrene sau aproape 100 de milioane de dolari.

Vicepremierul R.Moldova pentru reintegrare Victor Osipov s-a întâlnit vineri 25 septembrie cu noul reprezentant politic al Tiraspolului pentru reglementare transnistreană Vitali Ignatiev. Potrivit agenției IPN, după discuțiile cu ușile închise, cei doi au ținut conferințe de presă separate la care au declarat că s-a discutat în primul rând de despre asigurarea liberei circulaţii pentru persoane pe ambele părţi ale Nistrului, despre circulaţia automobilelor înmatriculate în stânga Nistrului, dar şi despre probleme de cooperare economică. S-a decis din nou să fie convocate grupurile de lucru de specialitate.

Noul şef al Misiunii europene de monitorizare la frontiera moldo-ucraineană EUBAM, Andrew Tesoriere, a vizitat Tiraspolul pe 24 septembrie pentru discuţii cu Vitali Ignatiev privind planurile Misiunii pentru următorii 2 ani şi chestiuni curente de interes reciproc, inclusiv comerţul în regiune, se spune într-un comunicat al EUBAM. La rândul său, responsabilul ad interim de relaţiile externe de la Tiraspol, citat de serviciul său de presă, s-a arătat nemulţumit că un raport recent al Misiunii EUBAM nu a utilizat decât date statistice ale Chişinăului privind comerţul regiunii transnistrene şi care indicau o creştere a exporturilor şi importurilor, pe când, în realitate, comerţul regiunii s-ar fi diminuat considerabil. Vitali Ignatiev a cerut Misiunii EUBAM ca în elaborarea rapoartelor sale să utilizeze şi datele statistice ale Tiraspolului.

Comisia electorală de la Tiraspol a anunţat, joi, că deja 53 de persoane s-au înscris în competiţia pentru cele 43 de locuri în Sovietul suprem, la alegerile din 29 noiembrie. Numai trei însă, deocamdată, au fost înregistraţi. Concomitent cu alegerile în Sovietul suprem vor avea loc şi alegeri locale. Comisia a înregistrat până la acea dată şi 5 candidaţi pentru consiliile orăşeneşti.

Zborurile companiilor aeriene ruse, în primul rând Aeroflot și Transaero, sînt interzise în Ucraina de la 1 octombrie, a anunțat premierul Arseni Iațeniuk. Decizia a fost luată la ultima ședință a Consiliului Național de Securitate. Vor putea ateriza în Ucraina doar avioanele aflate în tranzit, dacă nu transportă echipament militar. În replică, Moscova a anunţat că va lua masuri similare, iar asta ar însemna că traficul aerian între cele două ţări va fi oprit, fapt ce va putea afecta şi zborurile avioanelor ruseşti către Moldova, al căror preţ se va ridica din cauza kilometrilor în plus ce ar trebui făcuţi pentru a ocoli Ucraina, au afirmat oficialități ruse din domeniul aviaţiei. Acum câteva luni, Kievul a interzis şi tranzitul aerian rusesc cu destinaţii militare, punând în dificultate rotaţia şi aprovizionarea militarilor ruşi din regiunea transnistreană.

***

Europa Liberă: Un nou sondaj de opinie din Rusia sugerează că 49% din participanți consideră că regiunea transnistreană ar trebui să fie un stat independent. Sociologii de la Centrul analitic rus Levada au chestionat un eșantion reprezentativ la nivel național format din 800 de ruși din 134 localități despre statutul politic al mai multor entități separatiste din sfera de influență rusă. Relatează, Natalia Sergheev.

Oleksandr Sușko

Oleksandr Sușko

Directorul științific al Institutului pentru cooperare euro-atlantică de la Kiev, Oleksandr Sușko, afirmă că datele sondajului Levada-Centru pot fi considerate manipulatoare, atâta timp cât intervievaților nu li s-a oferit opțiunea de „anexare” a teritoriului din stânga Nistrului la Rusia.

„E clar că aceste 49% au fost obținute prin metoda adunării diferitor categorii de oameni, inclusiv a celor care ar dori anexarea Transnistriei. Astfel de oameni sunt în Rusia și sunt destul de mulți, însă acest sondaj nu-i ia în seamă.

