Pe fluxul de stiri al site-ului Hotnews a apărut ieri informația despre demisia guvernatorului și a prim-viceguvernatorului Băncii Centrale a Republicii Moldova. Guvernatorul Dorin Draguțanu este citat cu acuzații aduse politicienilor, care ar fi făcut presiuni asupra conducerii Băncii Centrale. Premierul Valeriu Ștreleț, de asemenea, ar urmări să transforme conducerea Băncii în țap ispășitor. Știrea vorbește și despre „mitingurile-mamut de la Chișinău”, din ultimele săptămâni, în care guvernatorului i s-a cerut în repetate rânduri demisia pentru că ar fi închis ochii la tranzacțiile suspecte care au dus la devalizarea a trei bănci, în urmă cu un an.
Mai multe articole din secțiunile de analize și comentarii ale publicațiilor românești tind să reașeze poziția predominangtă în presa de la București față de gardurile ridicate de Ungaria la frontiera cu Serbia și, în proiect, cu România. „Gardul construit de Ungaria nu este deloc o prostie”, scrie Mălin Bot în chiar titlul editorialului din Evenimentul zilei. În corpul comentariului, jurnalistul spune că „pentru cei care caută refugiu este o dramă înfiorătoare. Au fost alungați din casele lor de teroriștii Statului Islamic și tot din cauza ISIS sunt priviți cu teamă în Europa. Nimeni nu-i mai vrea, pentru că nimeni nu poate garanta că valul acesta uriaș de migranți nu este un cal troian”.Concluzia la care ajunge însă este că: „Viktor Orban a fost dur criticat pentru gardul construit la frontieră, dar adevărul este că măsura e una necesară pentru a evita accesul necontrolat pe teritoriul național și al Uniunii Europene. [...] România ar face bine să lase exercițiile de imagine și să gândească un sistem similar care să etanșeizeze frontiera cu Serbia. Avem marele noroc că Dunărea ne păzește hotarele pe o distanță foarte mare, dar există o porțiune importantă care trebuie sigilată”.
În același cotidian, Sever Voinescu vede „spectacolul căderii Europei în eroare istorică” la „intensitatea metafizică a unei tragedii antice, așa cum se și cuvine”. În anatomia oricărei tragedii ar exista însă un moment al «pierderii minților»”. Este ceea ce ar trăi în aceste zile Europa. Concret, eroarea se află în chiar condamnarea faimoaselor „garduri” ridicate de autoritățile ungare. „Există o diferență enormă, scrie Sever Voinescu, între zidul făcut ca să închizi pe cineva (precum erau Zidul Berlinului sau zidurile lagărelor) și zidul făcut pentru a opri pe cineva care vrea să vină peste tine (precum sunt zidurile unei case, zidurile unei curți sau Zidul Chinezesc)”. În opinia sa, oficialii Uniunii Europene le propun europenilor un spațiu fără delimitări. „Totul e să fie gloata mare, că se suspendă toate regulile și intră în funcțiune «omenia», adică permisiunea bonomă acordată gloatei de a face ce vrea”. „Oamenii nu pot locui spații infinit deschise din simplu motiv să locuirea înseamnă luarea în stăpânire a unui loc și nimeni nu poate lua în stăpînire de unul singur tot cuprinsul”.
O analiză din săptămânalul 22, semnată de Ștefan Popescu, explică totuși efectul nedorit al gardului unguresc: a creat rute alternative și, arată autorul, așa se va întâmpla de fiecare dată când se va încerca stoparea în acest fel a fluxului de migranți.
Sever Voinescu l-a pomenit copios pe premierul Victor Ponta între cei care au criticat gardurile ridicate la frontieră de unguri. De pe urma duelului de replici al premierului cu oficialii de la Budapesta, jurnaliștii spun că România se află foarte aproape de un conflict diplomatic cu țara vecină. Dan Cristian Turturică se întreabă, în România liberă, de ce se războiește așa de aprig Ponta cu Budapesta. Pentru că în țară nu prea se mai poate război cu nimeni. Cu actualul său succesor la conducerea Partidului Social-Democrat, Liviu Dragnea - nu poate deloc, fiindcă de acela depinde cât mai rămâne la conducerea executivului. Cu președintele Klaus Iohannis nici atât, cam din același motiv. Ca și în alte situații însă, Ponta nu ar fi lipsit de fler. Potrivit lui Dan Cristian Turturică, scopul atitudinii brusc belicoase față de Ungaria este că speră să se eternizeze în mintea alegătorilor drept „cel care ne-a apărat de unguri”, așa cum fostul premier Emil Boc a fost redus la definiția „cel care ne-a tăiat lefurile”, iar predecesorul lui, Călin Popescu Tăriceanu, la cea - la fel de pripită - de „cel care ne-a dat” (salarii și pensii mai mari).
