Linkuri accesibilitate

Până acum în sistemul de educație incluzivă au fost atrase 600 de cadre didactice de sprijin.

Un studiu recent despre incluziunea copiilor cu cerințe speciale în școlile din comunitate arată că 75 la sută din elevi sunt foarte deschiși pentru educația incluzivă. Autorii, care fac parte din Alianța ONG-urilor care activează în domeniul protecției sociale a copilului și familiei, și-au propus să dezbată rezultatele, inclusiv nivelul de pregătire a infrastructurii școlii și a cadrelor didactice, la un șir de cluburi de presă. Unul dintre ele a avut loc la Liceul Teoretic din Costești. Tamara Grejdeanu a participat la discuții și relatează:

Un prim indiciu că Liceul Teoretic din Costești s-a angajat în asimilarea principiilor educației incluzive este rampa de la intrarea în instituție și apoi centrul de resurse, un loc unde copiii cu dizabilități fizice, mintale, cu tulburări de văz se adună pentru discuții, lucru în grup sau pentru a însuși materialul cu ajutorul unui cadru de sprijin.

Din cei 24 de elevi cu cerințe speciale care își fac studiile în instituție, jumătate învață să țină pasul programului școlar sub supravegherea unui cadru de sprijin. Este și cazul Dumitriței Crupivnițchi, elevă în clasa a VIII-a. Până în clasa a cincea a studiat la un internat, de asta programul de studiu individualizat și sprijinul profesorilor pe care îl are aici a făcut imediat diferența, spune ea:

„Nu ne găseam propriul nostru loc pentru că era numai o educatoare și trebuia fiecăruia să-i ofere atenție, sprijin, dar noi eram vreo 20 sau 25 de copii, și era cam complicat. Aici e mult mai ușor să-mi expun părerea, să mă arăt pe mine însămi.”

Până acum în sistemul de educație incluzivă au fost atrase 600 de cadre didactice de sprijin. Necesitățile pe care le indică directorii de școli sunt însă mult mai mari. Asta pentru că sunt clase în care 3-4 copiii au nevoie de suport la învățare. Liliana Bortă, cadru de sprijin la Costești spune că integrarea copiilor depinde și de participarea lor la activitățile clasei:

„Copiii trebuie să fie integrați în cadrul lecției în etapa în care poate să realizeze ceva. Sunt etape ale lecției în care copilul poate să răspundă la nivel cu ceilalți. Sunt etape ale lecției în care copilul întâmpină dificultăți, atunci lui i se dă același program, dar mai simplificat. La minuta fizică de asemenea copilul poate să fie inclus, la atribuirea unor funcții în cadrul lecției și desigur că nu uităm de colegul de alături, ei întotdeauna se susțin.”

O reușită a programului de educație incluzivă, spun specialiștii, este faptul că părinții, în mare parte, au depășit frica de a-și duce copiii cu dizabilități la școală iar ceilalți elevi și profesori au reuşit să creeze un mediu prietenos de instruire. Totuși, spune Viorica Cojocaru, reprezentanta CCF Moldova, progresul copiilor este și mai vizibil atunci când familia se implică permanent la instruirea copilului:

„Nu a trecut nici o lună de la începutul anului școlar și dat fiind faptul că părintele a înțeles cum s-au repartizat rolurile, care este rolul lui aici, pentru că și-a dat seama că copilul este cu autism, cu dizabilitate mintală severă, și deja s-au înregistrat progrese. Acest lucru s-a întâmplat pentru că părintele a participat la toate etapele. Asta este, deci să-l vedem nu doar la instruire, dar să-l vedem parte din proces.”

Actualmente, programul de educație incluzivă pare a fi unul de succes, judecând după politici și nivelul de aplicare a acestora, rămâne însă de măsurat partea de calitate a acțiunilor, spune Virginia Rusnac, directoarea Centrului Republican de Asistență Psihopedagogică. În opinia ei, numărul copiilor cu necesități speciale incluși în sistemul educațional, care este de 8500, sau zecile de centre de resurse deschise în ultimii ani, nu pot fi considerate un indicator al calității:

„Eu nu știu în ce măsură aceste cifre au tangență cu necesitatea, astăzi. Calitatea ajunge atunci când necesitatea copilului este satisfăcută. Atât timp cât nu avem certitudinea că o instituție de învățământ este acomodată rezonabil la necesitățile copiilor concreți care se află în acea instituție, noi nu putem vorbi de calitate. Urmează să realizăm niște indicatori în baza cărora am putea evalua calitatea.”

Specialiștii insistă ca programul de educație incluzivă să fie extins și la etapa preșcolară, astfel încât instruirea axată pe necesitățile fiecăruia să înceapă cât mai devreme. În raionul Ialoveni, de exemplu, deocamdată este o singură grădiniță în care se testează realizarea programului de educație incluzivă.

XS
SM
MD
LG