Aceste 49% se raportează și la procentajul rușilor care consideră că regiunea Donbas trebuie să fie un stat independent. Din acest motiv, cifra respectivă nu mă miră deloc. Opinia publică se conformează în acest sens liniei oficiale.”

Șeful Comitetului pentru apărare din Duma de Stat a Rusiei, Vladimir Komoedov, a declarat pentru Interfax că Rusia „nu va renunța la Transnistria și Moldova”. Declarația a venit la sfârșitul lunii mai, după ce Kievul a denunțat un acord militar cu Rusia, pe fundalul conflictelor din estul Ucrainei.

Andrei Safonov

Andrei Safonov

Președintele Asociației politologilor independenți din Transnistria, Andrei Safonov, explică logica rezultatelor din sondaj prin activizarea încercărilor Rusiei de a uni în jurul său actualii și potențialii aliați, printre care și teritoriile cu recunoaștere limitată la nivel internațional. Iar faptul că această tendință se reflectă asupra opiniei publice sugerează că Rusia nu are de gând să se oprească, consideră Safonov.

„Cred că Moldova și Transnistria trebuie să se așeze la o masă, ca să decidem împreună cum să trăim mai departe și care va fi fundamentul relațiilor noastre. Această problemă e a noastră și doar a noastră, nimeni în afară de noi nu o va rezolva.

Rusia e văzută, în primul rând, ca un aliat militar și politic. Dacă judecăm acțiunile părții transnistrene, astăzi se vrea ca relația cu Moscova să fie directă, fără intermediari. Dar din câte știu eu, întrebarea despre integrarea formală a Transnistriei în cadrul Rusiei nu este pusă. Acum se iau în considerație doar scenariile realiste, dar e greu de presupus cum va evolua situația.”

Rușii continuă să vadă Transnistria ca parte a așa-zisei „lumi ruse”, spune jurnalistul rus Vadim Dubnov. Cel puțin, a unei lumi în care Rusia încă e considerată importantă, adaugă jurnalistul. Totuși, Dubnov crede că aceste cifre vorbesc mai mult despre atitudinea generală a rușilor față de structurile teritoriale separatiste, precum Abhazia, Osetia de Sud și Nagorno-Karabah, decât de regiunea transnistreană în parte.

Vadim Dubnov

Vadim Dubnov

„Pentru ruși e un subiect secundar. Situația e percepută de o mare parte din ruși ca rămășițe a inerției apărute pe timpul când aceste formațiuni separatiste doar se nășteau. Este ca un fel de răspuns dat acelora care au destrămat Uniunea Sovietică. Cred că cifra de 49% este una fantomă. Dacă am face o listă a entităților separatiste care nu au eșuat, Transnistria, alături de Osetia de Sud, ar fi outsideri evidenți.”

Conform ultimului Barometru de Opinii Publice, realizat în aprilie anul curent, fiecare al doilea moldovean nu este satisfăcut de măsurile luate de conducerea țării pentru soluționarea conflictului transnistrean. Totuși, doar circa 9% din respondenți au menționat că restabilirea integrității teritoriale ar fi una din trei cele mai importante probleme ce trebuie rezolvate în Republica Moldova. Așadar, reintegrarea celor două maluri ale Nistrului nu se regăsește nici măcar în primele zece priorități ale cetățenilor.

Am întrebat pe câțiva moldoveni, pe care i-am întâlnit pe străzile Chișinăului, ce cred despre faptul că practic jumătate din ruși consideră că Transnistria ar trebui să fie stat independent.

- „Sunt de acord cu asta, deoarece din istorie se știe că Transnistria era de partea rușilor. E foarte bine odată să rezolvi această problemă – ori la noi, ori la dânșii.”

- „Acesta e tărâmul nostru, e pământul nostru și n-o să-mi spună mie vecinii ce să fac eu cu grădina mea. Dacă cineva a intrat în mod abuziv și mi-a luat din teritoriu – trebuie să mi-l iau înapoi. Să mă scuzați, dragi ruși, ați luat Crimeea de la ucraineni… Acesta e pământul nostru și la nimeni nu-l dăm, și-l vrem înapoi.

