Linkuri accesibilitate

„George Enescu. Interpretări istorice din Arhiva Radio România” este un document excepțional ce merită cunoscut și tezaurizat.

În timp ce la București Festivalul Internațional „George Enescu” se apropie de sfîrșit, atît în România cît și în Franța au mai apărut cîteva CD-uri cu interpretări istorice, unele cu totul remarcabile, toate menite să marcheze aniversarea a 60 de ani de la dispariția compozitorului născut pe plaiurile moldovene. O agendă culturală...

După aparițiile de discuri cu totul excepționale de înregistrări istorice enesciene publicate în Japonia și Tailanda, la casele Opus Kura și Meloclassic, și care au coincis mai mult sau mai puțin cu data aniversării împlinirii a 60 de ani de la moartea lui George Enescu, alte cîteva CD-uri remarcabile au fost lansate acum în Franța și la București. Discul francez, sub egida casei Forgotten Records (Fr 1113), este cu totul special, - provenind din moștenirea unuia din cei mai dotați elevi ai maestrului român, violonistul Serge Blanc, și el de origine română, stins din viață în 2013 - și ar merita o prezentare aparte.

Celelalte două apariții notabile, producții ale Editurii Casei Radio de la București, se intitulează una George Enescu. Compozitor și interpret (348 ECR), iar cealaltă, un set de două discuri George Enescu. Interpretări istorice din Arhiva Radio România (349 ECR), editat ca parte a excelentei colecții Radiolegende.

Despre primul CD, cu înregistrări făcute pe discuri Decelith în 1942-1943 și transferate la o calitate nu foarte bună în 2001 deja, stînd ulterior ani de zile pe site-ul radioului românesc, nu este mare lucru de spus. Piesa de concert pentru violă cu acompaniament de pian, interpretată de Alexandru Rădulescu și Enescu, a fost deja publicată la București, la fel ca și Suita Nr. 1 pentru orchestră opus 9, deja în 2001, iar Sonata pentru pian și violoncel în do maj, nr. 2, cu violoncelistul Theodor Lupu, și ea, tot de Editura Casa Radio, în 2005.

Singurul lucru relativ nou îl constituie cele 16 minute ale Dublului Concert de Bach, cu George Enescu și David Oistrah ca soliști, acompaniați de Orchestra Simfonică de Stat a URSS, dirijată de Kiril Kondrașin, o bandă de magnetofon dintr-unul din concertele din aprilie 1946 ale lui Enescu la Moscova și oferită cadou de sovietici Radioului român în 1958, în ajunul primului Festival și Concurs „George Enescu”. O versiune ceva mai bine restaurată, inclusiv cu anunțul moderatorului de la Radio București, din 1958, a fost postată pe YouTube anul acesta de violonistul Daniel Kurganov, căruia i-a fost oferită de profesorul și colecționarul britanic Cheniston Roland.

Este regretabil că muzicologii Arhivei Radioului de la București nu au întreprins o cercetare pe urmele altor înregistrări enesciene la colegii lor de la Moscova. Enescu însuși amintea spunea în mai 1946 că, pe lîngă cele cinci concerte date acolo, „am înregistrat pe discuri și tonfilm Rapsodia I, care mă prezintă în calitate de compozitor și șef de orchestră, și trei piese, pe tonfilm, de Bach și Paganini, care mă prezintă în ipostaza de violonist. Pe tonfilm am adăugat și cîteva cuvinte de omagiu pentru colegii mei sovietici, ca o amintire a trecerii mele prin Moscova.”

Cel de-al doilea set apărut la București este, însă, de o mare și reală valoare reală, iar editorii proiectului merită felicitați pentru readucerea în lumină a unor pianiști excepționali, apropiați de George Enescu, cum au fost Ion Filionescu, Maria Fotino și Nicolae (Nicu) Caravia.

Cine mai știe astăzi că Ion Filionescu, născut în 1903, a fost elevul marelui pedagog francez de origine ungară Isidore Philipp și că s-a perfecționat pe lîngă Ricardo Vines și Maurice Ravel? Discul Casei Radio îl înfățișează, interpretînd tîrziu în 1958, trei ani înainte de moarte, Piesele Impromptues op. 18, denumite adesea, impropriu, cum observă în teza sa de doctorat pianista Raluca Știrbăț, ca Suita a III-a pentru pian.

La fel de prețioasă este și mărturia artei pianistice a lui Nicu Caravia, născut în 1892, cel care l-a acompaniat pe Enescu în anii 1915-1917 în concertele de binefacere date la Iași pentru militarii răniți în primul Război Mondial și care cînta, să o amintim în trecere, sub bagheta lui Enescu, la Chișinău, în 1918, Concertul pentru pian și orchestră de Ceaikovski.

Enescu și intepreții săi români

Enescu și intepreții săi români

George Enescu. Interpretări istorice din Arhiva Radio România este un document excepțional ce merită cunoscut și tezaurizat, grație nu numai pianiștilor amintiți, dar și interpretărilor și interpreților de pe cel de-al doilea disc al setului, cu marele violoncelist Radu Aldulescu (în Simfonia concertantă op. 8), cu Maria Fotino, Daniel Podlovski, Alexandru Rădulescu și Ion Fotino (în Cvartetul Nr. 1 op. 16 cu pian) și, nu pe ultimul loc, cu dirijorul Constantin Silvestri.

XS
SM
MD
LG