Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Adrian Pleșca.


Născut în 7 Iulie 1998 la Chisinau. Elev in clasa a 11-a la Liceul Teoretic Mihai Viteazul. Pasionat de politică, fotbal și sporturi extreme. Conduce cel mai mare proiect de dezvoltare urbană, „Orașul Meu, are mai multe activități în cadrul Ministerului Tineretului și Sportului și la primăria Chișinăului. Are și o afacere personal.

Luni

M-ați surprins într-o săptămână când atât în Moldova ca stat cât și în viața mea au loc multe lucruri interesante și importante. Săptămâna a început pentru mine cu continuarea week-end-ului și am lipsit de la școală. A venit fratele meu din Statele Unite după ce și-a petrecut vara lucrând prin unul dintre programele Work & Travel și o mare parte a zilei am dedicat-o schimbului de opinii și amintiri din timpul verii. Pentru că doi frați care nu se văd de 4 luni au ce-și spune unul altuia. Am înțeles un lucru destul de important și pe alocuri dureros. Aș fi vrut să mă nasc eu într-o țară unde dacă lucrezi o vară la un job simplu, îți poți cumpăra o mașină bună fără ezitări. Dar cred că e mai interesant în Moldova decât în Statele Unite. Moldovenii fac 3.000 de Euro în vreo 2 ani, pleacă prin Lituania sau Belgia să cumpere mașina la preț ieftin, o aduc aici, nu plătesc devamarea pentru că e prea scump și să o trec la gaz pentru a nu cheltui mult pe benzină. Eu aleg mereu căile nealese de nimeni și în loc să o iau înainte, o pot lua pe lateral. Uite de ce îmi place să trăiesc în Moldova. Aici oamenii chiar sunt inventivi și deseori o iau pe laterale. Mai ales la tot ce ține de economiile personale.

Marți

Ziua de ieri am dedicat-o mai mult mie și nu comunității. Nu prea obișnuiesc să fac așa lucruri după cum zi-de-zi activez în Ministerul Tineretului și Sportului, Primărie, în propriul proiect și în afacere chiar dacă am 17 ani. Nu mă prea laud cu mult timp liber, deoarece, când nu am ce face într-o parte, mereu îmi găsesc ce să fac în altă parte și uite că marți a fost exact așa o zi. De la liceu, după două testări inițiale am fugit spre Primărie unde am avut o ședință operativă, după care am fugit la oficiu să pregătesc unele lucruri, după care înapoi la Primărie și după care în alte patru locuri din două sectoare din oraș și cam așa arată zilele mele obișnuite. Ajung acasă pe la 9 sau 10 seara, deoarece ultimul autobuz spre Băcioi (unde locuiesc) e la 10 seara. Sunt zile când dorm la birou sau la prieteni pentru că nu reușesc unele lucruri și ca tuturor moldovenilor mi-e cam jale să dau 100 de lei pe taxi. Noroc că a venit frate-miu și o să mă ducă el acasă cu mașina. A propos, azi am promis că mâine voi merge în Piața Marii Adunări Naționale. Pe când scriu eu acest jurnal, merge a doua săptămână a protestelor Platformei Demnitate și Adevăr și prima săptămână am fost destul de des pe acolo și reflectam pe Facebook destul de activ ce se întâmpla. Săptămâna aceasta mai slăbuț. Trebuie să corectez asta.

Miercuri

Nici miercuri nu am mai reușit să trec pe la protest pentru că am avut mai multe ședințe consecutiv. Majoritatea dintre ele legate de proiectul „Orașul Meu”. Ce e „Orașul Meu”? E un proiect pe care l-am început în ianuarie 2015 și la care lucrez zi de zi împreună cu cinci tineri altruiști pentru a face un oraș mai frumos, mai colorat și mai confortabil. În foarte multe cazuri, ne ciocnim de refuzurile Primăriei și așa am ajuns ca 30 de proiecte, o parte dintre care aveau și finanțare, să fie respinse la nivel de idee de Primărie pentru că implicau niște factori din care unii funcționari au profit. Uite că miercuri am făcut unul dintre cele mai nebune lucruri din viața mea. Unul dintre proiectele refuzate a fost vopsirea unor scări într-un covor cu foarte multe ornamente tradiționale. Am zis că voi încerca ceva. Am scris pe Facebook și pe pagina proiectului că dorim să facem acest proiect fără susținerea Primăriei și avem nevoie de donații și de obicei oamenii nu prea reacționează, dar, uite că peste ore am avut deja 1500 de share-uri în total, patru companii care erau gata să-și asume în totalitate cheltuielile, reduceri la foarte multe magazine de materiale de construcții și desigur foaaaaarte mulți doritori să doneze personal și să picteze. Cred că ziua de miercuri a fost una pe care nu o voi uita niciodată. Ziua în care mi-am demonstrat că din nimic poți face un booooom atât de mare că poți schimba parcuri întregi.

Joi

Joi a fost o zi care am dedicat-o în totalitate pentru a planifica desfășurarea nebuniei de fund raising începută miercuri. Am înțeles că e destul de mult de lucru să contactezi vreo 2.000 de oameni, să-i întrebi unde ar fi comod pentru ei să doneze și să pui totul într-un tabel și să planifici alte sute de detalii minuțioase care par banale, dar, sunt inevitabile. Joi am reușit să trec prin PMAN. Am văzut că sunt mai multe corturi, dar, mai puțini oameni parcă. Aaaaaa. Mai să uit să vă zic că acest proiect de vopsire a scării nu are susținerea Primăriei și astăzi am declarat pentru un post de televiziune că îmi asum toate riscurile și oricum vom picta. Reporterii au cerut și opinia Arhitectului-șef, domnul Carpov. Un domn cu literă mare care a refuzat proiectele noastre. El a declarat că ceea ce vom face noi este vandalism și ei vor șterge imediat tot ce se va vopsi și dacă deteriorăm ceva, riscăm opt ani de închisoare. Și uite așa. Uite așa m-am motivat și mai mult să mă dedic acestui proiect. Oamenii care donează au încredere și noi și ca proiect vom face tot posibilul să vopsim acele scări, după care să le apărăm. Direcția Arhitectură consideră că acest proiect este un act de vandalism și ca proiect el nu se încadrează în arhitectura orașului, dar, în același timp oferă autorizație soției sale să construiască un centru de agrement pe teritoriul unui parc și unei companii să amplaseze 18 gherete în Chișinău. A fost a propos bună gluma cu opt ani de închisoare. Am râs cu poftă. Aplauze....Aplauze....

Vineri

Am scris acest text într-o grabă foarte mare pentru că de obicei zilele de vineri sunt supra-încărcate pentru mine. Iarăși din păcate nu am fost la școală, deoarece, a venit un partener și un bun prieten de-al meu în Moldova. El e indian. Toată ziua cred că am petrecut-o lucrând cu el asupra unor idei și asta voi continua să fac și după ce scriu acest text. Am fost plăcut surprins că astăzi am fost sunat la telefon de câteva companii care au dorit să doneze din partea colectivă pentru scara despre care am vorbit ieri. Din acești bani, am printat materiale promoționale și am încheiat câteva contracte cu niște companii. A fost o zi frumoasă, dar crea și istovitoare. Astăzi am lucrat intensiv pentru ca viitorul meu să fie luminos. Eu prefer să fac acest lucru: să trudesc azi din greu pentru ca mâine să pot trăi frumos.

XS
SM
MD
LG