Europa Liberă: Transnistria e și un conflict înghețat: cine are mai mare nevoie de soluționarea lui?

- „Am o soră în Transnistria și ei acolo nu au problema asta, cred că mai mult avem nevoie noi, moldovenii de partea asta a Nistrului. Transnistria ca atare e cauza din care nu intrăm în Uniunea Europeană, nu? Dacă se soluționează problema asta cred că se rezolvă și problema cu UE.

- „Stat independent în primul rând e din punct de vedere economic. Nu vor putea rezista, de-ar fi împreună cu Moldova – economia ar fi mai ridicată.”

Europa Liberă: Cum ar trebui soluționat conflictul transnistrean?

- „Cred că Transnistria totuși e parte a Moldovei. Trebuie găsit un consens cu locuitorii, poate e nevoie de un referendum. Nu știu, dar nu e parte a Rusiei. Vedeți ce se întâmplă în Ucraina, nu aș vrea să se repete situația și aici, la noi. Politicienii trebuie să se înțeleagă între ei, să găsească un numitor comun.

- „Nu ne dorim război, asta e chestiunea. Când bunelul, bunica, nu se poate duce la nepot să-i ducă acolo o bombonică, o jucărică și când se gândește cum să-l încălzească, cum să-i dea o bucată de pâine… [Cum așa?!]

- „Un șoricel nu-i face nimic unui elefant. Dar noi resursele trebuie să le luăm de undeva. Ori din România, ori din Rusia. Dar e clar că trebuie să fim uniți – nouă ne trebuie să trăim mai bine, mai mult – nimic! Cum oameni sunt în Transnistria, așa oameni sunt și aici.”

Europa Liberă: Opinii ale locuitorilor din Chişinău.

***

Europa Liberă: La forumul tinerilor din regiunea transnistreană, de săptămâna trecută, premierul de la Tiraspol Tatiana Turanskaia a spus că genericul „25 de ani împreună cu Rusia” reflectă, citez, ideea naţională şi priorităţile naţionale ale Transnistriei şi, în primul rând, păstrarea unităţii cu lumea rusă”. „Astăzi, ca şi pe durata întregii sale istorii, republica noastră păstrează vectorul rusesc de dezvoltare în domeniile politic, social, cultural, educaţional şi în multe alte sfere ale vieţii”, a declarat Turanskaia.

Despre influenţa aşa numitei „lumi ruse” asupra regiunilor controlate de Moscova în perioade şi cu intensitate diferite a fost vorba la recentul Forum 2000 de la Praga, capitala Cehiei, care în acest an a avut ca temă democraţia şi educaţia. Una din concluziile trase de profesorii şi experţii din Crimeea, Cecenia şi regiunea transnistreană, participanţi la conferinţă, a fost că influența Rusiei asupra sistemelor educaționale din spațiul post-sovietic a dus la o rusificare iminentă și la o scădere catastrofală a nivelului de studii. O relatare a corespondentei serviciului ucrainean al Europei Libere, Maria Șciur, rezumată şi prezentată de Lina Grâu.

La momentul anexării Crimeii, peninsula avea un număr impresionant de facultăți. La o populație de puțin peste 2 milioane de locuitori, în Crimeea funcționau 93 de instituții de învățământ superior. Potrivit președintelui departamentului de literatură rusă și universală a Universității din Tavria, Vladimir Kazarin, „venirea Rusiei a fost un dezastru pentru câmpul educațional al Crimeii”. S-a început cu închiderea nu doar a universităților ucrainene, dar și a celor străine, care activau cu suportul Turciei, Finlandei, Israelului, și chiar al Rusiei. Chiar dacă nu toate universitățile ofereau studii de calitate, printre acestea erau și multe școli cu renume, iar în noul sistem acestea au dispărut practic toate.

