Linkuri accesibilitate

O sută de personalități ale vieții intelectuale din zece țări est-central europene, cu excepția României, pledează pentru cauza refugiaților.

O sută de intelectuali au semnat recent o scrisoare deschisă intitulată „Un apel din Europa Centrală”, dată publicității sub egida Fundației Stefan Batory din Polonia și reluată în presa internațională.

„În numele umanității, al principiilor și valorilor noastre, facem apel la autoritățile și oamenii din regiunea noastră să demonstreze în mod practic solidaritate cu refugiații, astfel ca aceștia să găsească un adăpost sigur printre noi și să se bucure de libertatea de a-și alege singuri viitorul”, enunță Apelul în finalul său, înainte de a înșira numele personalităților societății civile, ale oamenilor politici, ale unor redactori de ziare, artiști plastici, scriitori și poeți, regizori, sociologi, activiști pentru drepturile omului, etc. din Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Letonia, Lituania, Estonia, Slovenia, Croația și Bulgaria.

Nici un nume din România! Poate ar fi de adăugat cel al lui George Enescu, dacă, în majoritatea lor intelectualii din România se arată interesați doar să aducă elogii doar gardurilor neolitice, palisadelor medievale și zidurilor ghetto-urilor moderne și contemporane, care, în fapt, nu au protejat în nici o epocă istorică pe nimeni de migrațiile popoarelor…

Într-o altă perioadă de criză în Europa, cînd un alt val de migrație se scurgea din Germania nazistă, George Enescu dădea, în anii 1936-1937, răspunsuri ferme atunci cînd i se cerea opinia și punea în cauză, de exemplu, „intrarea [poporului german] cu ochii în lumina unui soare fals, care i-a luat vederea. O politică nenorocită a știut să insiste asupra «amorului propriu» german, într-un sens ce a adus lucrurile în starea lor de azi… (interviu cu Eugen Aroneanu pentru Gazeta Românească, la 28 martie 1936).

În decembrie 1937, răspunzînd întrebărilor unui ziarist american, Enescu insista asupra ideei că „Arta nu cunoaște distincții rasiale”. „Nu sînt interesat în politică sau economie” – spunea compozitorul – „Dar ceea ce știu, totuși, este că arta nu poate înflori acolo unde se manifestă ură și opresiune. Sufletul uman se poate împlini doar în libertate. Știu că bunul Dumnezeu, care ne-a pus pe acest pămînt, a dat suficient pentru toți copiii lui… Ce diferență este dacă ne exprimăm dragostea pentru El, în calitate de evrei, creștini sau mahomedani? Lucrul principal este să trăim împreună ca ființe umane decente.” (interviu acordat lui Oscar Leonard pentru publicația „American Hebrew”, la 24 decembrie 1937).

Scrisoarea intelectualilor din Europa centrală subliniază că „ne confruntăm cu o criză umanitară la o scară enormă” […] și amintește din primele rînduri că, „nu cu mult timp în urmă, noi am fost cei care am bătut la ușa Europei”. „Nu trebuie să le refuzăm ajutorul refugiaților. În mod regretabil – continuă Apelul – în regiunea noastră există mulți care nu sînt de acord.

După 1989, în Comunitatea Europeană au existat îndoieli despre capacitatea țărilor central europene, de la statele baltice, la România și Bulgaria, de a se integra cu Vestul, date fiind istoria, tradițiile noastre politice și starea economiilor noastre. […] Astăzi dezacordul în Europa unită revine la suprafață. De data aceasta are o dimensiune morală. Este adevărat că nu noi sîntem răspunzători pentru instabilitatea și colapsul țărilor din care vin refugiații. Nu noi sîntem cei care am transformat aceste țări în state bolnave de o neîncetată teamă, unde oamenii riscă să moară violent…”

„Și totuși – susțin semnatarii Apelului – ca ființe umane, avem datoria să arătăm compasiune și să le oferim ajutor. Este și datoria noastră de europeni. Comunitatea europeană a fost fondată pe principiul solidarității. […] Refuzind să ajutăm, negăm ideea de solidaritate europeană; mai mult, o subminăm pe aceea a altor națiuni care au demonstrat solidaritate față de noi. Iar aceasta va eroda fundațiile a ceea ce am clădit în ultimii 25 de ani pentru securitatea noastră, pentru perspectiva dezvoltării noastre și speranța de a scăpa de nenorocirile războiului, ale guvernării străine și sărăciei.”

Între numeroșii semnatari de prestigiu ai scrisorii se află regizorii de film Jiri Menzel din Cehia, Bélà Tar din Ungaria, Agnieszka Holland din Polonia, Igor Blaževič, fondatorul Festivalului „One World”, ziaristul și eseistul Adam Michnik, profesoara de filozofie Agnes Heller din Ungaria, politologul Ivan Krastev din Bulgaria, președintele Fundației Batory, Aleksander Smolar, și numeroase alte personalități.

XS
SM
MD
LG