„Au venit vremuri noi, spune Vladimir Kazarin, și acum din 93 de universități au mai rămas doar trei – două finanțate din bugetul Crimeii și Universitatea federală a Crimeii, unde au fost incluse universitatea din Tavria, cea agricolă, de medicină, de construcții, Universitatea marină din Kerci, cea pedagogică din Yalta – un monstru care are câte 110 km între facultăți… Despre ce optimizare sau eficiență poate fi vorba? Dar sarcina pusă a fost atinsă – vedeți ce simplu e?”, se întreabă retoric profesorul Vladimir Kazarin.

Centralizarea a adus și o birocratizare fără precedent, când un student trebuie să adune zeci, uneori chiar până la 70-80 de certificate. Toate contactele internaționale ale profesorilor au fost întrerupte, iar diplomele eliberate nu sunt recunoscute nicăieri, nici măcar în Rusia. Iar despre educația națională nici nu poate fi vorba, constată profesorul Vladimir Kazarin.

Procese similare au avut loc în sistemul educațional din Cecenia, unde Rusia și-a impus controlul după cel de al doilea război cecen. Profesoara Universității tehnice petroliere din Groznîi, Taus Serganova, spune că cecenii epuizați de război așteptau de la revenirea controlului rusesc cel puțin posibilitatea de a primi studii și de a avansa astfel pe scara socială pentru a avea o viață mai bună. Dar aceste așteptări nu s-au îndreptățit.

„Schimbările care veneau de sus nu presupuneau cunoștințe, ci doar impuneau profesorii să perfecteze o groază de hârtii, pentru a le lăsa cât mai puțin timp pentru meseria lor”, povestește profesoara din Cecenia.

Conducerea celor trei universități a fost înlocuită cu oameni devotați președintelui cecen Ramzan Kadîrov, iar criteriul de bază a fost devotamentul, nu cunoștințele. Și chiar dacă Kadîrov însuși nu vorbea prea bine rusa, limba cecenă a fost eliminată din învățământ.

În Transnistria, care se află în izolare internațională de un sfert de secol, până de curând s-a încercat reproducerea principiilor sovietice de educație, inclusiv respectul declarativ față de toate cele trei grupuri naționale care locuiesc în regiune – moldoveni, ucraineni și ruși. Însă odată cu venirea la putere acum trei ani a lui Evghenii Șevciuk, transnistrenii au devenit cu toții ruși, spune directorul centrului juridico-informațional Apriori de la Tiraspol, Aliona Marcikova.

Aliona Marcikova: „În conștiința tinerilor transnistreni a fost indusă opinia potrivit căreia „noi suntem cu toții transnistreni” – adică nu ținem de o careva naționalitate, avem o idee națională, nu aveam o diferențiere în funcție de naționalitate. Dar acum trei ani, ne-am pomenit cu toții că suntem ruși”.

Acum, Transnistria încearcă să urmeze exemplul Federației Ruse în toate. Uneori, adoptând legi noi, legislatorii chiar uită să înlocuiască în textul legii cuvintele „Federația Rusă” cu „republica moldovenească nistreană”.

Conducerea transnistreană nu doar că are același sistem de educație ca în Rusia, dar în acest an a introdus și obligativitatea manualelor rusești.

Aliona Marcikova: „În acest an Rusia a făcut un mare cadou tuturor elevilor transnistreni – mai bine de 130 mii de manuale tipărite în Rusia. Fiica mea s-a întors la 1 septembrie de la școală cu un ghiozdan plin cu manuale noi. Mi le-a arătat. Acolo nu există istoria Transnistriei, acolo este doar istoria Rusiei. Acolo nu este istoria Ucrainei, deși suntem etnici ucraineni, și nu este istoria nici Moldovei. Este doar istoria Rusiei”.

În ceea ce privește școlile ucrainene, manualele care au fost aduse pentru elevi au fost ridicate de forțele locale de securitate și deja de două săptămâni copiii învață fără manuale.

Aliona Marcikova mai constată un lucru trist – învățătorii transnistreni sunt obligați să facă dosare pentru fiecare dintre elevi.

Aliona Marcikova: „În timpul anului, învățătorii sunt obligați să colecteze date despre familia elevului, despre condițiile de trai, salariul părinților, dacă părinții sunt plecați în străinătate sunt obligați să scrie unde sunt, cât planifică să stea acolo și ce venituri au, cine sunt rudele copilului, cine sunt unchii și mătușile, ce statut au membrii familiei în serviciile speciale și așa mai departe. Este elaborat un portret psihologic al copilului, care vorbește despre tendințele către agresivitate, controlul acesteia, parametrii lui fizici, bolile de care suferă… Profesorii sunt obligați să facă acest dosar pentru fiecare elev, ceea ce scade substanțial timpul acordat procesului de învățământ propriu-zis”.

În plus, constată activista de la Tiraspol, o tendință nouă este accesul pus pe educația patriotică încă de dinainte de școală, dar și organizarea unor tabere de odihnă pentru copii și tineri care seamănă mai mult cu tabere de instruire militară.

Toate aceste tendințe, spun experții, au ca scop educarea unor mase amorfe care nu vor avea gândire critică, nu vor fi profesioniști și nici cetățeni independenți.

***

Europa Liberă: Europa Liberă a încercat să afle şi ce cred mai mulţi locuitori din stânga Nistrului despre sistemul educaţional din regiunea transnistreană. Iată câteva opinii:

– Образование отстает от прогресса и изучение молдавского и украинского языка в школе или, скажем, в высшем учебном заведении не помогло мне в жизни вообще. Ну, я считаю, во-первых, в каждой школе должен быть выбор предмета, который изучаешь. Где я учился, у нас не было выбора, в одной школе мы учили просто молдавский, хотя я хотел изучать украинский. Потому что Украина мне ближе, я сам на данный момент прописан там. Да, и хотелось бы улучшить качество образования, потому что я говорю: из того, что мы изучали, на данный момент я помню три слова из молдавского языка – и все. Хотя учили мы его сколько лет…

– Я сам в школе изучал украинский язык, пока в жизни он мне не пригодился, но когда ездил на соревнования в ту же Украину немного помогал общаться со спортсменами. Насколько я знаю, наше образование признают в России и с нашими аттестатами, даже школьными, можно поступить в российские вузы.

– Наше образование пытается соответствовать российским стандартам. Не гонится за европейскими стандартами, введя бакалавриат, магистратуру… На самом деле нужно вернуться к старой системе образования, она наиболее надежная, которая существовала на всем постсоветском пространстве. Специалисты того периода, которые учились в то время, они до сих пор имеют очень высокую квалификацию и очень ценятся.

– Образование немного отстает все-таки. Иногда практики не хватает, иногда хочется, чтобы все-таки учителя немного тоже продвигались. Вот я учила молдавский язык – ну, не хватало чего-то. Не могу объяснить чего, но вот нехватка была все равно…

– Я думаю, что образование как бы нормальное, я не думаю, что оно отстает…

– Конечно, нет. Абсолютно все знают, что у нас образование практически, как бы мы ни говорили, безусловно страдает. Я думаю, что, безусловно, есть такие учреждения, как лицеи, где, в общем, слава Богу, пока еще… как бы чувствуется. Ну, во-первых, даже на рынке труда есть очень образованные люди, но у них нет перспективы никакой. Я, во всяком случае, не вижу ближайшей перспективы. Вы видите? Я не вижу. Я не вижу в России никакой перспективы, разве что кроме айтишников, я так думаю. Потому что это технология будущего, а простые обыватели мало кому нужны. И ситуация такая, что у нас общество далеко от европейских ценностей, что бы мы ни говорили, европейские ценности вот уже целый век они диктуют моду во всем мире. Там любой труд почитаем, чего у нас нет. Я, например, училась в Саратове, и помню, что было очень строго. Образование от прогресса, безусловно, отстает, я думаю, что у нас переизбыток одаренных людей, даже так.

Europa Liberă: Opinii culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol.

***

Europa Liberă: Marcând 25 de ani de când regiunea transnistreană şi-a autoproclamat independenţa, şeful administraţiei de la Tiraspol Evgheni Şevciuk a declarat că în ciuda crizei economice prelungite, Transnistria, deşi nerecunoscută, ar fi totuşi un stat pe deplin realizat. În aceeaşi termeni au vorbit recent şi oficialități de la Moscova. Tot ei însă recunosc că sprijinul acordat de Rusia are o importanță crucială pentru existența regiunii transnistrene. Cum se văd de la Chişinău aceste afirmaţii? A căutat să afle colega mea, Lina Grâu, discutând cu Galina Șelari, director executiv al Centrului pentru Investigații Strategice și Reforme.

Galina Șelari

Galina Șelari

Galina Șelari: „În cazul Transnistriei, dacă este sau nu aceasta un stat împlinit cred că e un lucru care se poate vedea în primul rând din atitudinea cetățenilor. Și dacă judecăm în baza acestui criteriu, atunci Transnistria, indiscutabil, este un stat împlinit, pentru că oamenii care locuiesc acolo, și chiar și cei care au plecat de acolo fiind migranți de muncă, se raportează la Transnistria ca la statul lor. Ei înțeleg că această statalitate nu este recunoscută de comunitatea internațională. Și din cauza faptului că regiunea este nerecunoscută, pentru a-și asigura mobilitatea și a putea ieși din regiune pentru odihnă sau la lucru, toți locuitorii Transnistriei sunt cetățeni fie ai Federației Ruse, fie ai Republicii Moldova, fie ai Bulgariei – adică ai unor state recunoscute internațional. Dar cu toate acestea ei oricum se percep ca fiind cetățeni ai Transnistriei. Adică, având cetățenia Republicii Moldova, ei se simt cetățeni ai Transnistriei. Și marchează independența țării. Chiar și judecând după postările pe care le pot vedea pe Facebook, citindu-le, se simte atmosfera de sărbătoare. Aceasta este adevărul.

Și din păcate uite acest sentiment de sărbătoare, spre deosebire de compatrioții noștri de pe malul stâng al Nistrului, ne lipsește nouă. Noi din păcate nu avem acest sentiment de sărbătoare atunci când vine aniversarea statului nostru. Noi înșine spunem că statul nostru este slab, iar în ultimul timp chiar că este unul eșuat. Deci, din păcate, noi percepem statul nostru altfel decât o fac transnistrenii. Deci, cauzele țin nu doar de stat, dar și de noi înșine. Pentru că din punctul de vedere al construcției statului și al instituțiilor – recunoscute sau nerecunoscute – noi suntem, din păcate, foarte asemănători.”

Europa Liberă: Mai țineți minte cum în perioada sovietică eram foarte mândri de faptul că trăim în Uniunea Sovietică? Eram foarte fericiți și îi compătimeam copiii americani și nemți care „sufereau în capitalism”. Credeți că în cazul Transnistriei la mijloc este percepție a oamenilor, sau totuși un „merit” al mașinii propagandistice care este foarte puternică pe celălalt mal al Nistrului?

Galina Șelari: „Eu totuși cred că este percepția cetățenilor. Eu, de exemplu, mă simțeam atunci foarte sigură pe mine în țara mea și mă simțeam la fel foarte bine și în afara țării. Atitudinea față de țara URSS și față de mine ca reprezentant al acestei țări desigur că era diferită. Dar simțeam peste tot un anumit respect. Acum, din păcate, situația s-a schimbat radical. Spre marele meu regret, statul nostru nu ne prea respectă, ca s-o spun mai moale, pe noi ca cetățeni, și din păcate în străinătate, din considerente evidente, la fel, nu suntem tratați cu respect. Iată de ce nu cred că este vorba despre propagandă. Eu cred că din cauza faptului că statul nostru nu are o atitudine respectuoasă față de noi, și alte state, din afară, ne tratează la fel.”

Europa Liberă: Știm că în ultima jumătate de an situația economică este foarte complicată în Transnistria, se achită doar o parte din salarii. Dar, cu toate acestea, spuneți că oamenii de acolo se mândresc cu faptul că sunt transnistreni, percep Transnistria ca fiind patria lor. Cum se leagă între ele aceste doua aspecte?

Galina Șelari: „Eu cred că nemulțumirea față de putere pe de o parte și dragostea de țară, pe de altă parte, de asemenea nu sunt noțiuni identice. Eu sunt locuitoare a Chișinăului în a șaptea generație. Dar mie nu-mi place Chișinăul pe care îl primesc zi de zi și pe care îl văd astăzi. Și dacă încă acum doi ani mă gândeam că poate problemele se vor soluționa de la sine, acum în mine crește o convingere care mă împinge către acțiuni active. Adică eu deja practic sunt gata să spun un „Nu!” categoric Chișinăului care îmi este impus cu forța. Și mă gândesc că probabil un sentiment similar cu acesta, unul asemănător cel puțin, ar putea să apară și celor din Transnistria.”

Europa Liberă: Credeți că acolo sunt posibile careva schimbări? Vedem o elită politico-economică foarte consolidată în regiune…

Galina Șelari: „Sunt absolut sigură că ieșirea din această situație social-economică foarte complicată care astăzi este observată, constatată și simțită de toți oamenii care locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului se poate face doar împreună. Adică lucrând dacă nu împreună – pentru că, din păcate, astăzi nivelul de comunicare între oficiali nu permite acest lucru – atunci cel puțin coordonat. Pentru că, dacă veți deschide orice document strategic, indiferent dacă este elaborat de autoritățile de pe malul drept sau cele de pe malul stâng al Nistrului, veți vedea că toată lumea recunoaște că primul, dacă nu și ultimul, singurul avantaj al nostru concurențial este poziționarea geografică, ca regiune de tranzit. Și este evident că dacă noi nu vom soluționa această problemă și nu ne vom coordona, atunci mai devreme sau mai târziu logistica se va schimba. Ea deja începe să se schimbe. Și dacă cineva își face iluzii că dintr-un motiv sau altul va fi ocolită numai Republica Moldova sau numai Transnistria, atunci el se înșeală. Dacă se va ajunge la schimbarea logisticii – iar acest lucru deja se întâmplă – atunci aceasta se va schimba cardinal, spre marele meu regret și rutele de tranzit nu vor mai trece prin zona noastră. Acesta este un aspect.

Al doilea aspect este că noi putem la nivel de retorică, și nu numai, să fim pe poziții diferite, dar de lucrat trebuie să lucrăm doar împreună. Un investitor serios, un investitor mare, mai ales unul privat, va veni aici doar atunci când se vor reduce riscurile izbucnirii conflictului. Mai mult decât atât, semnarea în sine Acordului de Asociere și a părții sale componente – a Acordului de liber schimb cu UE, nu a schimbat imediat starea de lucruri descrisă foarte recent în documentele Comisiei Europene ca însemnând instituții slabe, o economie subdezvoltată, un export nediversificat, dependența mare de resursele energetice, aspecte care nu permit Republicii Moldova să reziste concurenței pe piața unică europeană.

Iată de ce eu cred că cel puțin oamenii care adoptă decizii înțeleg că problema 1 ianuarie 2016, sau 31 decembrie 2015, - se poate numi oricum, asta nu schimbă esența – deci, sper că acești oameni înțeleg că situația nu se poate înrăutăți pe doar unul dintre malurile Nistrului. Și acest lucru este cel mai important. Iată de ce orice acutizare, orice stare de conflict va duce la faptul că situația și așa dificilă din ambele economii – iar economiile la noi în mod evident se dezvoltă în paralel – va influența ca în oglindă situația pe celălalt mal al Nistrului. Toată istoria relațiilor noastre reciproce vorbește despre asta.”

Europa Liberă: Acum este început de toamnă și în puțin peste două luni în Transnistria vor avea loc alegeri în Sovietul Suprem și alegeri locale. Vor schimba acestea ceva în Transnistria – în plan politic, în distribuția de forțe, în procesul de soluționare a problemelor?

Galina Șelari: „Transnistria este republică prezidențială, totuși acum - și despre asta au întrebat și jurnaliștii transnistreni la conferința de presă a lui Evghenii Șevciuk – dialogul cu Sovietul Suprem este dificil. Șevciuk speră că după alegeri se va reuși stabilirea unor relații de lucru mai constructive între puterile executivă și cea legislativă. Acest lucru este vital necesar pentru a încerca, cel puțin în măsura posibilităților, o schimbare a situației în bine.”

Europa Liberă: Înțeleg că nu este vorba despre o schimbare cardinală a cursului extern sau a celui economic…

Galina Șelari: „Știți, convingerea mea tot mai fermă este că aceste discuții cu privire la cursul de politică externă și la vector, indiferent de direcția vectorului, pe ambele maluri ale Nistrului – subliniez, pe ambele maluri – sunt folosite ca pretext pentru a nu face nimic. Să dea Dumnezeu să greșesc. Și eu nu vorbesc acum despre careva câștiguri personale ale unor oameni concreți care adoptă decizii. Ceea ce facem noi acum în economie și pe malul drept, și pe malul stâng al Nistrului este să exploatăm moștenirea pe care am primit-o în anii 90. Dacă noi nu vom re-conștientiza această moștenire și nu vom începe să o folosim productiv, sau măcar partea care încă a mai rămas, noi nu vom reuși niciodată să ieșim din criză și niciodată nu ne vom întoarce respectul. Prin a folosi productiv am în vedere că trebuie să ne lămurim ce vrem și, păstrând moștenirea, să dezvoltăm potențialul. Dar acest lucru trebuie să-l facem noi înșine.”

Europa Liberă: Există vreo perspectivă din care se poate spune că Transnistria nu este totuși un stat împlinit, dacă e să polemizăm cu Evghenii Șevciuk?

Galina Șelari: „Este foarte greu de răspuns la această întrebare. Aici este absolut evident că dacă statul este nerecunoscut, nu există o recunoaștere juridică, internațională, atunci este greu de spus că statul este unul împlinit.

Pe de altă parte, eu am stat de vorbă cu o doamnă profesoară de la Universitatea Harvard, care s-a ocupat îndeaproape de crearea și funcționarea instituțiilor în Kosovo. Și iată că atunci când am discutat despre Transnistria, ea a fost absolut uimită cum pe acest teritoriu, fără niciun sprijin extern, au fost create instituții, a fost elaborată o legislație, și toate acestea funcționează.”

Europa Liberă: Toată lumea vorbește despre susținerea masivă a Rusiei care există în Transnistria…

Galina Șelari: „Nu vorbesc acum despre susținerea care se exprimă prin finanțe, vorbesc despre faptul că instituțiile care funcționează astăzi în Transnistria sunt create de sine stătător. La fel ca la noi, doar că noi am avut susținere tehnică. În elaborarea celor mai complexe acte legislative, cum ar fi Codul civil, Codul vamal, am fost asistați de o susținere nu doar financiară, dar și de expertiza partenerilor noștri de dezvoltare. În timp ce transnistrenii, în mare parte, poate că acum se bucură mai mult de susținere cu expertiză, dar până pe la începutul anilor 2000 s-au inspirat în principal de pe internet și de accesul la actele legislative care au fost elaborate inițial în Federația Rusă. Plus că și limba a jucat un rol important – e mult mai ușor atunci când poți citi direct actele, fără traducere. Deci, sursa a fost legislația din Federația Rusă, din Ucraina și parțial din Belarus. Dar toate documentele pe care le făceau ei chiar le elaborau acolo pe loc.”

Europa Liberă: Transnistria are viitor? În componența Moldovei sau separat? Cum va fi acest viitor?

Galina Șelari: „Eu trăiesc aici. Și cred că a formula astfel întrebarea – dacă are viitor Transnistria, la fel cum dacă are viitor Moldova, înseamnă să-ți programezi din start eșecul. Se spune că dacă ne dorim ceva foarte mult și ne gândim la asta și nu avem niciun fel de îndoieli, chiar dacă ideea pare o pură fantezie, avem toate șansele să realizăm acel lucru. Eu sper foarte mult că Moldova are viitor.”

Europa Liberă: Opinia Galinei Șelari, director executiv la Centrul pentru Investigații Strategice și Reforme din Chişinău, consemnată de Lina Grâu.

***

Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG